Rugaciune adevarata

O povestioara interesanta pe care am citit-o de curand…

Rugaciune adevarata
Intr-o noapte, pe cand se ruga, fratele Bruno a fost tulburat de oracaitul unui broscoi. Incercarile lui de a ignora sunetele dizgratioase s-au dovedit inutile, asa ca, exasperat, a sfarsit prin a striga pe fereastra:
- Tacere! Imi fac rugaciunile!
Fratele Bruno era un sfant, asa ca porunca lui a fost imediat ascultata.
Toate creaturile vii din preajma au tacut, pentru ca sfantul sa se poata ruga in pace. 
In mintea lui Bruno a aparut insa o indoiala, care i s-a parut chiar mai tulburatoare.
“Daca Dumnezeu asculta cu aceeasi placere oracaitul broastei ca si psalmii tai?”
“Ce placere i-ar putea face lui Dumnezeu oracaitul unei broaste?” nu s-a lasat Bruno mai prejos.
Dar vocea interioara a insistat:
“De ce crezi cã a inventat Dumnezeu sunetul?”
Bruno nu stia, dar s-a decis sa afle de ce.
El a iesit la fereastra si a strigat:
- Canta!
Oracaitul broscoiului s-a auzit imediat, insotit cu veselie de toate broastele din vecinatate.
Bruno a ascultat cu atentie zgomotele si si-a dat seama ca daca nu le mai opune rezistenta, ele nu mai sunt suparatoare, ci dimpotriva, imbogatesc tacerea noptii.
Odata cu aceasta descoperire, inima lui Bruno a intrat in armonie cu universul si pentru pentru prima oara in viata, el a inteles ce inseamna sa te rogi cu adevarat.