o interactiune personala si aleatoare cu mediul inconjurator :-)

De ce Praxis?

Se obisnuia sa se catalogheze activitatile oamenilor liberi , in filosofia greceasca, in trei grupe: teoria, poiesis si praxis. Primei ii corespundea ca tel ultim aflarea adevarului. Celei de a doua ii apartinea ca tinta, facerea, creatia, ultima avand de a face cu actiunea. De a lungul vremii relatia dintre cele trei a fost dezbatuta si argumentata din diferite puncte de vedere, cu aplicatii ideologice in filosofie, politica, economie sau educatie. In teologie, chiar daca a fost o tendinta de a se acorda un primat ‘teoriei’ prin contemplare, cred ca solutia nu este un hiat intre cele trei ci o perihoreza dupa modelul biblic. Nu trebuie sa fie o prapastie intre Academia si Ekklesia, intre Teologie si Doxologie. Isus Cristos, Mantuitorul nostru, spune ca prin cunoasterea adevarului devenim liberi. Si tot El subliniaza ca este fericit acela care si cunoaste si face. Biblic, cunoasterea presupune o implicare, o actiune, o partasie cu obiectul-subiectul cunoasterii.Cunoastere, ca sa exemplific, este in sensul acesta scriptural, si relatia matrimoniala. Credinta fara fapte este moarta. Si demonii au o teologie, dar lipsita de un praxis adecvat. Predicarea (kerygma) noastra trebuie sa fie insotita de o inchinare (leitourgia) si o slujire (diakonia) demna de partasia (koinonia) la care am fost chemati:cu Tatal , Fiul si Duhul Sfant, si impreuna unii cu altii.

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Nor de etichete

%d blogeri au apreciat: