o interactiune personala si aleatoare cu mediul inconjurator :-)

Pe site-ul Cotidianul, dar si pe unele grupuri de discutii (confesionala, cuvinte la schimb) exista urmatoare relatare:

„Washington Post” a facut un experiment: a dus la metrou un virtuoz cu o vioara Stradivarius ca sa vada ce fac oamenii. Raspunsul: nimic.
Joshua Bell e unul dintre marii violonisti ai lumii. De citiva ani cinta pe un Stradivarius de patru milioane de dolari. Cei de la „Washington Post” s-au gindit sa faca un experiment sociologic: sa-l puna sa cinte incognito pentru niste maruntis aruncat intr-o cutie, intr-o statie de metrou din Washington, sa vada cum ar reactiona trecatorii. Bell a cintat la metrou pe 12 ianuarie, dar jurnalistii au publicat materialul de-abia in aprilie, pentru a coincide cu acordarea unui premiu violonistului.
Nimeni nu are timp pentru frumusete
Vineri, 12 ianuarie, ora de virf la metroul din Washington. Un tip cinta la vioara in blugi si camasa, cu o sapca de baseball pe cap. Instrumentul se intimpla sa fie un Stradivarius din 1713, iar violonistul – nimeni altul decit Joshua Bell. Cei mai putin pasionati de muzica clasica isi vor aminti poate de filmul „Vioara rosie”: ei bine, Bell este cel care interpreteaza o buna parte din piesele de pe coloana sonora. Cu trei zile inainte de scena de la metrou, violonistul umpluse sala de la Boston Symphony Hall, unde se intrase cu 100 de dolari biletul. Leonard Slatkin, dirijorul National Symphony Orchestra din Washington, isi daduse cu parerea ca violonistul putea stringe cam 150 de dolari la metrou, iar dintre miile de trecatori, vreo 35 tot s-ar fi oprit sa-l asculte. N-a fost sa fie.
Taranul si sofranul, varianta moderna
Bell a cintat patruzeci si ceva de minute, iar lumea si-a vazut de drum. Dupa calculele celor de la „Washington Post”, care au filmat tot „concertul”, pe linga Bell au trecut 1.070 de persoane. Dintre acestea, doar 27 i-au dat bani, majoritatea fara sa se opreasca din mers. In total, marele violonist american a strins 32 de dolari. Trecatorii nu s-au prins ca auzeau sase piese magistrale de Bach si de Schubert, interpretate pe faimosul Stradivarius supranumit „Gibson ex Huberman”, cunoscut pentru calitatile sale unice si pentru faptul ca a fost furat violonistului Bronislaw Huberman, in 1936, la Carnegie Hall, si recuperat de-abia cincizeci de ani mai tirziu. Joshua Bell a inregistrat un prim album cu piese cintate pe acest Stradivarius, vinzind peste cinci milioane de CD-uri in toata lumea.”

Involuntar m-am gandit la ceea ce spune Biblia despre Isus Cristos ” a venit la ai Sai, dar ai Sai nu l-au primit”.

Un nume, devenit un brand, nu garanteaza acelasi succes in orice conditii?

Un produs, promovat sub un nume bun, poate avea succes chiar daca este de o calitate indoielnica?

O idee buna, subminata de un nume rau, poate fi sortita esecului?

Anunțuri

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Nor de etichete

%d blogeri au apreciat asta: