Full-time pastor , part-time urmas al lui Cristos

Titlul de mai sus m-a izbit in timp ce rasfoiam un jurnal crestin. Mi-am zis ca, fara multe rezerve el ar putea sa descrie situatia oricarui credincios. Ai full-time un anumit job, si-l urmezi pe Cristos numai partial, part-time. Pe apucate. Daca mai ramane. Crestini de duminica sau de sarbatori, de Craciun sau de Paste.

Si totusi, ramane interesanta marturisirea celui care a scris articolul cu pricina, pastor el insusi,  parafrazez : „Din cele mai vechi momente imi aduc aminte de „jocul” practicat: Sa spui cuvintele potrivite, la timpul potrivit, la persoanele potrivite. Cand toate acestea se schimbau, si eu ma schimbam. Ca si copil, am cautat sa plac parintilor;ca adolescent am cautat aprobarea prietenilor mei. Intoarcerea la Cristos a schimbat miraculos multe lucruri ale vietii mele, dar acest aspect a ramas totusi acolo. Ca si pastor lucrurile acestea s-au  amplificat vazand ca credinciosii remarca pozitiv numai evolutiile mele bune.Ii pacaleam pe ei , si pe altii , dar nu pe mine insumi. Si nici pe Dumnezeu.

Cand am ajuns la seminar am invatat multe lucruri bune de la unul dintre profesorii mei, lucuri pe care le mai practic si acum. Dar unul din lucrurile invatate, despre care acum cred ca este gresit, a fost acela legat de ‘aura’ pastorala, imaginea sau impresia pe care trebuie sa o lasi imprejurul tau . Spunea profesorul meu ca aceasta ‘aura’ trebuie pazita cu orice pret!

Spunea el asa’ Oamenii cred ca pastorul trebuie sa fie un om obisnuit ca si ei toti. Dar, in realitate, ei doresc ca el sa fie mai mult…Sa stie ca familia lui este absolut fara probleme, ca a lui credinta nu se clatina niciodata si ca, este, virtual, fara pacat!’

Am acceptat sfatul lui. Si , saptamana dupa saptamana, am tot auzit lucrul acesta:’Pazeste-te, nu-i lasa sa stie cu adevarat cine esti. Mascheaza,  pozeaza, esti pastor, nu-i lasa sa intre in viata ta, sau vei regreta.’ 

Poate veneau din inima unia care fusese ranit. Si am continuat sa-l imit pana cand…”

Vreti sa cunoasteti continuarea? De ce  sa nu incercam sa ne uitam la noi  insine si la rolurile pe care, uneori, le jucam cu succes in fata oamenilor?  Si poate astfel vom stii cum este povestea in momentul de fata…

http://www.christianitytoday.com/le/2007/002/1.25.html