o interactiune personala si aleatoare cu mediul inconjurator :-)

Iarasi despre Wurmbrand

Am citit pasajul de mai jos de cateva ori:

„I-a salvat viata pastorului Wurmbrand cu pretul propriei vieti.

Unul dintre bolnavii ce-l iubeau mult si-l admirau pe Valeriu, Victor Leonida Stratan, obtinuse printr-o interventie speciala de la familie, un pachet cu streptomicina.
Deoarece starea lui era ceva mai buna, a venit cu medicamentele si i le-a pus in brate lui Valeriu, fericit ca ii poate salva viata.
Valeriu le-a primit si a doua zi l-a instiintat pe Stratan ca a hotarat sa le cedeze pastorului Wurmbrand, spunand ca acesta se afla, de asemenea, intr-o stare grava si salvarea lui ar insemna mult pentru dezvoltarea crestinatatii, deoarece este o personalitate recunoscuta, cu relatii internationale si mare putere de influenta.
Stratan s-a suparat si a declarat ca nu este de acord. Atunci, cu blandete, Valeriu i-a spus ca din moment ce i-a daruit medicamentele, acum ele ii apartin si are libertatea sa le foloseasca potrivit indemnului constiintei lui.
Intr-adevar, medicamentele au fost folosite de pastorul Wurmbrand, a carui viata a fost astfel salvata. Nu dupa mult timp, pastorul avea sa faca un gest similar, cedand injectiile primite de el chiar unui legionar. De aici si confuzia intretinuta in media ca pastorul i-ar fi salvat viata lui Gafencu si nu invers.

Impresionat de trairea crestina a lui Gafencu, pastorul Wurmbrand a declarat ca vrea sa intre in Rai pe aceeasi poarta pe care intra si Valeriu si si-a luat angajamentul ca daca va mai fi vreodata liber sa vorbeasca lumii intregi despre trairea de exceptie a lui Valeriu si a camarazilor sai. Numai ca Wurmbrand a uitat repede cele promise.” (HotNews.ro, Ionut Baias, 25 iul 2007)

Am ramas cu cateva intrebari:
– de ce unii pot fi considerati sfinti ( nu ma indoiesc de asta), iar altii nu, cu toate ca au trait similar? Este deschisa poarta sfinteniei numai pentru un anumit gen de ‘legitimatie’ ?
– de ce trebuie pomenit neaparat pastorul Wurmbrand, ca doar au fost si altii in toata inchisoarea?
-de ce gestul (de a renunta la medicamente) este privit intr-un caz (corect zic eu) ca un sacrificiu suprem, iar in alt caz (Wurmbrand) doar ca pe ceva in trecere?
-de unde stie autorul ca Wurmbrand nu s-a tinut de cuvant (promisiunea de spune despre Gafincu si inchisori)?
-De ce apartenenta confesionala ii face pe unii sa nu mai fie obiectivi?

Una dintre primele predici pe care le-am auzit de la pastorul Wurmbrand, live la Sala Palatului din Bucuresti, a fost presarata cu exemple ale celor care au suferit in inchisori.
Despre cartile lui ce sa mai vorbesc, ca aproape nu intorci pagina fara sa gasesti marturii din lumea inchisorilor comuniste.
Si in toate ii lauda si admira pe altii pentru curajul credintei lor, indiferent de confesiunea caruia apartin.

Unul dintre primele gesturi ale lui Wurmnrad dupa eliberarea din inchisoare si plecarea in lumea libera ,a fost acela de a marturisi inaintea unei comisii a Congresului american despre atrocitatile care aveau loc in Romania.

Asadar, sa fii uitat Wurmbrand sau sa fii omis autorul o documentare buna?

Anunțuri

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Nor de etichete

%d blogeri au apreciat asta: