In ultimele zile s-a aprins un subiect pe blogul lui Marius Cruceru. Cazul concret face referire la pastorul Ionel Tutac. Pe mine ma intereseaza aspectul mai general. Pastorul si politica.
– se exclud din start cele doua roluri: pastor si politician?
-exprima rolurile nivelul dedicarii?
-ce cuvant are biserica de spus?
-in ce masura poti fi full-time ceva si full-time altceva?
Generalul american Peter Pace ramane hotarat. In ciuda presiunilor la care a fost supus, el isi mentine declaratia publica conform careia” homosexualitatea si adulterul sunt imorale” si nu aduc un bun serviciu armatei.
Audiat de o comisie a Senatului american, Pace a sustinut ceea ce delcarase cu aproximativ o jumatate de an in urma :” Nu cred ca Statele Unite sunt bine slujite de o politica care sustine ca este Ok sa fi imoral, in orice fel.”
Generalul si-a sustinut parerea bazandu-se pe credinta in Dumnezeu si pe regulile Codului militar.
Este demna de admirat verticalitatea acestui om, avand in vedere presiunile facute asupra lui de unii senatori democrati si de opinia celor care vor sa fie politcally corect.
Sa ne fie de exemplu un astfel de om!
Gheorghe Zamfir – My heart will go on
Zice-se ca a aparut un top cu meseriile de care nu ne putem dispensa nici acum, nici in viitor:
1. Medicii
2. Profesorii
3. Autopsierii
4.Oamenii de stiinta
5.Colectorii de taxe
6. Frizerii
7.Militarii
8.Preotii
9.Agricultorii
10. Muncitorii in constructii
sursa hotnews.ro
Lumea pare ca o casa , in care copii isi fac de cap pentru ca parintii sunt plecati de acasa. Nu-i greu , uneori, sa te intrebi, unde-i Dumnezeu.
Prezent pretutindeni, Dumnezeu nu sileste constiinta nimanui sa-i accepte atotprezenta si existenta.
Daca cateodata, pe pamant, ai atat bucurie ca simti ca n-o poti duce, cum va fi -n cer …
Zilele acestea am asistat la o fierbinte dar interesanta discutie despre arta crestina. M-au captat cateva cuvinte scrise de Francis Schaeffer in cartea sa Art and the Bible (am inteles ca exista si traducerea in limba romana … Starea artelor…)
“Crestinul trebuie sa fie unul a carui imaginatie sa zboare dincolo de stele.
Care este locul artei in crestinism? Este arta – si mai ales pictura si muzica – o modalitate de patrundere a lumescului, prin usa din spate? Stim ca poezia poate fi folosita sa-l laude pe Dumnezeu, prin psalmi si poate prin imnuri. Dar ce putem spune despre sculptura sau teatru? Isi au acestea locul în crestinism? N-ar trebui crestinul sa se concentreze doar asupra “ lucrurilor religioase” si sa lase balta arta si cultura.?
Domnia lui Cristos
Ca si crestini evanghelici am avut tendinta sa lasam arta undeva la marginea vietii. Am considerat restul vietii umane mult mai important decat arta. În ciuda discutiilor noastre constante despre domnia lui Cristos asupra vietii noastre, noi am redus aceasta domnie la o foarte mica parte din realitate. Am inteles gresit conceptul domniei lui Cristos asupra omului si asupra intregului univers….
Domnia lui Cristos asupra intregii vieti insemana ca nu exista arii platonice în crestinism, ca nu exista ierarhie sau dihotomie , intre trup si suflet. Dumnezeu a facut deopotriva si trupul si sufletul, iar mantuirea – rascumpararea – este pentru amandoua. Evanghelicii au fost în mod legitim criticati pentru ca au fost prea interesati pentru mantuirea sufletului… dar nu le-a pasat prea mult de omul în ansamblul lui.
Biblia clarifica patru lucruri foarte limpede:
În acest cadru se poate intelege locul artei în viata crestina.”
Sola fide, suna cunoscut oentru multi. Pare chiar simplu, insapaimantator de simplu pentru unii. Chiar eretic pentru altii.
Primul loc in Scriptura in care este amintit acest principiu al credintei este mentionat in Geneza, atunci cand Avraam se increde in Dumnezeu. Dumnezeu ii face o chemare lui Avraam, si o promisiune. Avraam il asculta si are incredere in Dumnezeu. Dar…
Intre cateva versete din Scriptura uneori se ascund zeci de ani de… credinta. De actiuni de zi cu zi … pe baza credintei, sau de indoieli si dileme. Oare chiar a zis Dumnezeu? Oare mai are loc sa astept?
Aceasta asteptare a credintei este una din temele fundamentale ale Scripturii. Avraam , din momentul in care Dumnezeu i-a facut promisiunea si chemarea, pana la implinirea ei, a trebuit sa astepte zeci de ani. Indoieli, asteptari, esecuri.
La fel si Iacov, la fel si Iosif, alti patriarhi biblici. Zeci de ani de incercari , teste si dileme. Prin locuri pustii, prin inchisori. Si sunt laudati pentru credinta lor.
Credinta care asteapta.
Pana si psalmistul zice… ” Pana cand Doamne?…
So noi asteptam Despre o astefel de asteptare vorbea si apostolul Petru altadata
„Înainte de toate, să ştiţi că în zilele din urmă vor veni batjocoritori plini de batjocuri, care vor trăi după poftele lor,
şi vor zice: „Unde este făgăduinţa venirii Lui? Căci de când au adormit părinţii noştri, toate rămân aşa cum erau de la începutul zidirii!”
Căci înadins se fac că nu ştiu că odinioară erau ceruri şi un pământ scos prin Cuvântul lui Dumnezeu din apă şi cu ajutorul apei,
şi că lumea de atunci a pierit tot prin ele, înecată de apă.
Iar cerurile şi pământul de acum sunt păzite şi păstrate, prin acelaşi Cuvânt, pentru focul din ziua de judecată şi de pieire a oamenilor nelegiuiţi.
Dar, preaiubiţilor, să nu uitaţi un lucru: că, pentru Domnul, o zi este ca o mie de ani şi o mie de ani sunt ca o zi.
Domnul nu întârzie în împlinirea făgăduinţei Lui, cum cred unii; ci are o îndelungă răbdare pentru voi şi doreşte ca nici unul să nu piară, ci toţi să vină la pocăinţă.
Ziua Domnului însă va veni ca un hoţ. În ziua aceea, cerurile vor trece cu trosnet, trupurile cereşti se vor topi de mare căldură şi pământul, cu tot ce este pe el, va arde.
Deci, fiindcă toate aceste lucruri au să se strice, ce fel de oameni ar trebui să fiţi voi, printr-o purtare Sfântă şi evlavioasă…”
Sa asteptam…cu credinta. Cu candele aprinse.
Comunistii aveau un regim de reeducare a detinutilor politici…Nu-i de mirare ca unii au cedat. Pastorul Wurmbarand a fost martor direct la astfel de tehnici de suprimare a oricaror credinte diferite de cea a partidului..
Communism BrainWashing – Richard Wurmbrand
Vechiul legamant avea ca ziua de odihna si inchinare , sabatul, sambata.
Noul legamant, in care biserica crestina se afla, are ca zi de lauda si odihna, duminica.
Sambata, ultima zi a saptamanii, Duminica, prima zi a saptamanii. Daca ne luam dupa cum era calendarul in vechime.
In primul caz, munceai o saptamana si, daca mai apucai, te mai si odihneai la urma. Si daca mai aveai energie, te inchinai lui Dumnezeu.
In al doielea caz, incepi cu odihna. Lansezi saptamana cu inchinare. Mai importanta decat munca, este prosternerea inaintea Celui Prea Inalt. Munca este bratara de aur, dar inchinarea este diamant curat.
Odihna Mariei, la picioarele Mantuitorului, reflectand la Cuvantul Lui, este mai importanta decat munca Martei.
Din odihna si inchinarea de la inceput trebuie sa-si traga seva si munca si consumul de pe urma.
Onest vorbind, ce inseamna sa porti un dialog cu cineva?
Sa stai de vorba, ar fi un prim raspuns. Sa comunici cumva, in scris sau prin alte mijloace indirecte. Veti observa poate ca, un sfant crestin , care are cateva epistole cuprinse in Noul Testament, atunci cand vine vorba de dialog, scrie, dar, prefera dialogul „Fata catre fata” sau , mai exact „gura catre gura”.
Ca sa nu fie monolog, uneori si el necesar unei mai adanci reflectii, dialogul are nevoie de cel putin doi participanti.
Uneori suntem prea interesati de ceea ce vrem sa spunem si, drept consecinta, nu mai avem urechi pentru ceea ce vrea celalat sa spuna. Si dialogul sufera.
Alteori suntem atat de convinsi de exactitatea, adevarul si pertinenta propriilor afirmatii ca ratam propria noastra imbogatire ,prin ignorarea afirmatiilor celuilat participant la dialog. Mai ales in religie o astfel de atitudine devine evidenta. Ei sunt eretici. Noi suntem cei adevarati….
Si, ceea ce poate fi mai surprinzator, dialogul cel mai roditor, nu se naste neaparat din discutiile formale, programate si oficial stabilite. Uneori , spontanul, neasteptatul si nedoritul dialog este cel care ar putea sa aiba impactul cel mai mare.
Din punctul acesta de vedere, cate ocazii nu ratam.
blog Aurel Mateescu 
Comentarii recente