Arta crestina

Zilele acestea am asistat la o fierbinte dar interesanta discutie despre arta crestina. M-au captat cateva cuvinte scrise de Francis Schaeffer in cartea sa Art and the Bible (am inteles ca  exista si traducerea in limba romana … Starea artelor…)

“Crestinul trebuie sa fie unul a carui imaginatie sa zboare dincolo de stele.

Care este locul artei in crestinism? Este arta – si mai ales pictura si muzica – o modalitate de patrundere a lumescului, prin usa din spate? Stim ca poezia poate fi folosita sa-l laude pe Dumnezeu, prin psalmi si poate prin imnuri. Dar ce putem spune despre sculptura sau teatru? Isi au acestea locul în crestinism? N-ar trebui crestinul sa se concentreze doar asupra “ lucrurilor religioase” si sa lase balta arta si cultura.?

Domnia lui Cristos

Ca si crestini evanghelici am avut tendinta sa lasam arta undeva la marginea vietii. Am considerat restul vietii umane mult mai important decat arta. În ciuda discutiilor noastre constante despre domnia lui Cristos asupra vietii noastre, noi am redus aceasta domnie la o foarte mica parte din realitate. Am inteles gresit conceptul domniei lui Cristos asupra omului si asupra intregului univers….

Domnia lui Cristos asupra intregii vieti insemana ca nu exista arii platonice în crestinism, ca nu exista ierarhie sau dihotomie , intre trup si suflet. Dumnezeu a facut deopotriva si trupul si sufletul, iar mantuirea – rascumpararea – este pentru amandoua. Evanghelicii au fost în mod legitim criticati pentru ca au fost prea interesati pentru mantuirea sufletului… dar nu le-a pasat prea mult de omul în ansamblul lui.

Biblia clarifica patru lucruri foarte limpede:

1. Dumnezeu l-a creat pe om în intregime
2. În Cristos omul este rascumparat în intregime
3. Cristos este Domnul crestinului în intregime si al intregii vietii crestine
4. Cand Cristos se va reintoarce va invia deopotriva trupul si omul în intregimea lui.

În acest cadru se poate intelege locul artei în viata crestina.”

Asteptarea credintei

Sola fide, suna cunoscut oentru multi. Pare chiar simplu, insapaimantator de simplu pentru unii. Chiar eretic pentru altii.

Primul loc in Scriptura in care este amintit acest principiu al credintei este mentionat in Geneza, atunci cand Avraam  se increde in Dumnezeu. Dumnezeu ii face o chemare lui Avraam,  si o promisiune. Avraam il asculta si are incredere in Dumnezeu. Dar…

Intre cateva versete din Scriptura uneori se ascund zeci de ani de… credinta. De actiuni de zi cu zi … pe baza credintei, sau de indoieli si  dileme. Oare chiar a zis Dumnezeu? Oare mai are loc sa astept?

Aceasta asteptare a credintei este una din temele fundamentale ale Scripturii. Avraam , din momentul in care Dumnezeu i-a facut promisiunea si chemarea, pana la implinirea ei, a trebuit sa astepte zeci  de ani. Indoieli, asteptari, esecuri.

La fel si Iacov, la fel si Iosif, alti patriarhi biblici. Zeci de ani de incercari , teste si dileme. Prin locuri pustii, prin inchisori. Si sunt laudati pentru credinta lor.

Credinta care asteapta.

Pana si psalmistul zice… ” Pana cand Doamne?…

 

So noi asteptam  Despre o astefel de asteptare vorbea si apostolul Petru altadata

„Înainte de toate, să ştiţi că în zilele din urmă vor veni batjocoritori plini de batjocuri, care vor trăi după poftele lor,
şi vor zice: „Unde este făgăduinţa venirii Lui? Căci de când au adormit părinţii noştri, toate rămân aşa cum erau de la începutul zidirii!”
 Căci înadins se fac că nu ştiu că odinioară erau ceruri şi un pământ scos prin Cuvântul lui Dumnezeu din apă şi cu ajutorul apei,
 şi că lumea de atunci a pierit tot prin ele, înecată de apă.
 Iar cerurile şi pământul de acum sunt păzite şi păstrate, prin acelaşi Cuvânt, pentru focul din ziua de judecată şi de pieire a oamenilor nelegiuiţi.
  Dar, preaiubiţilor, să nu uitaţi un lucru: că, pentru Domnul, o zi este ca o mie de ani şi o mie de ani sunt ca o zi.
 Domnul nu întârzie în împlinirea făgăduinţei Lui, cum cred unii; ci are o îndelungă răbdare pentru voi şi doreşte ca nici unul să nu piară, ci toţi să vină la pocăinţă.
  Ziua Domnului însă va veni ca un hoţ. În ziua aceea, cerurile vor trece cu trosnet, trupurile cereşti se vor topi de mare căldură şi pământul, cu tot ce este pe el, va arde.
  Deci, fiindcă toate aceste lucruri au să se strice, ce fel de oameni ar trebui să fiţi voi, printr-o purtare Sfântă şi evlavioasă…”

Sa asteptam…cu credinta. Cu candele aprinse.