In ultimele zile s-a aprins un subiect pe blogul lui Marius Cruceru. Cazul concret face referire la pastorul Ionel Tutac. Pe mine ma intereseaza aspectul mai general. Pastorul si politica.
– se exclud din start cele doua roluri: pastor si politician?
-exprima rolurile nivelul dedicarii?
-ce cuvant are biserica de spus?
-in ce masura poti fi full-time ceva si full-time altceva?
blog Aurel Mateescu 
Comments on: "Pastorul si politica" (19)
Subiectul s-a aprins in ultimele 24 de ore, nu in ultimele zile. E simbata seara, si la 22.25 inca se postau comentarii. Din pacate, nu de subiectul Pastorul si politica e vorba, ci de conflicte mai vechi intre doua partide de lideri baptisti. E vorba de… politica baptista.
Alin Cristea
alinpm@yahoo.com
http://www.thymos.ro
http://www.confesionala.ro
ApreciazăApreciază
Exista ‘politici eclesiale’ la toate cultele, nu trebuie sa ne credem neaparat deosebiti 🙂
Problema nu este cand a inceput, ci cum si cand se va termina.
Deja lucrurile, pentru mine, devin prea intortocheate
ApreciazăApreciază
mai credem in separarea bisericii de stat sau nu.ce faci cind in biserica unde slujesti ai frati dinn alte partide.cre este pozitia partidului clar fata de avort, homosexualitate ,eutanasie..sau BOR.daca macar putin este compromis atunci ori pastorala ori politica
ApreciazăApreciază
Frate Mateescu,
Problema în Afacerea IP-oasă nu are decît o legătură accidentală cu tema pe care o enunţaţi: „Pastorul şi Politica”. Tema reală este „Pastorul şi Politica eclesială”. Aici însă lucrurile sînt simple: vocaţia pastorului nu este aceea de a face politică bisericească, ci de a-şi conduce spiritual turma.
ApreciazăApreciază
libiu,
ai ridicat o minge interesanta ‘la fileu’. Cum mai poate fi biserica real separata de stat, atunci cand un pastor ar fi, teoretic, la putere, cu partidul sau? Si cum ar mai fi conciliere intre grupuri de frati care fac parte din partide diferite? Ai dreptate, persoana in cauza, este cea care decide care-i este chemarea, vocatia.
ApreciazăApreciază
Frate Farcas,
cred ca ati facut o remarca pertinenta si, intr-adevar, cazul mentionat, nu poate fi decat ceva particular. De aceea nici nu ma intereseaza ( pentru discutie) persoanele in cauza.
Stiu, cuvantul ‘politica’ are o conotatie negativa. Totusi, daca mergem spre ceea ce grecii numeau polis, vom vedea ca politica faceau cei ce se ocupau de treburile polisului (ale cetatii-orasului). Nimeni nu spune ca, pentru a mege bine lucrurioe trebuie lasate la voia intamplarii. Cineva trebuie sa se ocupe de ele.In sensul acesta vad un rost politicii (ale orasului, a tarii, etc).
Si in biserica cineva trebie sa se ocupe de bunul mers al lucrurilor. Din experineta mea de pana acum, de obicei sunt oameni prea putini care o fac. Nu cred ca pastorul este singurul chemat sa o faca.
Cand aceasta degenereaza, fie la nivel local, fie la nivel de cult, este trist. Dar nu inlatura nevoia in sine.
Sunt de acord ca vocatia pastorului ar trebui sa fi e aceea de a calauzi spiritual biserica. Dar asta nu spune nimic despre metodele pe care le foloseste.
ApreciazăApreciază
Eu nu cred ca Daniel Farcas a facut o remarca pertinenta, ci doar a facut sa vibreze o coarda duioasa referindu-se la conducerea spirituala a turmei. Comentariul (6) lui Aurel Mateescu nuanteaza chestiunea.
ApreciazăApreciază
Cred ca cele doua roluri: pastor-politician nu se exclud din start, insa cred ca exista o singura exceptie aici, cand nu este nimeni in orasul tau, sau tara ta care sa reprezinte sau sa conduca din postura aceea, cum a fost cazuri in formarea statului American, la inceput acolo erau pastori si oameni politici in acelasi timp. In rest, mi se pare realist ce spune „libiu”. Nu as crede ca e cazul la noi in roamania. Desi imi doresc sa fie tot mai multi evanghelici pe acolo, dar e bine sa fie ca Daniel in Babilon, sa nu aibe sarcina de pastor. E putin „ipocrita” situatia. Nu ai cum sa le faci cum trebuie pe amandoua, mai ales pastorala..
ApreciazăApreciază
Redau mai jos, in intregime, si parerea fratelui Daniel Branzei legata de tema aceasta, sau , de tema mai larga a Crestinului si politica. Parere postata pe blogul dansului
http://barzilaiendan.wordpress.com/2007/10/01/cui-prodest-ii/
Cui prodest II ?
1
10
2007
Multumesc fratelui Mateescu pentru promptitudinea cu care ma ajutat prin raspunsurile lui pe blogul meu. Continui insa cu reactiile mele la micul incident pe care l-am intrezarit printre fratii mei din Romania.
Cred ca inteleg reactia din care s-a nascut aceasta hotarare. Totusi, ingaduiti-mi un comentariu.
1. In “polis” (oras, comunitate, stat) toti locuitorii fac “politica”. Nu trebuie sa “iei o pozitie” ca sa faci politica. Simplul fapt ca “ocupi o pozitie” implica o activitate politica.
Pavel Nicolescu a avut mult de furca cu noi pana ce am inteles aceasta. Cel care rasufla, face politica, pentru ca, intr-un fel, determina directia vantului! Cel care alege sa citeasca un ziar si nu citeste un altul, face politica. Cel care urmareste o emisiune, dar nu se uita la alta, face politica. Cel care este de acord cu o actiune si nu este de acord cu alta, face politica. Cel care cumpara un anumit articol de imbracaminte sau o bautura si nu cumpara o alta, face politica. Cel care isi spune parerea sau are o parere pe care nu o spune, face politica. Cel care merge in anumite locuri si nu merge in altele, face politica. Toti si foecare facem politica prin felul in care ne cheltuim banii, etc.
2. Crestinii TREBUIE sa faca “politica lui Dumnezeu”, adica sa publice punctul lui Dumnezeu de vedere asupra celor ce se intampla. La fiecare Conventia a noastra din America finalul este citirea unor “rezolutii” pe care le trimitem apoi in numele tuturor baptistilor romani catre presedintele Americii si presedintele Romaniei. O Biserica muta, nu este o Biserica marturisitoare. Lui Ioan Botezatorul i s-a taiat capul nu pentru predicile mesianice despre Imparatia lui Dumnezeu, ci pentru ca a vorbit impotriva conducatorului corupt si s-a pronuntat impotriva curviei in care traia acesta.
3. In “imparatiile” de demult, monarhiile isi arogau dreptul divin de conducere. Atunci, crestinii depindeau de ingaduirile “care li se acordau” de autoritatea monarhica. In democratiile contemporane, cei din autoritate “depind ei” de voturile noastre si de pozitia unor grupuri sociale mai numeroase. Biserica are posibilitatea nu numai sa se roage pentru cei inaltati in dregatorii, ci si sa le ceara sa respecte drepturile si parerile populatiei crestine.
4. Care este, in conditiile Romaniei, metoda prin care evanghelicii isi fac auzit glasul si au o contributie in “polisul” democratic? Eminescu spunea: “De ce uitati ca-n voi e numar si putere” ? Adunati la un loc, neoprotestanti ar putea avea un glas destul de puternic. Dovada este in faptul ca, votand in bloc si profitand de apatia altora, evanghelicii l-au propulsat pe nenea Richard Wurmbrand in topul celor mai celebrii romani din istorie.
5. Cine face “lobbi” pentru evangheliciii romani? Este Alianta Evanghelica un for de reprezentare activa pe langa autoritati ? Unde se publica “punctul nostru de vedere”, marturia noastra in fata realitatilor prin care trece societatea ? Exista un ziar sau emisiuni radio pentru aceasta manifestare a “sarii” si luminii” din Biserica ? Exista un “purtator de cuvant” al evanghelicilor ? Exista comunicate periodice cu pozitia crestinilor fata de evenimentele prin care trece societatea ? Vorbim doar intre ziduri, de la amvoane, intre noi sau ne facem auzit glasul si “in afara” ? Lumina lumineaza deobicei in intunerec si, pana acum, intunerecul n-a biruit-o.
6. Ioan Alexandru vorbea in mult indragitele lui prelegeri de la Universitate inca pe vremea lui Ceausescu despre “dreptul nostru ontologic” de a exista si despre oitza care bate cu piciorul in pamant cand vine lupul sa o sfasie (un fel de “N-ai dreptul sa faci aceasta! Dumnezeu m-a facut sa exist aici!”).
7. Daca pastorii n-au voie sa se implice in politica partidelor actuale din Romania, membrii au acest drept si aceasta … datorie ? Daca ne izolam si antifonam singuri suntem “persecutati” sau doar traim cu complexul persecutiei ? Nu cumva lipsa noastra de atitudine civica cultiva in interiorul bisericilor si al comunitatilor evanghelice starvechea si impusa atitudine in care “conducatorii conduc, iar masele se supun orbeste”, fara drept de initiativa, control si atitudine ?
8. Cum ar fi daca niste “condeieri” extrem de talentati ca unii dintre cei care scrieti acum pe bloguri ati publica in ziare nationale existente sau ar infiinta un ziar nou de genul “Christianity Today” ? Ce-ar fi, daca in loc sa asteptati de la conducatori si dorind sa-i impulsionati, ati infiinta un fel de blog colectiv (coordonat de un grup editorial) al evanghelicilor care ar putea fi vizitat zilnic de cateva sute de mii de “cititori” ? Viitorul si asa nu mai apartine presei scrise … (New York Times-ul si-a facut blog!!!).
9. Cand blogurile voastre sunt vizitate de ortodocsi cu care intrati in conflicte, nu este acesta un semn ca aceste bloguri fac deja “politica lui Dumnezeu” ? Nu s-ar putea sa gasim puncte comune cu acesti ordodocsi crestini si sa le publicam impreuna inaintea societatii romane ? Puterea de cumparere si selectia de cumparare pe care le poate face comunitatea crestina din America a dus la schimbarea atutudinilor si actiunilor unor mari companii prin asa numitul proces de “boicotare” a unor anumite produse. Tot acesasta presiune a mediului crestin tine inca America televiziunii si presei (la care au acces ochii nevinovati ai copiilor) sanitarizata de pornografia si limbajul vulgar de pe “canalele” (corect spus) la care trebuie trebuie sa ai abonament.
Ce-ar fi daca as reusi sa trezesc in voi interes pentru dezbaterea acestor probleme si “din bataia laptelui … ar iesi ceva smantana” ? (Ca din scarpinarea nasului iese numai … sange).
ApreciazăApreciază
Draga Alin, nu prea inteleg unde vezi coarda duioasa si sensibila. In conflictele astea e vorba de o „coarda” grava si bruta, uneori nefinisata. Nu e nimic duios in faptul ca pastorii simpli si pastorii investiti cu functii de conducere isi pierd vremea cu lucruri neduhovnicesti. Oare politica eclesiala tine de esentele spiritualitatii, Alin?
ApreciazăApreciază
Ca sa fiu mai clar, arata-mi, Aline, unde e NORMALITATEA in tot ce s-a intimplat zilele astea? Astept cu mult interes.
ApreciazăApreciază
Frate Farcas, il las pe Alin sa raspunda intrebarii dvs.Sunt sigur ca o va face daca o va citi.
Nu vreau sa neg ca nu exista o ‘politica ecclesiala’ . Nu vreau nici sa neg ca , de multe ori, ea este negativa si daunatoare spiritualitatii. Credeti-ma ca am simtit-o pe propria-mi piele. Dar nici nu vreau sa pun semn de excludere reciproca intre aceasta si adevarata spiritualitate. Parafrazand un celebru predicator, as spune ca pastorul(crestinul) spiritual, sta cu Biblia intr-o mana si cu ziarul in cealalta. Fericita ar fi situatia in care politica ecclesiala este subordonata lucrurilor duhovniciesti si nu intereselor de partide, fie ele politice sau bisericesti.
ApreciazăApreciază
Ziarul din mina cealalta se refera la politica laica :). Sint perfect de acord cu implicarea in politica laica a pastorilor! Si cu ziarul din „cealalta mina”.
Daca dumneavoastra numiti politica eclesiala administrarea bisericii (despre care ati scris in comment-ul 6), atunci lucrurile arata putin altfel si va dau dreptate. Numai ca administrarea aceea este diakoneia. Si tot nu rimeaza cu ce se intimpla zilele astea pe bloguri…
ApreciazăApreciază
Oare politica eclesiala tine de esentele spiritualitatii? –
De ce nu am folosi o astfel de intrebare pentru a lansa impreuna (Aurel, Daniel, Alin) un blog colectiv?
Sint convins ca si altii ar fi de acord sa faca parte din grupul de initiativa.
Alin
ApreciazăApreciază
Alin, ideea aceasta ma framanta mai demult.
Ieri am gasit-o exprimata si in cateva randuri scrise de Daniel Branzei. Ca sa nu raman numai o idee, aseara ma jucam pe wordpress si am facut un blog cu numele evanghelic.net cu gandul ca poat ar putea fi folosit de mai multi, un blog comun.
Mie mi-ar place…
ApreciazăApreciază
Ca strutul am bagat capul in pamant, si ne facem ca lumea exterioara nu ar exista pentru noi. Ma refer la Biblie care are si ea un cuvant de spus in aceasta chestiune. Noi afirmam cu putere suprematia bibliei asupra parerilor noastre dar conform zicalei: practica ne omoara, cand vine vorba sa aplicam biblia, nu facem decat sa ne dam cu parerea si deopotriva ne facem ca nu exista afirmatii clare in scriptura. Dar ce sa-i faci? atunci cand un om sta in intuneric absolut, va fi socat de puterea luminii care straluceste afara atunci cand va iesi din camera. La fel cum i s-a intamplat lui Pavel pe drumul spre Damasc, ne este frica de durerea cauzata de lumina puternica venita de la cuvantul insuflat. Dar trebuie sa ne luam inima in dinti si sa ne expunem riscului de a ramane cu un tepus in carne pentru tot restul vietii.
1 Timotei 2:1 Vă îndemn (pe toti deci, nu doar pe cei care ar vrea sa se implice in politica), deci, înainte de toate, să faceţi rugăciuni, cereri, mijlociri, mulţumiri pentru toţi oamenii,
2 pentru împăraţi şi pentru toţi cei ce sunt înălţaţi în dregătorii, ca să putem duce astfel o viaţă pacinică şi liniştită, cu toată evlavia şi cu toată cinstea.
3 Lucrul acesta este bun şi bine primit înaintea lui Dumnezeu, mântuitorul nostru,
4 care voieşte ca toţi oamenii să fie mântuiţi şi să vină la cunoştinţa adevărului.
Va urma replica, anume ca Iosif, Daniel, David, Ilie etc, fiindca nu exista personaj din VT care sa nu fie cel putin indirect legat de politica prin insasi faptul ca la evrei politica s-a intretesut cu viata religioasa a poporului, oare nu au fost toti acestia implicati in politica vremii lor??? Dar vine Hristos mai incolo si spune: „Imparatia mea nu este din lumea aceasta”. Cu toate ca atunci cand au vrut imparat, Dumnezeu a spus: „căci nu pe tine te leapădă, ci pe Mine mă leapădă, ca să nu mai domnesc peste ei” ei totusi au ales neascultarea.
Daca s-ar ruga ilustrii nostri doritori de politica tot atat pe cat doresc de mult sa influenteze organele de stat pentru binele mers al Evangheliei, atunci, astazi, nu numai ca bisericile ar fi fost pline de oameni, dar si Romania ar fi putut avea un cu totul alt curs istoric. Dar firea pamanteasca pofteste impotriva.
Acum dovediti-mi contrariul.
ApreciazăApreciază
Frate Aurel, ideea lui Daniel Branzei e chiar foarte interesanta. Ortodocsii au Gruparea Aproape. Adi Vidu a incercat sa faca ceva similar cu Agora Christi, blog care ar trebui reactivat (si care ar putea deveni un spatiu de dezbatere, dar si de informare de invidiat).
Nu cred insa ca ideea lui Daniel Branzei este realizabila ca atare. Mai precis, n-ar incapea toti baptistii pe un blog. Ar trebui unul pentru Oradea, si altul pentru Bucuresti 😦 . Apropo de politica eclesiala… Asta ca sa fim realisti!
ApreciazăApreciază
Nu există nici o justificare pentru un creştin să facă parte dintr-o organizaţie ezoterică, gnostică, secretă – cu influenţă majoră în structurile politico-sociale, cultural-educaţionale şi economice, şi cu o altă doctrină şi spiritualitate decât a Bisericii. Aceste societăţi, deloc neutre religios şi spiritual, sunt în chip ultim antiecleziale şi anticreştine.[2] A te lăsa sedus de puterea şi cunoaşterea pe care o oferă astfel de grupări – pe cât de elitiste, pe atât de obscure – dovedeşte infantilism spiritual, dacă nu chiar un pact demonic. Cel care are cuget curat, drept – şi suveran, nu se iluzionează că după intrarea în asemenea organizaţii va servi tot lui Hristos, şi nici că va adera la ele pentru un prezumtiv scop bun. El înţelege că acestea sunt înşelări ale demonilor. Diplomaţia este adeseori drăcească, învăţa un Părinte, iar în această privinţă ea este întotdeauna drăcească. Nu există aderare pur formală, exterioară, fără o angajare lăuntrică, fără premise şi fără consecinţe spirituale capitale. Considerarea ei ca atare denotă remarcabila capacitate a unor indivizi de a se minţi pe ei înşişi, precum şi o mare doză de duplicitate, teren predilect de acţiune a demonilor.
ApreciazăApreciază
Domnule Mos,
sunteti foarte radical in a exprima aceasta parere, dar, avand in vedere contextul politic romanesc, inclin sa va dau dreptate.
Prea greu sa ramai curat intr-o astfel de politicaraie…
ApreciazăApreciază