o interactiune personala si aleatoare cu mediul inconjurator :-)

Archive for decembrie 1, 2007

Mantuire sau mantuiala

Daca tot s-a vorbit de catedrala Mantuirii Neamului, evident ca , dupa probleme  ecologice, economice si electorale,  (re)vin in discutie si probleme teologice. Marius ridica la fileu una dinre ele.

Pentru ca el cere parerea specialistilor in VT, ma ofer si eu sa raspund, chiar daca nu ma incadrez in categoria respectiva.

Ca sa pun problema teologica ridicata de Marius intr-un limbaj mai putin  de jargon teologic si sa o incadrez  in latura ei cotidiana. , as pune intrebarea altfel: este mantuirea en-gross ori en-detail?

Raspund prin doua exemple. Nu neg ca, in istorie, Dumnezeu are diferite planuri cu diferite popoare, un plan special avandu-l in trecut cu Israel si, in parte si pentru viitor.

In ciuda acestor lucruri, care antreneaza natiuni, sustin totusi ca mantuirea este personala.

Cand a fost vorba de intrarea in Canaan, in VT, numai Iosua si Caleb au fost ‘admisi’ pentru ca isi exprimasera optiunea personala in sensul acesta.

In NT ni se spune clar ca

Romani 10:1  Fraţilor, bunăvoinţa inimii mele şi rugăciunea mea către Dumnezeu, pentru Israel, este spre mântuire,

asta cand este vorba despre o natiune, dar in acelasi context se precizeaza :

Că de vei mărturisi cu gura ta că Iisus este Domnul şi vei crede în inima ta că Dumnezeu L-a înviat pe El din morţi, te vei mântui. 
10  Căci cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se mărturiseşte spre mântuire

Deci este vorba despre acceptarea personala, implicarea individuala.

Filip , evanghelistul din NT, ii spunea altadata famenului etiopian: Daca crezi , se poate, – adica sa se boteze- si in felul acesta sa intre in poporul celor mantuiti – Biserica.

Apostolul  Petru spunea si el altadata unui GRUP de oameni: care intrebasera ce sa faca ca sa fie mantuiti, „Pocaiti-va si FIECARE  sa fie botezat.

Dumnezeu poate si binecuvanteaza natiuni datorita prestatiei unor indivizi sau uneori in ciuda acestora. Dar totdeauna daruieste mantuirea personal. En detail, daca mi se permite.

Altfel totul ar fi de mantuiala.

PS. Frate Dan, va referiti la biserica din Oradea. Nu am vazut-o si  nu stiu daca este atat de mare ca sa fie pusa alaturi de Catedrala Mantuirii Neamului. Dar si daca ar fi asa, problema nu este asta ci cum sunt construite cele doua. Ma indoiesc ca atunci cand a fost construita biserica din Oradea sau luat bani din fondurile publice, adica si din buzunarul meu si al dvs, asa cum se face in cazul de fata cu catedrala ortodocsa.

Fratii Domnului sunt verisorii Lui ?!

Aceasta postare este scrisa ca raspuns la  una din postarile aparuta pe blogul  Teologie pentru astazi

Chiar daca suntem pe ‘lungimi de unda’ diferite in privinta unor abordari, va felicit totusi pentru consecventa cu care va ‘adapati’ blogul.
‘Iesirile in decor’ din trecut speram sa ramana acolo unde sunt, adica  in trecut, iar daca sunt – si sunt- lucruri de discutat  polemic, contradictoriu – atunci el sa fie abordate  intr-un spirit onest. In cele din urma, daca suntem  realisti, astazi  cei credinciosi ar trebui sa faca un front comun impotriva secularismului, si nu sa lupte unii impotriva altora.
Credinta in Cristos, Mantuitorul, este un bun comun mult mai  important si de pret decat alte lucruri care ne diferentiaza. Asaltul  secularismului, necredinteti, indecentei,  agnosticismului si altor manifestari pagane , intr-o Romanie si Europa tot mai secularizata, sunt lucruri serioase si ar trebui sa ne preocupe mult mai mult decat  ceea ce ne-ar face diferiti. Asta nu insemana ca nu sunt lucruri importante, ci pur si simplu, trebuie sa vedem care este prioritatea momentului.
In spiritul dialogului pe care  l-ati propus candva as vrea sa mentionez si pozitia evanghelica, baptista, la subiectul acestei postari.
De la inceput, vreau sa mentionez, ca si credinciosi evanghelici credem ca pozitita Fecioarei Maria este una speciala, fiind, dupa cuvantul Scripturii, cea binecuvantata intre femei, mama Domnului nostru, Isus Cristos.
Referitor la textele mentionate , imi dau sema ca exista diferente de interpretare.

Iata cateva versete de interes:

Matei 1:24  Şi deşteptându-se din somn, Iosif a făcut aşa precum i-a poruncit îngerul Domnului şi a luat la el pe logodnica sa.
25  Şi fără să fi cunoscut-o pe ea Iosif, Maria a născut pe Fiul său Cel Unul-Născut, Căruia I-a pus numele Iisus.

Matei 12:46  Şi încă vorbind El mulţimilor, iată mama şi fraţii Lui stăteau afară, căutând să vorbească cu El.
47  Cineva I-a zis: Iată mama Ta şi fraţii Tăi stau afară, căutând să-Ţi vorbească.

Matei 13:55  Au nu este Acesta fiul teslarului? Au nu se numeşte mama Lui Maria şi fraţii  Lui: Iacov şi Iosif şi Simon şi Iuda?
56  Şi surorile Lui au nu sunt toate la noi? Deci, de unde are El toate acestea?

Marcu 6:2  Şi, fiind sâmbătă, a început să înveţe în sinagogă. Şi mulţi, auzindu-L, erau uimiţi şi ziceau: De unde are El acestea? Şi ce este înţelepciunea care I s-a dat Lui? Şi cum se fac minuni ca acestea prin mâinile Lui?
3  Au nu este Acesta teslarul, fiul Mariei şi fratele lui Iacov şi al lui Iosi şi al lui Iuda şi al lui Simon? Şi nu sunt, oare, surorile Lui aici la noi? Şi se sminteau întru El.

Ioan 2:12  După aceasta S-a coborât în Capernaum, El şi mama Sa şi fraţii şi ucenicii Săi, şi acolo n-a rămas decât puţine zile.

Faptele Apostolilor 1:14  Toţi aceştia, într-un cuget, stăruiau în rugăciune împreună cu femeile şi cu Maria, mama lui Iisus şi cu fraţii Lui.

1 Corinteni 9:4  N-avem, oare, dreptul, să mâncăm şi să bem?
5  N-avem, oare, dreptul să purtăm cu noi o femeie soră, ca şi ceilalţi apostoli, ca şi fraţii Domnului, ca şi Chefa?

Galateni 1:19  Iar pe altul din apostoli n-am văzut decât numai pe Iacov, fratele Domnului

O citire fara preconceptii a acestora pasaje, indica foarte clar ca Isus Mantuitorul a avut frati si surori. Textele nici nu necesita sa fie interpretate altfel daca nu ar  interveni o doctrina dezvoltata de lungul mai multor ani, anume doctrina care o prezinta pe Maica Domnului ca fiind Pururea Fecioara.

Dupa conceptia teologica evanghelica, baptista, statutul Maicii Domnului, a Fecioarei Maria – pentru ca a fost fecioara atunci cand Isus Mantuitorul a fost conceput prin lucrarea Duhului Sfant, nu este cu nimic stirbit prin nasterea ulterioara de fii si fiice. Darul nasterii este un dar de la Dumnezeu.

Asa cum ati aratat pe scurt, termenul folosit in pasajele amintite este cel de  adelphos care inseamna  frate , dar care poate avea si alta interpretare , in functie de context. De aceea termenul insemna  simplu, frate (Matei 14:3  Căci Irod, prinzând pe Ioan, l-a legat şi l-a pus în temniţă, pentru Irodiada, femeia lui Filip, fratele său) sau  descendenti din aceeasi parinti (Evrei 7:5  Şi cei dintre fiii lui Levi, care primesc preoţia, au poruncă după lege, ca să ia zeciuială de la popor, adică de la fraţii lor, măcar că şi aceştia au ieşit din coapsele lui Avraam; ) sau  oameni din aceeasi natiune  (Faptele Apostolilor 3:17  Şi acum, fraţilor, ştiu că din neştiinţă aţi făcut rău ca şi mai-marii voştri).

Deci, termenul adelphos poate avea semnificatia de frate, conational, ruda- verisor. Contextul este cel care desemneaza cea mai potrivita intrebuintare. Din exemplele de mai sus, s-a observat, din context, care sunt aceste intrebuintari. In primul exemplu era vorba de frate, in cel mai propriu sens al cuvantului; in cel de al doielea exemplu era vorba de  rude, din aceeasi semintie, iar in ultimul caz era vorba de conationali.

Care este situatia in textele  mentiionate de dvs si mai sus, chiar la inceput ?

Daca fratii Lui si surorile Lui, in texte cum ar fi

Matei 13:55  Au nu este Acesta fiul teslarului? Au nu se numeşte mama Lui Maria şi fraţii  Lui: Iacov şi Iosif şi Simon şi Iuda?
56  Şi surorile Lui au nu sunt toate la noi? Deci, de unde are El toate acestea?

nu sunt fratii si surorile Lui, atunci, conform acestei interpretari ca ar fi verisori, cine sunt Maria, cine este teslarul? Ce fel de rude ii sunt acelea, daca nu luam intelesul propriu al cuvantului. Contextul ne spune clar ca ei sunt cea ce sunt: Parintii si fratii si surorile, nu alte rude de alt grad. Contextul ne obliga sa fim consecventi in interpretare. Nu putem schimba metoda de interpretare de doua ori in acelasi verset. Ori, ori. Si asta se aplica la toate celelate pasaje.

As mai da un exemplu, de data aceasta din Vechiul Testament.

Nici teologii ortodocsi, si banuiesc ca nici dumneavoastra nu veti nega ca Psalmul 69 este un psalm mesianic, profetic, care se refera , cu multi ani inainte, la lucrarea Mantuitorului.

Acest psalm este citat chiar de Mantuitorul in

Ioan 15:25  Dar (aceasta), ca să se împlinească cuvântul cel scris în Legea lor: „M-au urât pe nedrept”.

Psalmi 69:4  Înmulţitu-s-au mai mult decât perii capului meu cei ce mă urăsc pe mine în zadar. Întăritu-s-au vrăjmaşii mei, cei ce mă prigonesc pe nedrept; cele ce n-am răpit, pe acelea le-am plătit. 
5  Dumnezeule, Tu ai cunoscut nepriceperea mea şi greşelile mele de la Tine nu s-au ascuns. 
6  Să nu fie ruşinaţi, din pricina mea, cei ce Te aşteaptă pe Tine, Doamne, Doamne al puterilor, nici înfruntaţi pentru mine, cei ce Te caută pe Tine, Dumnezeul lui Israel. 
7  Că pentru Tine am suferit ocară, acoperit-a batjocura obrazul meu. 
8  Înstrăinat am fost de fraţii mei şi străin fiilor maicii mele, 
9  Că râvna casei Tale m-a mâncat şi ocările celor ce Te ocărăsc pe Tine au căzut asupra mea.

In acest psalm,  care face referinta clara la Domnul Isus, este precizat si faptul ca El a avut frati. In mod clar, asa cum celelate afirmatii le primim ca fiind in mod literal  referiri la suferinta Domnului Isus, cred ca tot asa ar trebui sa facem si cu referirea in care se mentioneza la frati. Mai ales ca, spune Noul Testament Ioan 7:5  Pentru că nici fraţii Lui nu credeau în El.  Deci , asa cum spunea psalmul, era instrainat chiar si de fratii Lui.

A avut Mantuitorul frati sau nu?

Scriptura spune ca da.In cele din urma nu este problema  daca acceptam o argumentatie sau alta, ci daca acceptam Cuvantul lui Dumnezeu. Nu trebuie sa desfiintam Scriptura ca sa se potriveasca datinilor noastre.

MegaBisericile

Stiu, pentru unii sunt deja criteriu al succesului.

A spune ceva impotriva lor, este egal cu a blasfemia , pentru unii.

A circulat recent pe internet  autocritica pe care cei de la Willow Creek, o megachurch, si-au facut-o. Demna de respectat atitudinea lor onesta si analiza  prezentata.

Ecclesiologia evanghelica a fost profund influentata de biserici de genul celor  de la Willow Creek. Si nu totdeauna spre bine.

Michael Craven remarca de curand ca  o astfel de ecclesiologie, a bisericilor seeker-sensitive  a produs o generatie de oameni, de biserici care sunt ” a mile wide and inch deep”,  – o critica fata de lipsa de profunzime spirituala si teologica pe care astfel d biserici o au.

Se pare ca s-au inmltit megaBisericile in ultimii ani, in timp ce bisericile mci incep sa se inchida an de an. Asta in conditiile incare crestinismul este  nu neaparat in crestere , ca numar de persoane.

Asta nu face altceva decat sa  consolideze o atitudine de gen Wal -Mart ,sau de  oricare alt supermarket,- micile afaceri sunt inghitite de giganti – iar oamenilor li se dezvolta spritul de consumatori…

Cei de la Willow Creek au considerat ca, daca oamenii sunt implicati in activitati bisericesti, cresterea si profunzimea spirituala vin de la sine. Acum recunosc ca lucrurile nu stau chiar asa…

Cresterea spirituala vine din relatia cu Cristos

Nor de etichete

%d blogeri au apreciat: