Intre musulmani si crestini…
Un rezumat scurt:
Aveti scrisoarea liderilor musulmani aici
Urmeaza cateva raspunsuri (selectez cateva). Pe toate le puteti vedea aici
un raspuns al lui David Coffey , de la Alianta Baptista Mondiala, aici
-Miroslav Wolf, din grupul celor de la Yale, a raspuns, impreuna cu acestia, inca din octombrie, dar mai are aici inca o scrisoare.
Probabil ca evanghelicii romani ar incadra o astfel de scrisoare spre categoria liberala.
O pozitie mai conservatoare , enuntata de Albert Mohler, se poate gasi aici
Este bun dialogul?
Eu zica ca da.
Vad numai o problema. Asa cum inteleg eu Evanghelia , aceasta a fost raspandita mai mult prin Proclamare decat prin Dialog ecumenic.
Poate ma ajutati si voi sa vad mai multe aspecte…
Anunțuri
Comments on: "A Common Word?" (7)
[…] el dă câteva linkuri spre articole legate de inițiativa de „împăcare” creștino-musulmană, […]
ApreciazăApreciază
[…] el dă câteva linkuri spre articole legate de iniţiativa de „împăcare” creştino-musulmană, […]
ApreciazăApreciază
Draga domnule Aurel Mattescu,
Ma bucur pentru deschiderea dvs. la dialog.
In ce priveste intrebarea pusa, imi pare ca ea reflecta obsesia pe care o avem cu totii ca evanghelici cu proclamarea.
Asa cum venirea lui Cristos pe pamint nu poate fi redusa la scopul crearii Bisericii, ci trebuie sa adaugam acesteia tema, mult mai ampla si inclusiva, a Imparatiei lui Dumnezeu,in acelasi fel, misiunea nu poate fi redusă sa evanghelizare si marturia creştina nu poate fi redusa la proclamare. Asa fiind, nu tot ce face un crestin poate si trebuie sa fie redus la tematica bisericii, a evanghelizarii si, cu atit mai putin, a proclamarii, oricit de importanta ar fi aceasta – si este.
World Vision, organizatia in care m-a chemat Dumnezeu sa-l slujesc, defineste marturia crestina ca cea ce se realizeaza prin: VIATA, FAPTE, CUVINTE SI SEMNE. Iata de ce-mi place World Vision, in ciuda multelor ei slabiciuni omenesti.
In ce priveste chestiunea in discutie, intrebarea este, dupa opinia mea, gresit pusa.
Mai intii, scopul acestui efort nu este lansarea unui dialog ecumenic. Si cu atit mai putin proclamarea. Dialogul nu este decit un mijloc pentru realizarea unui scop mult mai important, salvarea lumii de la marasmul violentei, in care au impins-o liderii politici iresponsabili ai lumii, pretins (ori ignorant) credinciosi din ambele tabere.
Ca sa intelegem valoarea umana a acestui demers, trebuie sa ne desprindem de obsesiile noastre soteriologice si sa redescoperim o solida si biblica teologie a creatiei.
Cu sincera apreciere pentru posibilitatea de a dialoga pe aceasta tema,
Danut Manastireanu
ApreciazăApreciază
Sint si eu de acord cu Mohler. Se vorbeste de un dumnezeu total diferit: cel al musulmanilor si Cel al crestinilor.
ApreciazăApreciază
Domnule Manastireanu,
nu stiu daca intrebarea pusa de mine este cu adevarat o obsesie, generala, evanghelica, dar este un lucru care ma preocupa.
Traiesc intr-un mediu, pe care greu mi-l imaginam din Romania, care este multicultural si pluralist din toate punctele de vedere – religios, filosofic, etc.
Am in preajma mea moschei musulmane, temple budiste, biserici ortodoxe si, inca, si biserici evaghelice.
Societatea este , intr-o buna masura, toleranta si fara obsesii (poate mai mult economice).
Sunt de acord cu dumneavoastra ca Imparatia lui Dumnezeu nu trebuie identificata cu biserica, chiar daca biserica este ‘avanpostul’, si ca misiunea acesteia din urma nu se reduce doar la unele acte.
mai degraba preocuparea mea este cu ce este vrednic ca biserica ‘sa-si cheltuiasca’ vremea si energia.
Nu neg ca multe lucruri sunt utile si necesare, fie in domeniul politic fie cel social. Vorbeam mai degraba de misiunea bisericii si a celor care o slujesc. De ceea ce ar trebui sa fie prioritar.
Constatarea experimentala pe care o fac este aceea ca biserica din vest, implicata de mai multe vreme in astfel de proiecte, cum este cel despre care se refra postarea, a cazut in doua extreme: una cu o tenta teologica liberala – in care aproape orice este permis , iar o alta fundamentalista, in care credinciosii sunt atrasi spre ghetouizarea credintei.
ma intreb ce putem invata noi care , nu am avut ocazia sa trecem prin istorie o data cu ei, fiind izolati , mai mult sau putin , de ‘beneficiile’ comunismului.
Apostolii nu au transformat misiune lor intr-una pur sociala – au refuzat sa puna prioritar misiunea social , umanitara de a sluji vaduvele si orfani, sarmnii acestei lumi, ci s-au axat pe proclamarea Evangheliei.
Apostolul Pavel, cand a fost confruntat cu o Atena plurireligioasa nu s-a lansat intr-un dialog interminabil , ci a proclamat pe Cristos si invierea Lui- oricat de inacceptabil este lucrul acesta.
Daca s-ar fi rezumat numai la Comon Word – ca de la asta a pornit si el, nu am mai fi avut noi astazi Evangheliile.
Ce mi-e teama mie, cand vad astfel de proiecte, este ca oamenii, uitandu-se la ceea ce crestinii si musulmanii ar avea in comun, ar ajunge la concluzia ca restul nu mai este esential.
Ori asta ar fi o alta evanghelie!
Stiu ca o teologie biblica a creatiei ne pune pe toti, deopotriva, musulmani si crestini, inainte Creatorului, pe acelasi nivel. Din punctul acesta de vedere Dumnezeu este tatal nostru al tuturor!
Dar, si aici intervine, soteriologia, fie ca vrem fie ca nu. Soteriologie care ne desparte. Care ne desparte chiar de mozaism. De fapt , ca sa exprimam mai direct, Cristos este cel care ne desparte.
Astea-s cateva ganduri fugare…
poate continuam dialogul si poate se mai implica si altii…
ApreciazăApreciază
Una dintre problemele demersului este ca e extrem de greu pentru un crestin sa spuna impreuna cu musulmanii…si Mahomed este profetul Sau fara sa aiba mustrari de constiinta.
ApreciazăApreciază
josh :-), cred ca ai dreptate…
ApreciazăApreciază