o interactiune personala si aleatoare cu mediul inconjurator :-)

Archive for Ianuarie, 2010

De ce postez din Biblie?

Anul acesta m-am decis sa citesc din Biblie dupa un plan diferit de cel al anilor trecuti.
Planul poate fi gasit aici
Am hotarat sa postez in fiecare zi pasajele repartizate zilei respective pentru ca astfel, fie online, fie cu Biblia in mana , sa nu ratez portiunea respectiva.
Daca sunt persoane care nu au apucat sa inceapa citirea Bibliei, nici acum nu este tarziu. Incepeti cu 1 februarie 2010. Psalmii 13-17. Descarcati planul de mai sus si spor la citit. sau cauta un altul mai adecvat cerintelor tale.
Daca ti-e teama ca uiti ce trebuie citit, dar ai obiceiul citirii blogurilor, poti sa pui in Google reader acest blog si iti va aminti in fiecare zi ce ai de citit!
Cam asta ar fi…
Citeste din Biblie.

Anunțuri

Luca 24

Luca 24
1. In ziua intai a saptamanii, femeile acestea, si altele impreuna cu ele, au venit la mormant dis-de-dimineata si au adus miresmele pe care le pregatisera.
2. Au gasit piatra rasturnata de pe mormant,
3. au intrat inauntru, si n-au gasit trupul Domnului Isus.
4. Fiindca nu stiau ce sa creada, iata ca li s-au aratat doi barbati, imbracati in haine stralucitoare.
5. Ingrozite, femeile si-au plecat fetele la pamant. Dar ei le-au zis: „Pentru ce cautati intre cei morti pe Cel ce este viu?
6. Nu este aici, ci a inviat. Aduceti-va aminte ce v-a spus pe cand era inca in Galileea,
7. cand zicea ca: „Fiul omului trebuie sa fie dat in mainile pacatosilor, sa fie rastignit, si a treia zi sa invie.”
8. Si ele si-au adus aminte de cuvintele lui Isus.
9. La intoarcerea lor de la mormant, au povestit toate aceste lucruri celor unsprezece si tuturor celorlalti.
10. Cele ce au spus aceste lucruri apostolilor erau: Maria Magdalena, Ioana, Maria, mama lui Iacov, si celelalte care erau impreuna cu ele.
11. Cuvintele acestea li se pareau apostolilor basme si nu le credeau.
12. Dar Petru s-a sculat si a dat fuga la mormant. S-a plecat si s-a uitat inauntru, dar n-a vazut decat fasiile de panza care stateau pe pamant; apoi a plecat acasa, mirat de cele intamplate.
13. In aceeasi zi, iata, doi ucenici se duceau la un sat, numit Emaus, care era la o departare de saizeci de stadii de Ierusalim;
14. si vorbeau intre ei despre tot ce se intamplase.
15. Pe cand vorbeau ei si se intrebau, Isus S-a apropiat si mergea pe drum impreuna cu ei.
16. Dar ochii lor erau impiedicati sa-L cunoasca.
17. El le-a zis: „Ce vorbe sunt acestea pe care le schimbati intre voi pe drum?” Si ei s-au oprit, uitandu-se tristi.
18. Drept raspuns, unul din ei, numit Cleopa, I-a zis: „Tu esti singurul strain aici in Ierusalim, de nu stii ce s-a intamplat in el zilele acestea?”
19. „Ce?”, le-a zis El. Si ei I-au raspuns: „Ce s-a intamplat cu Isus din Nazaret, care era un proroc puternic in fapte si in cuvinte inaintea lui Dumnezeu si inaintea intregului norod.
20. Cum preotii cei mai de seama si mai marii nostri L-au dat sa fie osandit la moarte si L-au rastignit?
21. Noi trageam nadejde ca El este Acela care va izbavi pe Israel; dar cu toate acestea, iata ca astazi este a treia zi de cand s-au intamplat aceste lucruri.
22. Ba inca niste femei de ale noastre ne-au pus in uimire: ele s-au dus dis-de-dimineata la mormant,
23. nu I-au gasit trupul si au venit si au spus ca ar fi vazut si o vedenie de ingeri care ziceau ca El este viu.
24. Unii din cei ce erau cu noi s-au dus la mormant si au gasit asa cum spusesera femeile, dar pe El nu L-au vazut.”
25. Atunci Isus le-a zis: „O, nepriceputilor si zabavnici cu inima, cand este vorba sa credeti tot ce au spus prorocii!
26. Nu trebuia sa sufere Hristosul aceste lucruri si sa intre in slava Sa?”
27. Si a inceput de la Moise si de la toti prorocii si le-a talcuit, in toate Scripturile, ce era cu privire la El.
28. Cand s-au apropiat de satul la care mergeau, El S-a facut ca vrea sa mearga mai departe.
29. Dar ei au staruit de El si au zis: „Ramai cu noi, caci este spre seara, si ziua aproape a trecut.” Si a intrat sa ramana cu ei.
30. Pe cand sedea la masa cu ei, a luat painea; si, dupa ce a rostit binecuvantarea, a frant-o si le-a dat-o.
31. Atunci li s-au deschis ochii si L-au cunoscut; dar El S-a facut nevazut dinaintea lor.
32. Si au zis unul catre altul: „Nu ne ardea inima in noi cand ne vorbea pe drum si ne deschidea Scripturile?”
33. S-au sculat chiar in ceasul acela, s-au intors in Ierusalim si au gasit pe cei unsprezece si pe cei ce erau cu ei, adunati la un loc
34. si zicand: „A inviat Domnul cu adevarat si S-a aratat lui Simon.”
35. Si au istorisit ce li se intamplase pe drum si cum L-au cunoscut la frangerea painii.
36. Pe cand vorbeau ei astfel, insusi Isus a stat in mijlocul lor si le-a zis: „Pace voua!”
37. Plini de frica si de spaima, ei credeau ca vad un duh.
38. Dar El le-a zis: „Pentru ce sunteti tulburati? Si de ce vi se ridica astfel de ganduri in inima?
39. Uitati-va la mainile si picioarele Mele, Eu sunt; pipaiti-Ma si vedeti: un duh n-are nici carne, nici oase, cum vedeti ca am Eu.”
40. (Si, dupa ce a zis aceste vorbe, le-a aratat mainile si picioarele Sale.)
41. Fiindca ei, de bucurie, inca nu credeau si se mirau, El le-a zis: „Aveti aici ceva de mancare?”
42. I-au dat o bucata de peste fript si un fagure de miere.
43. El le-a luat si a mancat inaintea lor.
44. Apoi le-a zis: „Iata ce va spuneam cand inca eram cu voi, ca trebuie sa se implineasca tot ce este scris despre Mine in Legea lui Moise, in Proroci si in Psalmi.”
45. Atunci le-a deschis mintea, ca sa inteleaga Scripturile.
46. Si le-a zis: „Asa este scris si asa trebuia sa patimeasca Hristos si sa invie a treia zi dintre cei morti.
47. Si sa se propovaduiasca tuturor neamurilor, in Numele Lui, pocainta si iertarea pacatelor, incepand din Ierusalim.
48. Voi sunteti martori ai acestor lucruri.
49. Si iata ca voi trimite peste voi fagaduinta Tatalui Meu; dar ramaneti in cetate pana veti fi imbracati cu putere de sus.”
50. El i-a dus afara pana spre Betania. Si-a ridicat mainile si i-a binecuvantat.
51. Pe cand ii binecuvanta, S-a despartit de ei si a fost inaltat la cer.
52. Dupa ce I s-au inchinat, ei s-au intors in Ierusalim cu o mare bucurie.
53. Si tot timpul stateau in Templu si laudau si binecuvantau pe Dumnezeu. Amin.

Luca 23

Luca 23
1. S-au sculat toti si au dus pe Isus inaintea lui Pilat.
2. Si au inceput sa-L parasca si sa zica: „Pe Omul acesta L-am gasit atatand neamul nostru la rascoala, oprind a plati bir cezarului si zicand ca El este Hristosul, Imparatul.”
3. Pilat L-a intrebat: „Esti Tu Imparatul iudeilor?” „Da”, i-a raspuns Isus, „sunt.”
4. Pilat a zis preotilor celor mai de seama si noroadelor: „Eu nu gasesc nicio vina in Omul acesta.”
5. Dar ei staruiau si mai mult si ziceau: „Intarata norodul si invata pe oameni prin toata Iudeea, din Galileea, unde a inceput, pana aici.”
6. Cand a auzit Pilat de Galileea, a intrebat daca Omul acesta este galileean.
7. Si cand a aflat ca este de sub stapanirea lui Irod, L-a trimis la Irod, care se afla si el in Ierusalim in zilele acelea.
8. Irod, cand a vazut pe Isus, s-a bucurat foarte mult; caci de mult dorea sa-L vada, din pricina celor auzite despre El; si nadajduia sa-L vada facand vreo minune.
9. I-a pus multe intrebari; dar Isus nu i-a raspuns nimic.
10. Preotii cei mai de seama si carturarii stateau acolo si-L parau cu infierbantare.
11. Irod, cu ostasii lui de paza, se purtau cu El cu dispret; si, dupa ce si-a batut joc de El si L-a imbracat cu o haina stralucitoare, L-a trimis inapoi la Pilat.
12. In ziua aceea, Irod si Pilat s-au imprietenit unul cu altul, caci erau invrajbiti intre ei mai inainte.
13. Pilat a strans pe preotii cei mai de seama, pe fruntasi si pe norod
14. si le-a zis: „Mi-ati adus inainte pe Omul acesta ca pe unul care atata norodul la rascoala. Si iata ca, dupa ce L-am cercetat cu de-amanuntul inaintea voastra, nu L-am gasit vinovat de niciunul din lucrurile de care-L parati.
15. Nici Irod nu I-a gasit nicio vina, caci ni L-a trimis inapoi; si iata ca Omul acesta n-a facut nimic vrednic de moarte.
16. Eu deci, dupa ce voi pune sa-L bata, Ii voi da drumul.”
17. La fiecare praznic al Pastilor, Pilat trebuia sa le sloboada un intemnitat.
18. Ei au strigat cu totii intr-un glas: „La moarte cu Omul acesta si sloboade-ne pe Baraba!”
19. Baraba fusese aruncat in temnita pentru o rascoala care avusese loc in cetate si pentru un omor.
20. Pilat le-a vorbit din nou, cu gand sa dea drumul lui Isus.
21. Dar ei au strigat: „Rastigneste-L, rastigneste-L!”
22. Pilat le-a zis pentru a treia oara: „Dar ce rau a facut? Eu n-am gasit nicio vina de moarte in El. Asa ca, dupa ce voi pune sa-L bata, Ii voi da drumul.”
23. Dar ei strigau in gura mare si cereau de zor sa fie rastignit. Si strigatele lor si ale preotilor celor mai de seama au biruit.
24. Pilat a hotarat sa li se implineasca cererea.
25. Le-a slobozit pe cel ce fusese aruncat in temnita pentru rascoala si omor si pe care-l cereau ei; iar pe Isus L-a dat in mainile lor, ca sa-si faca voia cu El.
26. Pe cand Il duceau sa-L rastigneasca, au pus mana pe un anume Simon din Cirena, care se intorcea de la camp; si i-au pus crucea in spinare, ca s-o duca dupa Isus.
27. In urma lui Isus mergea o mare multime de norod si femei care se boceau, isi bateau pieptul si se tanguiau dupa El.
28. Isus S-a intors spre ele si a zis: „Fiice ale Ierusalimului, nu Ma plangeti pe Mine; ci plangeti-va pe voi inseva si pe copiii vostri.
29. Caci iata vor veni zile, cand se va zice: „Ferice de cele sterpe, ferice de pantecele care n-au nascut si de tatele care n-au alaptat!”
30. Atunci vor incepe sa zica muntilor: „Cadeti peste noi!”, si dealurilor: „Acoperiti-ne!”
31. Caci daca se fac aceste lucruri copacului verde, ce se va face celui uscat?”
32. Impreuna cu El duceau si pe doi facatori de rele care trebuiau omorati impreuna cu Isus.
33. Cand au ajuns la locul numit „Capatana”, L-au rastignit acolo, pe El si pe facatorii de rele: unul la dreapta, si altul la stanga.
34. Isus zicea: „Tata, iarta-i, caci nu stiu ce fac!” Ei si-au impartit hainele Lui intre ei, tragand la sorti.
35. Norodul statea acolo si privea. Fruntasii isi bateau joc de Isus si ziceau: „Pe altii i-a mantuit; sa Se mantuiasca pe Sine insusi, daca este El Hristosul, Alesul lui Dumnezeu.”
36. Ostasii, de asemenea, isi bateau joc de El; se apropiau, Ii dadeau otet
37. si-I ziceau: „Daca esti Tu Imparatul iudeilor, mantuieste-Te pe Tine insuti!”
38. Deasupra Lui era scris cu slove grecesti, latinesti si evreiesti: „Acesta este Imparatul iudeilor.”
39. Unul din talharii rastigniti Il batjocorea si zicea: „Nu esti Tu Hristosul? Mantuieste-Te pe Tine insuti si mantuieste-ne si pe noi!”
40. Dar celalalt l-a infruntat si i-a zis: „Nu te temi tu de Dumnezeu, tu, care esti sub aceeasi osanda?
41. Pentru noi este drept, caci primim rasplata cuvenita pentru faradelegile noastre; dar Omul acesta n-a facut niciun rau.”
42. Si a zis lui Isus: „Doamne, adu-Ti aminte de mine, cand vei veni in Imparatia Ta!”
43. Isus a raspuns: „Adevarat iti spun ca astazi vei fi cu Mine in rai.”
44. Era cam pe la ceasul al saselea. Si s-a facut intuneric peste toata tara, pana la ceasul al noualea.
45. Soarele s-a intunecat, si perdeaua dinauntrul Templului s-a rupt prin mijloc.
46. Isus a strigat cu glas tare: „Tata, in mainile Tale Imi incredintez duhul!” Si, cand a zis aceste vorbe, Si-a dat duhul.
47. Sutasul, cand a vazut ce se intamplase, a slavit pe Dumnezeu si a zis: „Cu adevarat, Omul acesta era neprihanit!”
48. Si tot norodul care venise la privelistea aceea, cand a vazut cele intamplate, s-a intors batandu-se in piept.
49. Toti cunoscutii lui Isus si femeile care-L insotisera din Galileea stateau departe si se uitau la cele ce se petreceau.
50. Era un sfetnic al soborului, numit Iosif, om bun si evlavios,
51. care nu luase parte la sfatul si hotararea celorlalti. El era din Arimateea, o cetate a iudeilor, si astepta si el Imparatia lui Dumnezeu.
52. Omul acesta s-a dus la Pilat si a cerut trupul lui Isus.
53. L-a dat jos de pe cruce, L-a infasurat intr-o panza de in si L-a pus intr-un mormant nou, sapat in piatra, in care nu mai fusese pus nimeni.
54. Era ziua Pregatirii si incepea ziua Sabatului.
55. Femeile care venisera cu Isus din Galileea au insotit pe Iosif; au vazut mormantul si felul cum a fost pus trupul lui Isus in el,
56. s-au intors si au pregatit miresme si miruri. Apoi, in ziua Sabatului, s-au odihnit, dupa Lege.

Luca 22

Luca 22
1. Praznicul Azimelor, numit Pastile, se apropia.
2. Preotii cei mai de seama si carturarii cautau un mijloc cum sa omoare pe Isus; caci se temeau de norod.
3. Dar Satana a intrat in Iuda, zis si Iscarioteanul, care era din numarul celor doisprezece.
4. Iuda s-a dus sa se inteleaga cu preotii cei mai de seama si cu capeteniile strajerilor Templului cum sa-L dea in mainile lor.
5. Ei s-au bucurat si au cazut la invoiala sa-i dea bani.
6. Dupa ce le-a fagaduit ca li-L va da in maini, Iuda cauta un prilej nimerit sa dea pe Isus in mainile lor, fara stirea norodului.
7. Ziua praznicului Azimelor, in care trebuiau jertfite pastile, a venit.
8. Si Isus a trimis pe Petru si pe Ioan si le-a zis: „Duceti-va de pregatiti-ne pastile, ca sa mancam.”
9. „Unde voiesti sa pregatim?”, L-au intrebat ei.
10. El le-a raspuns: „Iata, cand veti intra in cetate, va va iesi inainte un om, ducand un ulcior cu apa; mergeti dupa el in casa in care va intra
11. si spuneti stapanului casei: „Invatatorul iti zice: „Unde este odaia pentru oaspeti in care sa mananc pastile cu ucenicii Mei?”
12. Si are sa va arate o odaie mare de sus, asternuta gata: acolo sa pregatiti pastile.”
13. Ei au plecat si au gasit asa cum le spusese El. Si au pregatit pastile.
14. Cand a sosit ceasul, Isus a sezut la masa cu cei doisprezece apostoli.
15. El le-a zis: „Am dorit mult sa mananc pastile acestea cu voi inainte de patima Mea;
16. caci va spun ca de acum incolo nu le voi mai manca, pana la implinirea lor in Imparatia lui Dumnezeu.”
17. Si a luat un pahar, a multumit lui Dumnezeu si a zis: „Luati paharul acesta si impartiti-l intre voi;
18. pentru ca va spun ca nu voi mai bea de acum incolo din rodul vitei, pana cand va veni Imparatia lui Dumnezeu.”
19. Apoi a luat paine; si, dupa ce a multumit lui Dumnezeu, a frant-o si le-a dat-o, zicand: „Acesta este trupul Meu care se da pentru voi; sa faceti lucrul acesta spre pomenirea Mea.”
20. Tot astfel, dupa ce au mancat, a luat paharul si li l-a dat, zicand: „Acest pahar este legamantul cel nou, facut in sangele Meu care se varsa pentru voi.
21. Dar iata ca mana vanzatorului Meu este cu Mine la masa aceasta.
22. Negresit, Fiul omului Se duce dupa cum este randuit. Dar vai de omul acela prin care este vandut El!”
23. Si au inceput sa se intrebe unii pe altii cine din ei sa fie acela care va face lucrul acesta.
24. Intre apostoli s-a iscat si o cearta, ca sa stie care din ei avea sa fie socotit ca cel mai mare.
25. Isus le-a zis: „Imparatii Neamurilor domnesc peste ele; si celor ce le stapanesc li se da numele de binefacatori.
26. Voi sa nu fiti asa. Ci cel mai mare dintre voi sa fie ca cel mai mic; si cel ce carmuieste, ca cel ce slujeste.
27. Caci care este mai mare: cine sta la masa sau cine slujeste la masa? Nu cine sta la masa? Si Eu totusi sunt in mijlocul vostru ca cel ce slujeste la masa.
28. Voi sunteti aceia care ati ramas necontenit cu Mine in incercarile Mele.
29. De aceea va pregatesc Imparatia, dupa cum Tatal Meu Mi-a pregatit-o Mie,
30. ca sa mancati si sa beti la masa Mea in Imparatia Mea si sa sedeti pe scaune de domnie, ca sa judecati pe cele douasprezece semintii ale lui Israel.”
31. Domnul a zis: „Simone, Simone, Satana v-a cerut sa va cearna ca graul.
32. Dar Eu M-am rugat pentru tine, ca sa nu se piarda credinta ta; si, dupa ce te vei intoarce la Dumnezeu, sa intaresti pe fratii tai.”
33. „Doamne”, I-a zis Petru, „cu Tine sunt gata sa merg chiar si in temnita si la moarte.”
34. Si Isus i-a zis: „Petre, iti spun ca nu va canta astazi cocosul, pana te vei lepada de trei ori ca nu Ma cunosti.”
35. Apoi le-a mai zis: „Cand v-am trimis fara punga, fara traista si fara incaltaminte, ati dus voi lipsa de ceva?” „De nimic”, I-au raspuns ei.
36. Si El le-a zis: „Acum, dimpotriva, cine are o punga s-o ia; cine are o traista, de asemenea, s-o ia; si cine n-are sabie sa-si vanda haina si sa-si cumpere o sabie.
37. Caci va spun ca trebuie sa se implineasca cu Mine aceste cuvinte scrise: „El a fost pus in numarul celor faradelege.” Si lucrurile privitoare la Mine sunt gata sa se implineasca.”
38. „Doamne”, I-au zis ei, „iata aici doua sabii.” Si El le-a zis: „Destul!”
39. Dupa ce a iesit afara, S-a dus, ca de obicei, pe Muntele Maslinilor. Ucenicii Lui au mers dupa El.
40. Cand a ajuns la locul acela, le-a zis: „Rugati-va, ca sa nu cadeti in ispita.”
41. Apoi S-a departat de ei ca la o aruncatura de piatra, a ingenuncheat si a inceput sa Se roage,
42. zicand: „Tata, daca voiesti, departeaza paharul acesta de la Mine! Totusi faca-se nu voia Mea, ci a Ta.”
43. Atunci I s-a aratat un inger din cer, ca sa-L intareasca.
44. A ajuns intr-un chin ca de moarte si a inceput sa Se roage si mai fierbinte; si sudoarea I se facuse ca niste picaturi mari de sange care cadeau pe pamant.
45. Dupa ce S-a rugat, S-a sculat si a venit la ucenici; i-a gasit adormiti de intristare
46. si le-a zis: „Pentru ce dormiti? Sculati-va si rugati-va, ca sa nu cadeti in ispita.”
47. Pe cand graia El inca, iata ca a venit o gloata. Si cel ce se chema Iuda, unul din cei doisprezece, mergea in fruntea lor. El s-a apropiat de Isus, ca sa-L sarute.
48. Si Isus i-a zis: „Iudo, cu o sarutare vinzi tu pe Fiul omului?”
49. Cei ce erau cu Isus, au vazut ce avea sa se intample si au zis: „Doamne, sa lovim cu sabia?”
50. Si unul din ei a lovit pe robul marelui preot si i-a taiat urechea dreapta.
51. Dar Isus a luat cuvantul si a zis: „Lasati-i! Pana aici!” Si S-a atins de urechea omului aceluia si l-a vindecat.
52. Isus a zis apoi preotilor celor mai de seama, capeteniilor strajerilor Templului si batranilor care venisera impotriva Lui: „Ati iesit dupa Mine ca dupa un talhar, cu sabii si cu ciomege?
53. In toate zilele eram cu voi in Templu, si n-ati pus mana pe Mine. Dar acesta este ceasul vostru si puterea intunericului.”
54. Dupa ce au pus mana pe Isus, L-au dus si L-au bagat in casa marelui preot. Petru mergea dupa El de departe.
55. Au aprins un foc in mijlocul curtii si au sezut jos. Petru s-a asezat si el printre ei.
56. O slujnica l-a vazut cum sedea la para focului, s-a uitat tinta la el si a zis: „Si omul acesta era cu El.”
57. Dar Petru s-a lepadat si a zis: „Femeie, nu-L cunosc.”
58. Peste putin, l-a vazut un altul si a zis: „Si tu esti unul din oamenii aceia.” Iar Petru a zis: „Omule, nu sunt dintre ei.”
59. Cam dupa un ceas, un altul intarea acelasi lucru si zicea: „Nu mai incape indoiala ca si omul acesta era cu El, caci este galileean.”
60. Petru a raspuns: „Omule, nu stiu ce zici.” Chiar in clipa aceea, pe cand vorbea el inca, a cantat cocosul.
61. Domnul S-a intors si S-a uitat tinta la Petru. Si Petru si-a adus aminte de vorba pe care i-o spusese Domnul: „Inainte ca sa cante cocosul te vei lepada de Mine de trei ori.”
62. Si a iesit afara si a plans cu amar.
63. Oamenii care pazeau pe Isus Il batjocoreau si-L bateau.
64. L-au legat la ochi, Il loveau peste fata si-L intrebau, zicand: „Proroceste, cine Te-a lovit?”
65. Si rosteau impotriva Lui multe alte batjocuri.
66. Cand s-a facut ziua, batranii norodului, preotii cei mai de seama si carturarii s-au adunat impreuna si au adus pe Isus in soborul lor. Ei I-au zis:
67. „Daca esti Tu Hristosul, spune-ne!” Isus le-a raspuns: „Daca va voi spune, nu veti crede;
68. si daca va voi intreba, nu-Mi veti raspunde, nici nu-Mi veti da drumul.
69. De acum incolo, Fiul omului va sedea la dreapta puterii lui Dumnezeu.”
70. Toti au zis: „Esti Tu, dar, Fiul lui Dumnezeu?” Si El le-a raspuns: „Asa cum o spuneti; da, sunt.”
71. Atunci ei au zis: „Ce nevoie mai avem de marturie? Noi insine am auzit-o din gura Lui.”

Luca 21

Luca 21
1. Isus Si-a ridicat ochii si a vazut pe niste bogati care isi aruncau darurile in vistierie.
2. A vazut si pe o vaduva saraca, aruncand acolo doi banuti.
3. Si a zis: „Adevarat va spun ca aceasta vaduva saraca a aruncat mai mult decat toti ceilalti;
4. caci toti acestia au aruncat la daruri din prisosul lor; dar ea a aruncat, din saracia ei, tot ce avea ca sa traiasca.”
5. Pe cand vorbeau unii despre Templu, ca era impodobit cu pietre frumoase si daruri, Isus a zis:
6. „Vor veni zile cand nu va ramane aici piatra pe piatra care sa nu fie daramata.”
7. „Invatatorule”, L-au intrebat ei, „cand se vor intampla toate aceste lucruri? Si care va fi semnul cand se vor intampla aceste lucruri?”
8. Isus a raspuns: „Bagati de seama sa nu va amageasca cineva. Caci vor veni multi in Numele Meu si vor zice: „Eu sunt Hristosul” si „Vremea se apropie.” Sa nu mergeti dupa ei.
9. Cand veti auzi de razboaie si de rascoale, sa nu va inspaimantati; pentru ca intai trebuie sa se intample aceste lucruri. Dar sfarsitul nu va fi indata.”
10. „Apoi”, le-a zis El, „un neam se va scula impotriva altui neam, si o imparatie impotriva altei imparatii.
11. Pe alocuri vor fi mari cutremure de pamant, foamete si ciume; vor fi aratari inspaimantatoare si semne mari in cer.
12. Dar inainte de toate acestea, vor pune mainile pe voi si va vor prigoni: va vor da pe mana sinagogilor, va vor arunca in temnite, va vor tari inaintea imparatilor si inaintea dregatorilor, din pricina Numelui Meu.
13. Aceste lucruri vi se vor intampla ca sa fiti marturie.
14. Tineti bine minte sa nu va ganditi mai dinainte ce veti raspunde;
15. caci va voi da o gura si o intelepciune careia nu-i vor putea raspunde, nici sta impotriva toti potrivnicii vostri.
16. Veti fi dati in mainile lor pana si de parintii, fratii, rudele si prietenii vostri; si vor omori pe multi dintre voi.
17. Veti fi urati de toti din pricina Numelui Meu.
18. Dar niciun par din cap nu vi se va pierde.
19. Prin rabdarea voastra, va veti castiga sufletele voastre.
20. Cand veti vedea Ierusalimul inconjurat de osti, sa stiti ca atunci pustiirea lui este aproape.
21. Atunci, cei din Iudeea sa fuga la munti, cei din mijlocul Ierusalimului sa iasa afara din el, si cei de prin ogoare sa nu intre in el.
22. Caci zilele acelea vor fi zile de razbunare, ca sa se implineasca tot ce este scris.
23. Vai de femeile care vor fi insarcinate si de cele ce vor da tata in acele zile! Pentru ca va fi o stramtorare mare in tara si manie impotriva norodului acestuia.
24. Vor cadea sub ascutisul sabiei, vor fi luati robi printre toate neamurile; si Ierusalimul va fi calcat in picioare de Neamuri, pana se vor implini vremurile Neamurilor.
25. Vor fi semne in soare, in luna si in stele. Si pe pamant va fi stramtorare printre neamuri, care nu vor sti ce sa faca la auzul urletului marii si al valurilor;
26. oamenii isi vor da sufletul de groaza, in asteptarea lucrurilor care se vor intampla pe pamant; caci puterile cerurilor vor fi clatinate.
27. Atunci vor vedea pe Fiul omului venind pe un nor cu putere si slava mare.
28. Cand vor incepe sa se intample aceste lucruri, sa va uitati in sus si sa va ridicati capetele, pentru ca izbavirea voastra se apropie.”
29. Si le-a spus o pilda: „Vedeti smochinul si toti copacii.
30. Cand infrunzesc, si-i vedeti, voi singuri cunoasteti ca de acum vara este aproape.
31. Tot asa, cand veti vedea intamplandu-se aceste lucruri, sa stiti ca Imparatia lui Dumnezeu este aproape.
32. Adevarat va spun ca nu va trece neamul acesta, pana cand se vor implini toate aceste lucruri.
33. Cerul si pamantul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece.
34. Luati seama la voi insiva, ca nu cumva sa vi se ingreuieze inimile cu imbuibare de mancare si bautura si cu ingrijorarile vietii acesteia, si astfel ziua aceea sa vina fara veste asupra voastra.
35. Caci ziua aceea va veni ca un lat peste toti cei ce locuiesc pe toata fata pamantului.
36. Vegheati, dar, in tot timpul si rugati-va, ca sa aveti putere sa scapati de toate lucrurile acestea care se vor intampla si sa stati in picioare inaintea Fiului omului.”
37. Ziua, Isus invata pe norod in Templu, iar noaptea Se ducea de o petrecea pe muntele care se cheama Muntele Maslinilor.
38. Si tot norodul venea dis-de-dimineata la El in Templu, ca sa-L asculte.

Luca 20

Luca 20
1. Intr-una din acele zile, cand invata Isus norodul in Templu si propovaduia Evanghelia, au venit deodata la El preotii cei mai de seama si carturarii cu batranii
2. si I-au zis: „Spune-ne, cu ce putere faci Tu aceste lucruri sau cine Ti-a dat puterea aceasta?”
3. Drept raspuns, El le-a zis: „Am sa va pun si Eu o intrebare. Spuneti-Mi:
4. Botezul lui Ioan venea din cer sau de la oameni?”
5. Dar ei cugetau astfel intre ei: „Daca raspundem: „Din cer”, va zice: „Atunci de ce nu l-ati crezut?”
6. Si daca raspundem: „De la oameni”, tot norodul ne va ucide cu pietre; caci este incredintat ca Ioan era un proroc.”
7. Atunci au raspuns ca nu stiu de unde venea botezul lui Ioan.
8. Si Isus le-a zis: „Nici Eu n-am sa va spun cu ce putere fac aceste lucruri.”
9. Apoi a inceput sa spuna norodului pilda aceasta: „Un om a sadit o vie, a arendat-o unor vieri si a plecat intr-o alta tara, pentru o vreme indelungata.
10. La vremea roadelor, a trimis la vieri un rob, ca sa-i dea partea lui din rodul viei. Vierii l-au batut si l-au trimis inapoi cu mainile goale.
11. A mai trimis un alt rob; ei l-au batut si pe acela, l-au batjocorit si l-au trimis inapoi cu mainile goale.
12. A mai trimis un al treilea rob; ei l-au ranit si pe acela si l-au scos afara.
13. Stapanul viei a zis: „Ce sa fac? Am sa trimit pe fiul meu preaiubit; poate ca il vor primi cu cinste.”
14. Dar vierii, cand l-au vazut, s-au sfatuit intre ei si au zis: „Iata mostenitorul; veniti sa-l ucidem, ca mostenirea sa fie a noastra.”
15. Si l-au scos afara din vie si l-au omorat. Acum, ce le va face stapanul viei?
16. Va veni, va pierde pe vierii aceia, si via o va da altora.” Cand au auzit ei cuvintele acestea, au zis: „Nicidecum!”
17. Dar Isus i-a privit drept in fata si a zis: „Ce inseamna cuvintele acestea care au fost scrise: „Piatra pe care au lepadat-o zidarii a ajuns sa fie pusa in capul unghiului”?
18. Oricine va cadea peste piatra aceasta va fi zdrobit de ea: si pe acela peste care va cadea ea, il va spulbera”.
19. Preotii cei mai de seama si carturarii cautau sa puna mana pe El chiar in ceasul acela, dar se temeau de norod. Pricepusera ca Isus spusese pilda aceasta impotriva lor.
20. Au inceput sa pandeasca pe Isus; si au trimis niste iscoditori care se prefaceau ca sunt neprihaniti ca sa-L prinda cu vorba si sa-L dea pe mana stapanirii si pe mana puterii dregatorului.
21. Iscoditorii acestia L-au intrebat: „Invatatorule, stim ca vorbesti si inveti pe oameni drept si ca nu cauti la fata oamenilor, ci-i inveti calea lui Dumnezeu in adevar.
22. Se cuvine sa platim bir cezarului sau nu?”
23. Isus le-a priceput viclenia si le-a raspuns: „Pentru ce Ma ispititi?
24. Aratati-Mi un ban. Al cui chip si ale cui slove sunt scrise pe el?” „Ale cezarului”, au raspuns ei.
25. Atunci El le-a zis: „Dati, dar, cezarului ce este al cezarului, si lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu.”
26. Nu L-au putut prinde cu vorba inaintea norodului; ci, mirati de raspunsul Lui, au tacut.
27. Unii din saduchei, care zic ca nu este inviere, s-au apropiat si au intrebat pe Isus:
28. „Invatatorule, iata ce ne-a scris Moise: „Daca moare fratele cuiva, avand nevasta, dar fara sa aiba copii, fratele lui sa ia pe nevasta lui si sa ridice urmas fratelui sau.”
29. Au fost, dar, sapte frati. Cel dintai s-a insurat, si a murit fara copii.
30. Pe nevasta lui, a luat-o al doilea; si a murit si el fara copii.
31. A luat-o si al treilea si tot asa toti sapte; si au murit fara sa lase copii.
32. La urma tuturor, a murit si femeia.
33. Deci, la inviere, nevasta caruia dintre ei va fi femeia? Fiindca toti sapte au avut-o de nevasta.”
34. Isus le-a raspuns: „Fiii veacului acestuia se insoara si se marita;
35. dar cei ce vor fi gasiti vrednici sa aiba parte de veacul viitor si de invierea dintre cei morti, nici nu se vor insura, nici nu se vor marita.
36. Pentru ca nici nu vor putea muri, caci vor fi ca ingerii. Si vor fi fiii lui Dumnezeu, fiind fii ai invierii.
37. Dar ca mortii invie, a aratat insusi Moise, in locul unde este vorba despre „Rug” cand numeste pe Domnul: „Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac si Dumnezeul lui Iacov.”
38. Dar Dumnezeu nu este un Dumnezeu al celor morti, ci al celor vii, caci pentru El toti sunt vii.”
39. Unii din carturari au luat cuvantul si au zis: „Invatatorule, bine ai zis.”
40. Si nu mai indrazneau sa-I mai puna nicio intrebare.
41. Isus le-a zis: „Cum se zice ca Hristosul este fiul lui David?
42. Caci insusi David zice in cartea Psalmilor: „Domnul a zis Domnului meu: „Sezi la dreapta Mea,
43. pana voi pune pe vrajmasii Tai sub picioarele Tale.”
44. Deci David Il numeste Domn; atunci cum este El fiul lui?”
45. Atunci a zis ucenicilor Sai, in auzul intregului norod:
46. „Paziti-va de carturari, carora le place sa se plimbe in haine lungi si sa le faca lumea plecaciuni prin piete; ei umbla dupa scaunele dintai in sinagogi si dupa locurile dintai la ospete;
47. si casele vaduvelor le mananca, in timp ce, de ochii lumii, fac rugaciuni lungi. De aceea vor lua o mai mare osanda.”

Luca 19

Luca 19
1. Isus a intrat in Ierihon si trecea prin cetate.
2. Si un om bogat, numit Zacheu, mai marele vamesilor,
3. cauta sa vada care este Isus; dar nu putea din pricina norodului, caci era mic de statura.
4. A alergat inainte si s-a suit intr-un dud ca sa-L vada; pentru ca pe drumul acela avea sa treaca.
5. Isus, cand a ajuns la locul acela, Si-a ridicat ochii in sus si i-a zis: „Zachee, da-te jos degraba, caci astazi trebuie sa raman in casa ta.”
6. Zacheu s-a dat jos in graba si L-a primit cu bucurie.
7. Cand au vazut lucrul acesta, toti carteau si ziceau: „A intrat sa gazduiasca la un om pacatos!”
8. Dar Zacheu a stat inaintea Domnului si I-a zis: „Iata, Doamne, jumatate din avutia mea o dau saracilor; si, daca am napastuit pe cineva cu ceva, ii dau inapoi impatrit.”
9. Isus i-a zis: „Astazi a intrat mantuirea in casa aceasta, caci si el este fiul lui Avraam.
10. Pentru ca Fiul omului a venit sa caute si sa mantuiasca ce era pierdut.”
11. Pe cand ascultau ei aceste lucruri, Isus a mai spus o pilda, pentru ca era aproape de Ierusalim, si ei credeau ca Imparatia lui Dumnezeu are sa se arate indata.
12. Deci a zis: „Un om de neam mare s-a dus intr-o tara departata, ca sa-si ia o imparatie, si apoi sa se intoarca.
13. A chemat zece din robii sai, le-a dat zece poli si le-a zis: „Puneti-i in negot pana ma voi intoarce.”
14. Dar cetatenii lui il urau; si au trimis dupa el o solie sa-i spuna: „Nu vrem ca omul acesta sa imparateasca peste noi.”
15. Cand s-a intors inapoi, dupa ce isi luase imparatia, a spus sa cheme pe robii aceia, carora le daduse banii, ca sa vada cat castigase fiecare cu ei din negot.
16. Cel dintai a venit si i-a zis: „Doamne, polul tau a mai adus zece poli.”
17. El i-a zis: „Bine, rob bun; fiindca ai fost credincios in putine lucruri, primeste carmuirea a zece cetati.”
18. A venit al doilea si i-a zis: „Doamne, polul tau a mai adus cinci poli.”
19. El i-a zis si lui: „Primeste si tu carmuirea a cinci cetati.”
20. A venit un altul si i-a zis: „Doamne, iata-ti polul pe care l-am pastrat invelit intr-un stergar;
21. caci m-am temut de tine, fiindca esti un om aspru; iei ce n-ai pus si seceri ce n-ai semanat.”
22. Stapanul i-a zis: „Rob rau; te voi judeca dupa cuvintele tale. Stiai ca sunt un om aspru, care iau ce n-am pus si secer ce n-am semanat;
23. atunci de ce nu mi-ai pus banii la zarafi, pentru ca, la intoarcerea mea, sa-i fi luat inapoi cu dobanda?”
24. Apoi a zis celor ce erau de fata: „Luati-i polul si dati-l celui ce are zece poli.”
25. „Doamne”, i-au zis ei, „el are zece poli.”
26. Iar el le-a zis: „Va spun ca celui ce are, i se va da; dar de la cel ce n-are, se va lua chiar si ce are.
27. Cat despre vrajmasii mei, care n-au vrut sa imparatesc eu peste ei, aduceti-i incoace si taiati-i inaintea mea.”
28. Dupa ce a vorbit astfel, Isus a pornit in frunte si Se suia spre Ierusalim.
29. Cand S-a apropiat de Betfaghe si de Betania, inspre muntele numit al Maslinilor, Isus a trimis pe doi din ucenicii Sai
30. si le-a zis: „Duceti-va in satul dinaintea voastra. Cand veti intra in el, veti gasi un magarus legat, pe care n-a incalecat nimeni niciodata: dezlegati-l si aduceti-Mi-l.
31. Daca va va intreba cineva: „Pentru ce-l dezlegati?”, sa-i spuneti asa: „Pentru ca Domnul are trebuinta de el.”
32. Cei ce fusesera trimisi s-au dus si au gasit asa cum le spusese Isus.
33. Pe cand dezlegau magarusul, stapanii lui le-au zis: „Pentru ce dezlegati magarusul?”
34. Ei au raspuns: „Domnul are trebuinta de el.”
35. Si au adus magarusul la Isus. Apoi si-au aruncat hainele pe el si au asezat pe Isus, calare deasupra.
36. Pe cand mergea Isus, oamenii isi asterneau hainele pe drum.
37. Si cand S-a apropiat de Ierusalim, spre coborasul Muntelui Maslinilor, toata multimea ucenicilor, plina de bucurie, a inceput sa laude pe Dumnezeu cu glas tare pentru toate minunile pe care le vazusera.
38. Ei ziceau: „Binecuvantat este Imparatul care vine in Numele Domnului! Pace in cer si slava in locurile preainalte!”
39. Unii farisei din norod au zis lui Isus: „Invatatorule, cearta-Ti ucenicii!”
40. Si El a raspuns: „Va spun ca, daca vor tacea ei, pietrele vor striga.”
41. Cand S-a apropiat de cetate si a vazut-o, Isus a plans pentru ea
42. si a zis: „Daca ai fi cunoscut si tu, macar in aceasta zi, lucrurile care puteau sa-ti dea pacea! Dar acum, ele sunt ascunse de ochii tai.
43. Vor veni peste tine zile, cand vrajmasii tai te vor inconjura cu santuri, te vor impresura si te vor strange din toate partile:
44. te vor face una cu pamantul, pe tine si pe copiii tai din mijlocul tau; si nu vor lasa in tine piatra pe piatra, pentru ca n-ai cunoscut vremea cand ai fost cercetata.”
45. In urma a intrat in Templu si a inceput sa scoata afara pe cei ce vindeau si cumparau in el.
46. Si le-a zis: „Este scris: „Casa Mea va fi o casa de rugaciune. Dar voi ati facut din ea o pestera de talhari.”
47. Isus invata in toate zilele pe norod in Templu. Si preotii cei mai de seama, carturarii si batranii norodului cautau sa-L omoare;
48. dar nu stiau cum sa faca, pentru ca tot norodul Ii sorbea vorbele de pe buze.

Nor de etichete

%d blogeri au apreciat asta: