o interactiune personala si aleatoare cu mediul inconjurator :-)

Fapte 4

Faptele Apostolilor 4
1. Pe cand vorbeau Petru si Ioan norodului, au venit la ei pe neasteptate preotii, capitanul Templului si saducheii,
2. foarte necajiti ca invatau pe norod si vesteau in Isus invierea din morti.
3. Au pus mainile pe ei si i-au aruncat in temnita pana a doua zi; caci se inserase.
4. Insa multi din cei ce auzisera cuvantarea au crezut; si numarul barbatilor credinciosi s-a ridicat aproape la cinci mii.
5. A doua zi, mai marii norodului, batranii si carturarii s-au adunat impreuna la Ierusalim,
6. cu marele preot Ana, Caiafa, Ioan, Alexandru si toti cei ce se trageau din neamul marilor preoti.
7. Au pus pe Petru si pe Ioan in mijlocul lor si i-au intrebat: „Cu ce putere sau in numele cui ati facut voi lucrul acesta?”
8. Atunci Petru, plin de Duhul Sfant, le-a zis: „Mai mari ai norodului si batrani ai lui Israel!
9. Fiindca suntem trasi astazi la raspundere pentru o facere de bine facuta unui om bolnav si suntem intrebati cum a fost vindecat,
10. s-o stiti toti si s-o stie tot norodul lui Israel! Omul acesta se infatiseaza inaintea voastra pe deplin sanatos in Numele lui Isus Hristos din Nazaret, pe care voi L-ati rastignit, dar pe care Dumnezeu L-a inviat din morti.
11. El este „Piatra lepadata de voi, zidarii, care a ajuns sa fie pusa in capul unghiului.”
12. In nimeni altul nu este mantuire: caci nu este sub cer niciun alt Nume dat oamenilor in care trebuie sa fim mantuiti.”
13. Cand au vazut ei indrazneala lui Petru si a lui Ioan, s-au mirat, intrucat stiau ca erau oameni necarturari si de rand; si au priceput ca fusesera cu Isus.
14. Dar, fiindca vedeau langa ei pe omul care fusese vindecat, nu puteau zice nimic impotriva.
15. Le-au poruncit doar sa iasa afara din sobor, s-au sfatuit intre ei
16. si au zis: „Ce vom face oamenilor acestora? Caci este stiut de toti locuitorii Ierusalimului ca prin ei s-a facut o minune vadita pe care n-o putem tagadui.
17. Dar, ca sa nu se lateasca vestea aceasta mai departe in norod, sa-i amenintam si sa le poruncim ca de acum incolo sa nu mai vorbeasca nimanui in Numele acesta.”
18. Si dupa ce i-au chemat, le-au poruncit sa nu mai vorbeasca cu niciun chip, nici sa mai invete pe oameni in Numele lui Isus.
19. Drept raspuns, Petru si Ioan le-au zis: „Judecati voi singuri daca este drept inaintea lui Dumnezeu sa ascultam mai mult de voi decat de Dumnezeu;
20. caci noi nu putem sa nu vorbim despre ce am vazut si am auzit.”
21. I-au amenintat din nou si i-au lasat sa plece, caci nu stiau cum sa-i pedepseasca, din pricina norodului; fiindca toti slaveau pe Dumnezeu pentru cele intamplate.
22. Caci omul cu care se facuse aceasta minune de vindecare avea mai bine de patruzeci de ani.
23. Dupa ce li s-a dat drumul, ei s-au dus la ai lor si le-au istorisit tot ce le spusesera preotii cei mai de seama si batranii.
24. Cand au auzit ei aceste lucruri, si-au ridicat glasul toti impreuna catre Dumnezeu si au zis: „Stapane, Doamne, care ai facut cerul, pamantul, marea si tot ce este in ele!
25. Tu ai zis prin Duhul Sfant, prin gura parintelui nostru David, robul Tau: „Pentru ce se intarata neamurile si pentru ce cugeta noroadele lucruri desarte?
26. Imparatii pamantului s-au rasculat si domnitorii s-au unit impotriva Domnului si impotriva Unsului Sau.”
27. In adevar, impotriva Robului Tau celui sfant, Isus, pe care L-ai uns Tu, s-au insotit in cetatea aceasta Irod si Pilat din Pont cu Neamurile si cu noroadele lui Israel,
28. ca sa faca tot ce hotarase mai dinainte mana Ta si sfatul Tau.
29. Si acum, Doamne, uita-Te la amenintarile lor, da putere robilor Tai sa vesteasca Cuvantul Tau cu toata indrazneala
30. si intinde-Ti mana, ca sa se faca tamaduiri, minuni si semne prin Numele Robului Tau celui sfant, Isus.”
31. Dupa ce s-au rugat ei, s-a cutremurat locul unde erau adunati; toti s-au umplut de Duhul Sfant si vesteau Cuvantul lui Dumnezeu cu indrazneala.
32. Multimea celor ce crezusera era o inima si un suflet. Niciunul nu zicea ca averile lui sunt ale lui, ci aveau toate de obste.
33. Apostolii marturiseau cu multa putere despre invierea Domnului Isus. Si un mare har era peste toti.
34. Caci nu era niciunul printre ei care sa duca lipsa: toti cei ce aveau ogoare sau case le vindeau, aduceau pretul lucrurilor vandute
35. si-l puneau la picioarele apostolilor; apoi se impartea fiecaruia dupa cum avea nevoie.
36. Iosif, numit de apostoli si Barnaba, adica, in talmacire, fiul mangaierii, un levit, de neam din Cipru,
37. a vandut un ogor pe care-l avea, a adus banii si i-a pus la picioarele apostolilor.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Nor de etichete

%d blogeri au apreciat asta: