o interactiune personala si aleatoare cu mediul inconjurator :-)

Archive for the ‘adevar’ Category

Roman Polansky

Cu catava vreme in urma, scurta vreme, Marius a lansat o mica discutie despre Polanski.

Lasand la o parte faptul ca unii comentatori nu stiu sau nu vor sa se tina de tema de discutie si o tot abat- vezi aluziilor unora la Alin Cristea –  tema si personajul au fost bune pentru o discutie etica despre iertare si pedeapsa.

In jurul lui Polansky s-au adunat acum o seama de alti artisti, ba chiar si personaje din diferite aparate ale unor guverne, toate acestea cerand ca Polansky sa fie lasat in pace.

Nu mai comentez ce ar trebui  sa se faca cu Polanski pentru ca sunt deja destule comentarii  pe web .Dar o intrebare tot am si nu pot sa o tin numai pentru mine. O intrebare pe care am gasit-o, marginal , in unele bloguri de limba engleza. Nu cred ca au preluat-o publicatiile de mare tiraj-cititori.

Intrebarea este aceasta: Ce ar fi fost daca Polansky era preot catolic?

Puneti in locul cuvantului preot oricare altul: pastor, profesor, etc

Pentru cei care nu stiu, au fost unele scandaluri , larg mediatizate, in care anumiti preoti catolici erau acuzati ca ar fi molestat copii- cu decenii in urma. Astfel de acuzatii s-au terminat , in unele cazuri cu condamnari ale celor vinovati sau  in alte cazuri, cu sume enorme de milioane de dolari platite ca despagubiri pentru traume.

Indiferent de solutia gasita – plata sau pedeapsa- opinia publica, presa, artisti, guvernele, etc nu si-au pus problema ca ar trebui sa sustina, sau sa intervina  pentru preotii vinovati.

Asadar, cum ar fi fost daca Roman Polansky ar fi fost preot catolic?

In partasie cu sfintii

Saptamana Mare. Aici pe continentul nord american noi ne pregatim sa intampinam cea mai mare sarbatoare crestina:Invierea Mantuitorului Cristos.

De obicei caut texte biblice sau materiale devotionale care sa ma ajute sa reflectez mai profund asupra a ceea ce inseamna viata crestina, viata cu Cristos cel inviat.

Uneori si istoria bisericeasca este buna.Sa vezi cum au trait altii. In astfel de imprejurari ai ocazia sa te intalnesti cu sfintii. Cand calatoresti in istorie ai ocazii extraordinare sa intalnesti sfinti, sa fii in partasie cu ei. Asta-i unul dintre motivele pentru care-mi place si istoria bisericii.

Zilele acestea, ca tot suntem noi baptistii preocupati de istoria recenta cu tribulatiile ei colaborationiste , am avut ocazia sa recitesc o altfel de istorie, mai subiectiva , mai presonala si poate tocmai de aceea pretioasa: Amintiri cu sfiinti.

Te simti mai aproape de cer cand le ‘vezi’ viata. Ne ramane doar consolarea ca, daca ar fi sa parafrazm autorul biblic, „Toti acestia, mãcar cã au fost lãudati pentru credinta lor, totusi n-au primit ce le fusese fãgãduit;pentru cã Dumnezeu avea în vedere ceva mai bun pentru noi, ca sã n-ajungã ei la desãvârsire fãrã noi.”

Autorul ‘amintirilor’, pastorul Daniel Branzei, ne incurajeaza pe fiecare dintre noi spunandu-ne ca si ei au fost oameni ca si noi…

E randul nostru sa fim acum oameni ca si ei..

Petru Dugulescu despre accesul la dosarele Securitatii

Redau un pic contextul… Sublinierile imi apartin…

Trebuia votat daca se aproba accesul la dosarele slujitorilor religiosi, inclusiv pastori…

Sunt diferite pareri, pro si contra… Pana si initiatorul Legii, C . Ticu-Dumitrescu, oscileaza si nu mai stie ce sa faca….

Selectez din discutii….Spre final prezint si interventia pastorului parlamentar Petru Dugulescu. Postez aceste randuri ca o completare la cele scrise de Daniel Mitrofan

Şedinţa Camerei Deputaţilor din 13 mai 1999

1. Dezbateri asupra proiectului de Lege privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii ca poliţie politică.
Şedinţa a început la ora 9.

Lucrările au fost conduse de domnul Vasile Lupu, vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor, asistat de domnii Ioan Vida Simiti şi Miron Tudor Mitrea, secretari.
Domnul Vasile Lupu:

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Deschid şedinţa de astăzi a Camerei Deputaţilor. Din totalul de 342 de deputaţi şi-au înregistrat prezenţa, deci sunt pe aproape, 211 deputaţi. Sunt absenţi 131. Participă la alte acţiuni parlamentare 34 de colegi. Cvorumul de lucru, prevăzut de regulament, este astfel întrunit.

Continuăm proiectul de Lege privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea securităţii ca poliţie politică. Am ajuns la pct. 27 din raport. Începem discuţiile. Dacă nu izbândim, la primul vot trecem la apelul nominal. Noi am votat pct.26, pct.27 şi am rămas în discuţie la: „…inspectorii şefi şi adjuncţi ai inspectoratului şcolar judeţean, directori de licee şi grupuri şcolare”.

Invit reprezentanţii celor două comisii să-şi ocupe locul.

De la Departamentul tehnic sunt informat că pct.27 a fost votat.

Trecem la pct.28 din raport. „Preşedinte, vicepreşedinte, secretar general şi ceilalţi membri ai organelor de conducere statutare ale partidelor politice la nivel naţional şi judeţean sau ai unei organizaţii neguvernamentale şi asimilaţi acestor funcţii”. Comentarii la textul comisiei? Nu sunt.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Pct.29. Zice raportul comisiilor: „Personalul militar şi civil cu funcţii de conducere din Ministerul Apărării Naţionale şi din statele majore ale categoriilor de forţe ale armatei, precum şi comandanţii de unităţi sau echivalente”. Comentarii? Nu sunt.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Pct.30. „Ierarhii şi şefii cultelor religioase recunoscute de lege până la nivel de preot inclusiv, precum şi asimilaţii lor de la parohiile din ţară şi străinătate.”

Da, domnul Ţurlea.

Domnul Petre Ţurlea:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor colegi,

Această propunere se ceartă, evident, cu Constituţia, art.29, în care se spune foarte clar că toate cultele religioase din România, cele recunoscute, sunt autonome faţă de stat. Nu avem noi voie să ne băgăm în treburile acestor culte religioase. Eu ştiu că o parte din domniile voastre aţi primit cu mare entuziasm pe Papa de la Roma şi vă închinaţi cu osârdie în campania electorală în bisericile ortodoxe. Dar, pe de altă parte, încercaţi să discreditaţi cultele religioase în România şi în primul rând Biserica Ortodoxă Română. Este un lucru care nu se face! (Vociferări în sală.)

Domnul Vasile Lupu:

Stimaţi colegi, nu întrerupeţi oratorul! Vă rog frumos.

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

În acest fel consumăm timp, irosim timp şi vă rog păstraţi liniştea în sală. Microfonul vă aparţine, dar nu cu apostrofări din sală.

Domnul Petre Ţurlea:

Domnule preşedinte, eu neputându-mă coborî la nivelul colegului din prima bancă, care îmi face nişte gesturi obscene, închei propunându-vă doar să eliminaţi această prevedere de la pct.30.

Domnul Vasile Lupu:

În ce priveşte autonomia cultelor, vă asigur că şi învăţământul universitar este autonom şi administraţia publică este autonomă, dar nu înseamnă că cetăţenii, intrând în aceste structuri, nu se supun legilor ţării şi trebuie să rămână în afară.

Domnul Rădulescu Zoner.

Domnul Constantin Şerban Rădulescu Zoner:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Eu recunosc că la un moment dat nu am fost atenţi şi, deşi am vorbit de poliţiştii şefi de post, până la urmă a trecut şi nu am venit la microfon ca să-i scoatem, pentru că se diluezaă legea. Gândiţi-vă! Acum însă, de astă dată… şi atunci am făcut referire la preoţii din sate. Păi, ce facem? Eu nu sunt de acord cu domnul deputat care a vorbit înainte că biserica… Păi şi academia, şi am stabilit un lucru şi aici nu e nimic, nu este o acţiune punitivă. Dar dacă noi coborâm stacheta, să zic aşa, legea nu mai devine operativă, pentru că acest consiliu care va lucra, va opera, va fi sesizat de fel de fel şi în loc să verifice demnitari, primari, prefecţi şi ce doriţi dumneavoastră… verifică preoţi! Ca atare, eu propun eliminarea un moment, domnule doctor, că până să vin la microfon m-am uitat cu atenţie. „Parohiile …” scoatem „ţară” şi rămân „din străinătate”. Pentru că este bine cunoscut că în străinătate unii preoţi sunt tot aceia de pe timpuri, se ştie unii ce au făcut, deşi, mă rog, aici lucrurile s-ar putea altfel rezolva, pentru că pur şi simplu, enoriaşii parohiilor din străinătate ar putea să facă ei curăţenie că ştiu ei mai bine care e situaţia. Dar, mă rog, cu asta am încheiat…

Domnul Vasile Lupu:

Domnule deputat, nu încheiaţi înainte de a citi textul.

Domnul Constantin Şerban Rădulescu Zoner:

Eu propun eliminarea cuvintelor „ţară şi „, deci să rămână ” din străinătate”.

Domnul Vasile Lupu:

Domnule deputat, vă rog citiţi textul dumneavoastră pe care doriţi să-l susţineţi pentru acest punct.

Domnul Constantin Şerban Rădulescu Zoner:

Da. Prin urmare, e pct.30: „Ierarhii şi şefii cultelor religioase recunoscute de lege, precum şi asimilaţii lor din străinătate” Acesta este textul pe care vi-l propun şi nu mai are rost să mai adaug nimic.

Vă mulţumesc. Rog şi pe domnul iniţiator să-şi spună punctul de vedere.

Domnul Vasile Lupu:

Domnul Barbu Piţigoi.

Domnul Barbu Piţigoi:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

De la început eu vă spun că sunt împotriva eliminării acestui articol pentru că el se referă la ierahi şi şefii cultelor religioase, adică la acele structuri care sunt menite să păstreze morala în societate, să o promoveze şi să fie garantul moralei în raporturile dintre oameni în societate.

Eu consider că este o ofensă adusă acestor ierarhi dacă i-am exclude de la această prevedere, pentru că ei înşişi vor fi cei care vor cere să fie, să zicem, verificaţi, pentru a arăta că au fost, sunt şi vor fi păstrătorii moralei sociale în raporturile dintre oameni.

Vă mulţumesc.

Domnul Vasile Lupu:

Da, mă iertaţi, am mai consultat o dată autorul amendamentului.

Stimaţi colegi,

Dacă mai sunt alte intervenţii? Domnul Sonea.

Domnul Ioan Sonea:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Doar o simplă eliminare propun, ceea ce înseamnă: „până la nivel de preot, inclusiv”. Această parte să fie exclusă. Mai apare un aspect matematic, să spun aşa, dacă un cult, prin absurd are doi preoţi şi unul a fost informator, rezultă că 50% dintre preoţii acelui cult au fost informatori. Nişte lucruri care, sigur că o să creeze nişte situaţii absolut neserioase în ceea ce priveşte acest aspect. Eu cred că dacă pe profesori i-am lăsat să-şi vadă de meserie să-i lăsăm şi pe preoţi.

Vă mulţumesc.

Domnul Vasile Lupu:

Deci ce text propuneţi?

Vă rog, linişte în sală!

Domnul Ioan Sonea:

Să se elimine partea: „…până la nivel de preot, inclusiv”, restul să rămână.

Domnul Vasile Lupu:

Da. Domnul Stancov.

Domnul George Iulian Stancov:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Cred că acesta este marele câştig al revoluţiei, dezbatere fără prejudecăţi în plenul unei instituţii democratice, cum este Parlamentul, şi, vrând-nevrând, din dezbateri constat până la ora asta că avem dorinţa de a supune verificării societăţii civile şefii de ziare, patronii de publicaţii, tot ceea ce se cheamă mass-media şi bineînţeles cu bună credinţa de a controla şi moraliza asemenea instituţii ale statului, în aşa fel încât să nu deformeze, să nu dezinformeze, să nu facă toate cele rele.

Preoţii, în felul lor, pot fi, după părerea mea umilă, asimilaţi cu formatorii de opinie, cu propovăduitorii de cele mai mult sau mai puţin pământene, încât a coborî până la ziaristul de rând, şi nu spun cu răutate, spun pe ierarhiile vrând-nevrând constituite, nu ne-am permis, dar ne permitem să mergem până la preotul de rând şi mi se pare mie că intrăm prea mult într-o temă care devine deja prea străină de tema principală – accestul la propriul dosar şi ceea ce se cheamă deconspriarea.

Acum dacă vrem să fim atât de catolici, încât şi Sanctitatea Sa să se dezică de ultima sau prima vizită în România, nu ştiu dacă este prea bine. Trebuie să fim puţin mai atenţi cu România, aşa cum este ea, nu cum ne-o imaginăm şi cum vrem s-o utopizăm, până o terminăm. Eu v-aş propune, fără să credeţi prin asta că vin să apăr întunecimea lor de oriunde ar fi ea. Mă gândesc însă că nu facem mai multă lumină dacă inducem în populaţia care are şi ea modelele ei, punctele ei de sprijin, poate fi la un moment dat foarte bun un preot de ţară, care la un alt moment şi-a turnat pe nu ştiu cine, după o anumită opţiune. Nu asta e problema. Problema este să nu tulburăm un anumit fel de echilibru social, cercetând până terminăm bolnavul.

Eu vă propun pe o analiză pe care dacă nu ne-am permis s-o facem cu specialişti psihologi, mă tem să nu ajungem la situaţia să o facem cu specialişti psihiatri. Pentru că putem duce la anularea efectului benefic al acestei legi, nu vulgarizând-o, ci făcând-o malefică, făcând-o producătoare de rău social. Oamenii vor ajunge să nu se mai înţeleagă între ei, întrebându-se de ce trebuie popa de la mine din sat, luat, chemat la Bucureşti, întrebat, anchetat şi după aceea… „pupat piaţa”? Nu mai rămâne înălţimea Duhului Sfânt la Amvon, nu vă bucuraţi, nici o dreptate nu s-a făcut până la capăt, pentru că la capăt era o altă nedreptate. Nu citez din clasicii în viaţă. Să ne temem de dreptăţi absolute, pentru că nu suntem noi în măsură aici.

O întrebare morală: dacă am fi făcut o lege specială şi o trimiteam numai la clasa politică şi la cei care constituie puterea în stat şi după aceea poporul român, văzând cum se întâmplă cu clasa politică după ce i se face această curăţenie morală, să aibă şi el obligaţia de a-şi asuma şi el curăţenia generală? Dar noi ne-am propus mai întâi să facem o lege prin care s-o luăm de jos în sus că aşa apare, până vom ajunge la noi, praful se alege din ceilalţi. Eu vă spun omeneşte, să dea Dumnezeu, să nu fie adevărat ce spun eu, ca poporul să meargă la rând disciplinat la Comisia Naţională, să de cu subsemnatul vesel nevoie mare, lista cu oameni buni, oameni răi şi la mijloc conducătorii iubiţi.

Eu v-aş propune să fiţi foarte atenţi la efectul acestei legi pe ceea ce se cheamă nu statul care se sprijină pe credinţă, ci faptul că la un moment dat ofensăm o categorie. Eu nu vreau să apăr nici securitatea, nici insecuritatea. Îmi pun întrebarea, dacă ajungem la morala creştină făcând mai mult rău, încât la un moment dat nici dracul nu poate face? Sub acest aspect vă spun. În rest, eu sunt de acord să verificăm şi pe cei care sunt în şcoala de preoţi, că de ce să nu-i verificăm şi să-i lăsăm să ajungă… şi tot aşa ajungem la absurditate. Eu vă propun altfel.

Domnul Vasile Lupu:

Ce propuneţi, domnule deputat?

Domnul George Iulian Stancov:

Eu vă propun să ne limităm la ierarhi, pentru că tot la ierarhii din mass-media ne-am limitat, nu ne-am dus la ultimul jurnalist şi după aceea la ultimul preot, la ultimul dascăl şi la ultimul clopotar, pentru că se zice că … ghici cine trage clopotele, ştiţi, atunci ajungem şi la clopotar. Eu ştiu că vă deranjează, vorba multă sărăcia omului, dar şi votul fără dezbatere s-ar putea să fie mai rău decât vorbăria. Nu, cu ierarhii sunt de acord, de oriunde ar fi ei, dacă sunt de-ai noştri. Dar până la ultimul preot din ultima comună, asumaţi-vă dumneavoastră un asemenea risc moral, nu politic.

Domnul Vasile Lupu:

Domnul Mitrea.

Domnul Miron-Tudor Mitrea:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Am venit la acest microfon ca să propun şi eu eliminarea acestui text care suferă de câteva probleme legate atât de logică, cât şi de conţinut. Este ciudat să scriem în acest text că în acest articol trebuie să fie cuprinşi, în spiritul legii, preoţii cultelor, ştiind că nu toate cultele oficiale cunoscute în România au preoţi. Este ciudat să spunem că trebuie să fie supuşi rigorilor legii doar cei care fac parte din cultele oficiale. Cultele neoficiale neaprobate de stat care pot fi din acest punct de vedere, chiar mai periculoase, scapă acestui articol de lege şi, ceea ce este mai grav, cred că încercând să intervenim în această zonă, intervenim în dreptul la independenţă şi autodeterminare a bisericii, care este o instituţie supusă legilor, dar nesupusă controlului statului. Şi, cred că este bine, aşa cum colegul meu a argumentat, înţeleg că nici ierarhii n-au ce căuta în această lege, să dăm dovadă de bună cuviinţă şi să lăsăm biserica în pace.

Vă mulţumesc.
Domnul Constantin Ticu Dumitrescu:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Vreau să fiu sincer până la capăt cu dumneavoastră şi, în acelaşi timp, să fiu sincer faţă de mine. Trebuie să recunosc că atunci când am iniţiat această lege, când m-am referit la demnitari, aceştia se regăseau într-o sferă destul de clară şi erau demnitari în înţelesul adevărat al cuvântului. Pe parcursul nenumăratelor dezbateri, când colegii dumneavoastră din Senat, când dumneavoastră, aici, prin reprezentanţii pe care îi aveţi în comisie, aţi venit cu tot felul de amendamente, am crezut că, poate, gândiţi mai bine decât mine. Şi, bineînţeles, nici nu am avut încotro, de altfel, că dumneavoastră aţi fost cei care aţi decis prin vot -mă refer la cele două comisii -, am crezut că aşa e bine să fie.

Astăzi, însă, dacă încerc să judec lucrurile după ce lit. g) şi j), adică după ce punctele de bază ale art. 2 nu se mai regăsesc în textul de lege, vă rog să mă credeţi că sunt într-o mare încurcătură şi aproape că aş spune că nici nu mă mai interesează, în rest, celelalte litere din alfabet. Vă mulţumesc.

Domnul Vasile Lupu:

Domnul Dugulescu. Vă rog, cât mai scurt, pentru că răbdarea sălii s-a epuizat!

Stimaţi colegi, nu părăsiţi sala, trecem imediat la vot.

Domnul Petru Dugulescu:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Înţeleg tristeţea domnului Ticu Dumitrescu, ca iniţiator al acestei legi, pentru că, cu cât mai mult ne adâncim în dezbateri, cu atât mai mult legea se diluează şi ne întrebăm cât de utilă va mai fi în final. Pentru că sunt slujitor al unui cult minoritar recunoscut în România, sunt pastor baptist la Timişoara, această calitate mă obligă să îmi spun şi eu opinia la acest proiect de lege.

Nu uitaţi că iniţiatorul acestei legi în Germania a fost un pastor, pastorul Glauck, şi, deci, nu ar trebui să ne mirăm că Biserica trebuie implicată în cercetarea dosarelor securităţii.

Isus Christos a spus: ” Veţi cunoaşte adevărul şi adevărul vă va face liberi”.

Cred că scopul acestei legi este să ne curăţăm de suspiciuni, de bănuieli, de resentimente, la 10 ani după Revoluţie, şi nu o vom putea face niciodată dacă nu cunoaştem adevărul. Eu rog pe confraţii mei întru credinţă, preoţii altor culte din România, să accepte să cunoaştem adevărul.

Unde va fi cazul, să ne pocăim, fiindcă „… smerenia ne înalţă” spune Biblia, unde va fi cazul, să acceptăm consecinţele.

Eu vă mulţumesc. (Aplauze).

Domnul Vasile Lupu:

Amin!

(discutarea legii  poate fi gasita pe siteul Camerei Deputatilor

Un da educatiei, filosofiei si intelectualilor

” Filosofia buna trebuie sa existe, daca nu pentru alt motiv macar pentru a raspunde filosofiei proaste.” Si tot C.S. Lewis continua, in pragul celui de al dielea razboi mondial… 

…” Sa fi ignorant si simplu acum, este ca si cum ai  dezerta si ai trada fratii nostri needucati care  nu au , inaintea lui Dumnezeu, pe altcineva care sa-i apere de atacurile intelectuale  ale paganilor.”

(extrase dintr-un articol de Chuck Colson)

Iata de ce este nevoie de apologetica…

Postmodernismul

Potrivit  uni interviu dat cu cativa ani in urma, teologul evanghelic Stanley Granz    caracteriza potmodernismul astfel. Parafrazez dintr-un articol mai larg cateva pasaje.

Postmodernismul, ca multi alti termeni,  este o notiune nebuloasa. Reprezinta  dorinta de a  transcede modernismul. Respinge  ideea modernista ca orice cunostiinta este sigura,  obiectiva,  si buna.

Caracteristici ale postmodernitatii: o detronare a ratiunii  in favoarea unei abordari mai holistice a personalitatii,  paradoxul  dintre individ(persoana) – comunitate, respingerea uniformitatii in avantajul diversitatii.

Evanghelicii pot aborda o societate  postmoderna subliniind rolul de comunitate al bisericii si valoarea  in diversitate a fiecarui credincios aflat in slujba lui Cristos.

Va prezint mai jos doua linkuri care definesc  destul de bine situatia postmodernismului .

Postmodernismul : provocari si oportunitati

http://www.york.edu/fewheel/Philosophy%20of%20Living/powerpoint/Postmodernism.htm

http://www.quodlibet.net/uduigwomen-postmodernism.shtml

Remarcati unele dintre valorile postmodernismului: spiritualitate si autenticitatea.

Reductionismul evanghelic?

Recent am primit prin email  urmatoarele afirmatii:

CRESTINISMUL EVANGHELIC AUTENTIC

Crestinnismul evanghelic autentic se caracterizeaza prin cinci „numai”.

Numai Scriptura pentru învatatura crestina si pentru practica vietii personale si de adunare a credinciosilor.

Numai în Cristos –  pentru mântuirea pacatosului: nu în biserica în ceremonii, în practici cultice.

Numai prin credintapentru însusirea marei mântuiri pe care a câstigat-o Domnul Isus prin Jertfa Lui.

Numai prin har –  pentru ca mântuirea sĺ fie 100% opera exclusiva  a lui Dumnezeu, nu bazata pe acte meritorii umane

Numai spre gloria lui Dumnezeu: mântuirea Il slaveste pe Dumnezeu, nu pe oameni.”

Sunt de acord ca scopul final este numai  gloria lui Dumnezeu si ca mantuirea noastra este numai prin harul  lui  Cristos, dar  asta nu exclude, ci dimpotriva face  absolut necesare biserica, faptele bune si contextualizarea culturala.

Imi plac si mie mottourile , dar , folositoare in anumite imprejurari, ele devin pura ideologie in altele. Reductioniste.

Problema nu este daca te adaptezi cultural, ci cum o faci. Orice traducere a Scripturii este o adaptare culturala. Problema nu este daca ai traditii, ci ce sustin acele traditii.

Un altfel de baptisti (evanghelici)

Cine a spus ca baptistii nu  se inteleg bine cu ortodoxia?

 Iata cateva imagini! Bisericile sunt baptiste! Vreo influenta recunoscuta? 🙂

Mai sus, in timpul slujbei, sau serviciului divin…

Pastorul (episcopul baptist), in vizita la un bolnav

Si mai multe imagini… cu baptisti…
cu baptisti

Alte.. icoane…baptiste…

baptist-icon.jpg

 a doua…

a treia…etc

http://www.ebcgeorgia.org/Neue_Dateien/start.html

Prezenta Duhului Sfant

Mi-am inceput cautarea dupa Dumnezeu citind carti scrise de Petru Berar(u) si Bertrand Russell. Primul, roman, ideolog al ateologiei comuniste. Al doielea, britanic, filosof ateu sau agnostic.  Cartile lor era tot ce gasisem in biblioteci la sectiunea despre religie 🙂 . „Religia in lumea contemporana, Educatia ateista a tineretului, Tineretul si religia… cateva titluri numai , care explicau  ‘obiectiv si stiintific ‘  problema religioasa. Sa nu uit si de ale lui Russell, Stiinta si religia, De ce nu sunt crestin… Eu, student, incapabil de a argumenta la nivelul unui filosof de talia lui Russell. Cand iti incepi viata de credinta  cu astfel de lecturi,  orice spiritualitate pare destinata esecului. Daca nu ar  exista un factor, unul  pe care nu-l cunosteam atunci. Prezenta Duhului Sfant. Care te invata cum sa te rogi. Care iti ofera argumente. Si astfel de la lecturile respective am ajuns la Mircea Eliade,intr-o etapa de tranzitie, apoi la  la C S Lewis, la Richard Wurmbrand, la Nicolae Steinhardt., la  Iosif Ton, la Cuvantul predicat in biserici…la Biblie… la credinta, la Isus Cristos.

A scrie si a ramne scris pentru multa vreme, reprezinta o mare responsabilitate. Tu poti fi demult apus si doar o mana de tarana, dar inca sa mai influentezi , spre bine sau rau, generatii de oameni. Nu stiu exact cum  si-a sfarsit  Russell viata. Dar recent am citit o marturie despre Petru Berar. Dau mai jos cateva selectiuni.

„…ai lui Beraru erau pocaiti si mergeau la….(biserica). (Tatal).. a fost numit secretarul organizatiei PMR din sat.El s-a rupt de partasia fratilor si copiii lui nu au crescut in adunarea pocaitilor. Cel mai mare, Petru, … a devenit.. profesor universitar la Academia de Stiinte Politice a  PCR, Stefan Gheorghiu din Bucuresti, sef al catedrei de Filosofia Religiei si instructor superior al brigazilor de propaganda ateista ale CC al PCR…”

Si relatarea continua pana in punctul in care ni se spune ca ideologul ateu ajunge sa ceara, cu putin inainte de a  muri, in conditii suspecte,  o rugaciune pentru iertarea pacatelor…

” Roaga-te pentru mine si spune sa fiu dezlegat (de pacate)”… (selectiune din -Ei mi-au programat moartea, Petru Dugulescu)

Nu ignora prezenta discreta, smerita, invizibila a Duhului Sfant. A Celui care convinge, argumenteaza, te invata, te calauzeste si  se roaga, cu suspine negraite impreuna cu tine. Nu este invatator mai mare ca El si nici filosofie mai buna ca a Lui.

(In)Existenta dialogului demn si civilizat

Cu catava vreme in urma atentia mi-a fost atrasa de cateva pledoarii: una pentru dialog, alta pentru demnitate si  o alta pentru bun simt. Era vorba despre dialogul teologic in primul rand. Despre dialogul teologic evanghelic, in al doilelea rand. Despre dialog in general.

Lasand la o parte deocamdata faptul ca acest dialog se lasa asteptat sau inca  nu este atat de vizibil, zilele trecute m-a surprins vehementa unor termeni folositi  in cadrul unui incipient dialog, prea repede transformat in monolog, pe blogul Teologie pentru azi. Un blog ortodox.

L-am remarcat intamplator. Atunci am fost determinat sa scriu aceasta postare. M-am amuzat, fireste.Ma vazusem la un moment dat la sectiune Growing Blogs undeva pe pozitia 40. Si inca nu-mi sunasem sotia sa-i spun ca am blog 🙂  . Nici acum nu stie, dar va rog, nu-i spuneti , daca vreti sa mai existe 🙂 .  

Dar am gasit si lucruri interesante. Peste putina vreme am vazut  o postare despre Wurmbrand. Auzisem povestea mai demult , fusese dezmintita asa ca  m-am rezumat la cateva mici comentarii.

As fi privit cazul doar ca o simpla lipsa de informare, un  lucru care se poate intampla fiecaruia. Ceea ce a urmat ulterior    insa, m-a surprins total.  Vehementa, cenzura si „diabolizarea” unor grupuri de comentatori  au facut din blogul ortodox respectiv un veritabil ‘index’ al inchizitiei!  Redau cateva cuvinte :

” Mulţumim tuturor fraţilor baptişti care ne-au ajutat să demonstrăm că sunt o corporaţie de clickări şi nişte impostori de duzină”

(Observati italicele de la fratilor…) .Cat despre impostori de duzina…Nu am inteles cine este impostor in cazul Wurmbrand.

„Pentru toti neoprotestantii la un loc, care au ceva sa ne reproseze, ii rugam sa isi faca fiecare cate un blog, sa scrie in el ceea ce cred ei de cuviinta, sa vorbeasca despre ei si viata lor eclesiala la greu si daca ne place o sa mergem sa ii citim.”

„Nu dăm dreptul nimănui să fie nesimţit la noi pe blog, obscen, să înceapă certuri ca la uşa cortului şi să uite că el este un musafir şi nu gazda. Tam-tamul pe care credincioşii baptişti l-au făcut în ultimele 3 zile la noi pe blog a fost lamentabil. Dacă doreau să îmi dea un răspuns puteau să o facă pe blogurile dumnealor, unde pot să scrie ce îi taie capul, că noi nu ne ducem să îi tragem la rost pentru ce au spus sau vor spune…”

Cine a fost obscen? S-a redefinit obscenitatea?

Iata si preferata mea : „E uşor să fii credincios romano-catolic, baptist, iehovist sau satanist. Acolo e vorba de filosofie perversă, de instituiri de adevăruri din burtă, de ideologizări ale Scripturii, ale Tradiţiei sau de mitologii apărute din senin”

Observati italicele de la adevaruri si inglobarea satanistilor cu ceilalti . Plus ca pe undeva ii asemuia pe toti cu unul plin de tuica… No  more comment…

Cat despre premisele dialogului…

„Aşa că discuţiile noastre, între noi şi între noi şi oricare, trebuie să pornească de la faptul că noi considerăm că în afara Bisericii nu e mântuire, nici sfinţenie şi nici har mântuitor şi că toţi cei care sunt în afară sunt cu cel rău şi nu cu Duhul Adevărului. Dacă cineva acceptă acest adevăr stăm de vorbă. Dacă nu, poate să se scandalizeze în chip şi fel”

Deci, sa dialogam…

Full-time pastor , part-time urmas al lui Cristos

Titlul de mai sus m-a izbit in timp ce rasfoiam un jurnal crestin. Mi-am zis ca, fara multe rezerve el ar putea sa descrie situatia oricarui credincios. Ai full-time un anumit job, si-l urmezi pe Cristos numai partial, part-time. Pe apucate. Daca mai ramane. Crestini de duminica sau de sarbatori, de Craciun sau de Paste.

Si totusi, ramane interesanta marturisirea celui care a scris articolul cu pricina, pastor el insusi,  parafrazez : „Din cele mai vechi momente imi aduc aminte de „jocul” practicat: Sa spui cuvintele potrivite, la timpul potrivit, la persoanele potrivite. Cand toate acestea se schimbau, si eu ma schimbam. Ca si copil, am cautat sa plac parintilor;ca adolescent am cautat aprobarea prietenilor mei. Intoarcerea la Cristos a schimbat miraculos multe lucruri ale vietii mele, dar acest aspect a ramas totusi acolo. Ca si pastor lucrurile acestea s-au  amplificat vazand ca credinciosii remarca pozitiv numai evolutiile mele bune.Ii pacaleam pe ei , si pe altii , dar nu pe mine insumi. Si nici pe Dumnezeu.

Cand am ajuns la seminar am invatat multe lucruri bune de la unul dintre profesorii mei, lucuri pe care le mai practic si acum. Dar unul din lucrurile invatate, despre care acum cred ca este gresit, a fost acela legat de ‘aura’ pastorala, imaginea sau impresia pe care trebuie sa o lasi imprejurul tau . Spunea profesorul meu ca aceasta ‘aura’ trebuie pazita cu orice pret!

Spunea el asa’ Oamenii cred ca pastorul trebuie sa fie un om obisnuit ca si ei toti. Dar, in realitate, ei doresc ca el sa fie mai mult…Sa stie ca familia lui este absolut fara probleme, ca a lui credinta nu se clatina niciodata si ca, este, virtual, fara pacat!’

Am acceptat sfatul lui. Si , saptamana dupa saptamana, am tot auzit lucrul acesta:’Pazeste-te, nu-i lasa sa stie cu adevarat cine esti. Mascheaza,  pozeaza, esti pastor, nu-i lasa sa intre in viata ta, sau vei regreta.’ 

Poate veneau din inima unia care fusese ranit. Si am continuat sa-l imit pana cand…”

Vreti sa cunoasteti continuarea? De ce  sa nu incercam sa ne uitam la noi  insine si la rolurile pe care, uneori, le jucam cu succes in fata oamenilor?  Si poate astfel vom stii cum este povestea in momentul de fata…

http://www.christianitytoday.com/le/2007/002/1.25.html

Nor de etichete

%d blogeri au apreciat: