Psalmii 23 si 24

Psalmi 23:1  (O cântare a lui David.) Domnul este Păstorul meu: nu voi duce lipsă de nimic.
2  El mă paşte în păşuni verzi, şi mă duce la ape de odihnă;
3  îmi înviorează sufletul, şi mă povăţuieşte pe cărări drepte, din pricina Numelui Său.
4  Chiar dacă ar fi să umblu prin valea umbrei morţii, nu mă tem de nici un rău, căci Tu eşti cu mine. Toiagul şi nuiaua Ta mă mângîie.
5  Tu îmi întinzi masa în faţa potrivnicilor mei; îmi ungi capul cu untdelemn, şi paharul meu este plin de dă peste el.
6  Da, fericirea şi îndurarea mă vor însoţi în toate zilele vieţii mele, şi voi locui în Casa Domnului până la sfârşitul zilelor mele.

Psalmi 24:1  (Un psalm al lui David.) Al Domnului este pământul cu tot ce este pe el, lumea şi cei ce o locuiesc!
2  Căci El l-a întemeiat pe mări, şi l-a întărit pe râuri.
3  Cine va putea să se suie la muntele Domnului? Cine se va ridica până la locul Lui cel Sfânt? –
4  Cel ce are mâinile nevinovate şi inima curată, cel ce nu-şi dedă sufletul la minciună, şi nu jură ca să înşele.
5  Acela va căpăta binecuvântarea Domnului, starea după voia Lui dată de Dumnezeul mântuirii lui.
6  Iată partea de moştenire a celor ce-L cheamă, a celor ce caută Faţa Ta, Dumnezeul lui Iacov.
7  Porţi, ridicaţi-vă capetele; ridicaţi-vă, porţi veşnice, ca să intre Împăratul slavei!
8  „Cine este acest Împărat al slavei?” -Domnul cel tare şi puternic, Domnul cel viteaz în lupte.
9  Porţi, ridicaţi-vă capetele; ridicaţi-le, porţi veşnice, ca să intre Împăratul slavei!
10  „Cine este acest Împărat al slavei?” -Domnul oştirilor: El este Împăratul slavei! (Oprire).

Fapte 20

Faptele Apostolilor 20
1. Cand a incetat zarva, Pavel a chemat pe ucenici si, dupa ce le-a dat sfaturi, si-a luat ziua buna de la ei si a plecat in Macedonia.
2. A strabatut tinutul acesta si a dat ucenicilor o multime de sfaturi. Apoi a venit in Grecia,
3. unde a ramas trei luni. Era gata sa plece cu corabia in Siria, dar iudeii i-au intins curse. Atunci s-a hotarat sa se intoarca prin Macedonia.
4. Avea ca tovarasi pana in Asia pe: Sopater din Bereea, fiul lui Pir, Aristarh si Secund din Tesalonic, Gaiu din Derbe, Timotei, precum si Tihic si Trofim, care erau din Asia.
5. Acestia au luat-o inainte si ne-au asteptat la Troa.
6. Iar noi, dupa zilele praznicului Azimelor, am plecat cu corabia din Filipi si, in cinci zile, am ajuns la ei in Troa, unde am stat sapte zile.
7. In ziua dintai a saptamanii, eram adunati laolalta ca sa frangem painea. Pavel, care trebuia sa plece a doua zi, vorbea ucenicilor si si-a lungit vorbirea pana la miezul noptii.
8. In odaia de sus, unde eram adunati, erau multe lumini.
9. Si un tanar, numit Eutih, care sedea pe fereastra, a adormit de-a binelea in timpul lungii vorbiri a lui Pavel; biruit de somn, a cazut jos din catul al treilea si a fost ridicat mort.
10. Dar Pavel s-a coborat, s-a repezit spre el, l-a luat in brate si a zis: „Nu va tulburati, caci sufletul lui este in el.”
11. Dupa ce s-a suit iarasi, a frant painea, a cinat si a mai vorbit multa vreme pana la ziua. Apoi a plecat.
12. Flacaul a fost adus viu, si lucrul acesta a fost pricina unei mari mangaieri.
13. Noi am venit inaintea lui Pavel la corabie si am plecat cu corabia la Asos, unde ne invoiseram sa ne intalnim din nou; pentru ca el trebuia sa faca drumul pe jos.
14. Cand s-a intalnit cu noi in Asos, l-am luat in corabie si ne-am dus la Mitilene.
15. De aici am mers pe mare, si a doua zi am ajuns in fata insulei Chios. In ziua urmatoare, de-abia am atins Samos, ne-am oprit in Troghilion, si a doua zi am venit la Milet.
16. Pavel se hotarase sa treaca pe langa Efes, fara sa se opreasca aici, ca sa nu piarda vremea in Asia; caci se grabea ca, daca-i va fi cu putinta, sa fie in Ierusalim de ziua Cincizecimii.
17. Insa din Milet, Pavel a trimis la Efes si a chemat pe prezbiterii bisericii.
18. Cand au venit la el, le-a zis: „Stiti cum m-am purtat cu voi in toata vremea, din ziua dintai in care am pus piciorul pe pamantul Asiei.
19. Am slujit Domnului cu toata smerenia, cu multe lacrimi si in mijlocul incercarilor pe care mi le ridicau uneltirile iudeilor.
20. Stiti ca n-am ascuns nimic din ce va era de folos si nu m-am temut sa va propovaduiesc si sa va invat inaintea norodului si in case
21. si sa vestesc iudeilor si grecilor pocainta fata de Dumnezeu si credinta in Domnul nostru Isus Hristos.
22. Si acum, iata ca, impins de Duhul, ma duc la Ierusalim, fara sa stiu ce mi se va intampla acolo.
23. Numai Duhul Sfant ma instiinteaza din cetate in cetate ca ma asteapta lanturi si necazuri.
24. Dar eu nu tin numaidecat la viata mea, ca si cum mi-ar fi scumpa, ci vreau numai sa-mi sfarsesc cu bucurie calea si slujba pe care am primit-o de la Domnul Isus, ca sa vestesc Evanghelia harului lui Dumnezeu.
25. Si acum, stiu ca nu-mi veti mai vedea fata, voi toti aceia in mijlocul carora am umblat propovaduind Imparatia lui Dumnezeu.
26. De aceea va marturisesc astazi ca sunt curat de sangele tuturor.
27. Caci nu m-am ferit sa va vestesc tot planul lui Dumnezeu.
28. Luati seama, dar, la voi insiva si la toata turma peste care v-a pus Duhul Sfant episcopi, ca sa pastoriti Biserica Domnului, pe care a castigat-o cu insusi sangele Sau.
29. Stiu bine ca, dupa plecarea mea, se vor vari intre voi lupi rapitori, care nu vor cruta turma;
30. si se vor scula din mijlocul vostru oameni care vor invata lucruri stricacioase, ca sa traga pe ucenici de partea lor.
31. De aceea vegheati si aduceti-va aminte ca, timp de trei ani, zi si noapte, n-am incetat sa sfatuiesc cu lacrimi pe fiecare din voi.
32. Si acum, fratilor, va incredintez in mana lui Dumnezeu si a Cuvantului harului Sau care va poate zidi sufleteste si va poate da mostenirea impreuna cu toti cei sfintiti.
33. N-am ravnit nici la argintul, nici la aurul, nici la hainele cuiva.
34. Singuri stiti ca mainile acestea au lucrat pentru trebuintele mele si ale celor ce erau cu mine.
35. In toate privintele v-am dat o pilda si v-am aratat ca, lucrand astfel, trebuie sa ajutati pe cei slabi si sa va aduceti aminte de cuvintele Domnului Isus, care insusi a zis: „Este mai ferice sa dai decat sa primesti.”
36. Dupa ce a vorbit astfel, a ingenuncheat si s-a rugat impreuna cu ei toti.
37. Si au izbucnit cu totii in lacrimi, au cazut pe grumazul lui Pavel si l-au sarutat.
38. Caci erau intristati mai ales de vorba pe care le-o spusese el, ca nu-i vor mai vedea fata. Si l-au petrecut pana la corabie.

Fapte 19

Faptele Apostolilor 19
1. Pe cand era Apolo in Corint, Pavel, dupa ce a trecut prin tinuturile de sus ale Asiei, a ajuns la Efes. Aici a intalnit pe cativa ucenici
2. si le-a zis: „Ati primit voi Duhul Sfant cand ati crezut?” Ei i-au raspuns: „Nici n-am auzit macar ca a fost dat un Duh Sfant.”
3. „Dar cu ce botez ati fost botezati?”, le-a zis el. Si ei au raspuns: „Cu botezul lui Ioan.”
4. Atunci Pavel a zis: „Ioan a botezat cu botezul pocaintei si spunea norodului sa creada in Cel ce venea dupa el, adica in Isus.”
5. Cand au auzit ei aceste vorbe, au fost botezati in Numele Domnului Isus.
6. Cand si-a pus Pavel mainile peste ei, Duhul Sfant S-a coborat peste ei, si vorbeau in alte limbi si proroceau.
7. Erau cam doisprezece barbati de toti.
8. In urma, Pavel a intrat in sinagoga, unde vorbea cu indrazneala. Timp de trei luni a vorbit cu ei despre lucrurile privitoare la Imparatia lui Dumnezeu si cauta sa induplece pe cei ce-l ascultau.
9. Dar, fiindca unii ramaneau impietriti si necredinciosi si vorbeau de rau Calea Domnului inaintea norodului, Pavel a plecat de la ei, a despartit pe ucenici de ei si a invatat in fiecare zi pe norod in scoala unuia numit Tiran.
10. Lucrul acesta a tinut doi ani, asa ca toti cei ce locuiau in Asia, iudei si greci, au auzit Cuvantul Domnului.
11. Si Dumnezeu facea minuni nemaipomenite prin mainile lui Pavel;
12. pana acolo ca peste cei bolnavi se puneau basmale sau sorturi care fusesera atinse de trupul lui, si-i lasau bolile si ieseau afara din ei duhurile rele.
13. Niste exorcisti iudei care umblau din loc in loc au incercat sa cheme Numele Domnului Isus peste cei ce aveau duhuri rele, zicand: „Va jur pe Isus, pe care-L propovaduieste Pavel, sa iesiti afara!”
14. Cei ce faceau lucrul acesta erau sapte feciori ai lui Sceva, un preot iudeu din cei mai de seama.
15. Duhul cel rau le-a raspuns: „Pe Isus Il cunosc, si pe Pavel il stiu; dar voi cine sunteti?”
16. Si omul in care era duhul cel rau a sarit asupra lor, i-a biruit pe amandoi si i-a schingiuit in asa fel, ca au fugit goi si raniti din casa aceea.
17. Lucrul acesta a fost cunoscut de toti iudeii, de toti grecii care locuiau in Efes, si i-a apucat frica pe toti: si Numele Domnului Isus era proslavit.
18. Multi din cei ce crezusera, veneau sa marturiseasca si sa spuna ce facusera.
19. Si unii din cei ce facusera vrajitorii si-au adus cartile si le-au ars inaintea tuturor: pretul lor s-a socotit la cincizeci de mii de arginti.
20. Cu atata putere se raspandea si se intarea Cuvantul Domnului.
21. Dupa ce s-au petrecut aceste lucruri, Pavel si-a pus de gand sa se duca la Ierusalim, trecand prin Macedonia si Ahaia. „Dupa ce voi merge acolo”, isi zicea el, „trebuie sa vad si Roma.”
22. A trimis in Macedonia pe doi din ajutoarele lui, pe Timotei si Erast, iar el a mai ramas catava vreme in Asia.
23. Pe vremea aceea, s-a facut o mare tulburare cu privire la Calea Domnului.
24. Un argintar, numit Dimitrie, facea temple de argint de ale Dianei si aducea lucratorilor sai nu putin castig cu ele.
25. I-a adunat la un loc, impreuna cu cei de aceeasi meserie, si le-a zis: „Oamenilor, stiti ca bogatia noastra atarna de meseria aceasta;
26. si vedeti si auziti ca Pavel acesta, nu numai in Efes, dar aproape in toata Asia, a induplecat si a abatut mult norod si zice ca zeii facuti de maini nu sunt dumnezei.
27. Primejdia care vine din acest fapt nu este numai ca meseria noastra cade in dispret; dar si ca templul marii zeite Diana este socotit ca o nimica si chiar maretia aceleia care este cinstita in toata Asia si in toata lumea este nimicita.”
28. Cuvintele acestea i-au umplut de manie si au inceput sa strige: „Mare este Diana efesenilor!”
29. Toata cetatea s-a tulburat. Au navalit cu totii intr-un gand in teatru si au luat cu ei pe macedonenii Gaiu si Aristarh, tovarasii de calatorie ai lui Pavel.
30. Pavel voia sa vina inaintea norodului, dar nu l-au lasat ucenicii.
31. Chiar si unii din mai marii Asiei care-i erau prieteni au trimis la el sa-l roage sa nu se duca la teatru.
32. Unii strigau una, altii alta, caci adunarea era in invalmaseala, si cei mai multi nici nu stiau pentru ce se adunasera.
33. Atunci au scos din norod pe Alexandru, pe care iudeii il impingeau inainte. Alexandru a facut semn cu mana si voia sa se apere inaintea norodului.
34. Dar cand l-au cunoscut ca este iudeu, au strigat toti intr-un glas, timp de aproape doua ceasuri: „Mare este Diana efesenilor!”
35. Totusi logofatul a potolit norodul si a zis: „Barbati efeseni, cine este acela care nu stie ca cetatea efesenilor este pazitoarea templului marii Diane si a chipului ei cazut din cer?
36. Fiindca nimeni nu poate sa tagaduiasca lucrul acesta, trebuie sa va potoliti si sa nu faceti nimic cu pornire nechibzuita.
37. Caci ati adus aici pe oamenii acestia care nu sunt vinovati nici de jefuirea templului, nici de hula impotriva zeitei noastre.
38. Deci daca, in adevar, Dimitrie si mesterii lui au sa se planga impotriva cuiva, sunt zile de judecata si sunt dregatori; sa se parasca unii pe altii.
39. Dar daca umblati dupa altceva, se va hotari intr-o adunare legiuita.
40. Noi, de fapt, suntem in primejdie sa fim invinuiti de rascoala pentru cele intamplate astazi, caci n-avem niciun temei ca sa putem indreptati zarva aceasta.”
41. Dupa aceste cuvinte, a dat drumul adunarii.

Fapte 18

Faptele Apostolilor 18
1. Dupa aceea Pavel a plecat din Atena si s-a dus la Corint.
2. Acolo a gasit pe un iudeu, numit Acuila, de neam din Pont, venit de curand din Italia, cu nevasta sa, Priscila, deoarece Claudiu poruncise ca toti iudeii sa plece din Roma. A venit la ei.
3. Si, fiindca avea acelasi mestesug, a ramas la ei si lucrau: meseria lor era facerea corturilor.
4. Pavel vorbea in sinagoga in fiecare zi de Sabat si indupleca pe iudei si pe greci.
5. Dar cand au venit Sila si Timotei din Macedonia, Pavel s-a dedat in totul propovaduirii si dovedea iudeilor ca Isus este Hristosul.
6. Fiindca iudeii i se impotriveau si-l batjocoreau, Pavel si-a scuturat hainele si le-a zis: „Sangele vostru sa cada asupra capului vostru; eu sunt curat. De acum incolo, ma voi duce la Neamuri.”
7. Si, dupa ce a iesit de acolo, a intrat in casa unui om temator de Dumnezeu, numit Iust, a carui casa era vecina cu sinagoga.
8. Dar Crisp, fruntasul sinagogii, a crezut in Domnul impreuna cu toata casa lui. Si multi dintre corinteni, care auzisera pe Pavel, au crezut si ei si au fost botezati.
9. Noaptea, Domnul a zis lui Pavel intr-o vedenie: „Nu te teme; ci vorbeste si nu tacea,
10. caci Eu sunt cu tine; si nimeni nu va pune mana pe tine, ca sa-ti faca rau: vorbeste, fiindca am mult norod in aceasta cetate.”
11. Aici a ramas un an si sase luni si invata printre corinteni Cuvantul lui Dumnezeu.
12. Pe cand era Galion carmuitor al Ahaiei, iudeii s-au ridicat cu un gand impotriva lui Pavel, l-au dus inaintea scaunului de judecata
13. si au zis: „Omul acesta atata pe oameni sa se inchine lui Dumnezeu intr-un fel care este impotriva Legii.”
14. Pavel voia sa inceapa vorba, cand Galion a zis iudeilor: „Daca ar fi vorba de vreo fapta rea sau de vreo blestematie, v-as asculta dupa cuviinta, iudeilor!
15. Dar daca este vorba de neintelegeri asupra unui cuvant, asupra unor nume si asupra Legii voastre, treaba voastra: eu nu vreau sa fiu judecator peste aceste lucruri.”
16. Si i-a alungat de la scaunul de judecata.
17. Atunci au pus toti mana pe Sosten, fruntasul sinagogii, si-l bateau inaintea scaunului de judecata, fara ca lui Galion sa-i pese.
18. Pavel a mai ramas destul de multa vreme in Corint. In urma, si-a luat ziua buna de la frati si a plecat cu corabia spre Siria, impreuna cu Priscila si Acuila, dupa ce si-a tuns capul in Chencrea, caci facuse o juruinta.
19. Au ajuns in Efes; si Pavel a lasat acolo pe insotitorii lui. A intrat in sinagoga si a stat de vorba cu iudeii,
20. care l-au rugat sa ramana la ei mai multa vreme. El insa n-a voit,
21. ci si-a luat ramas bun de la ei si a zis: „Trebuie numaidecat ca sarbatoarea care vine, s-o fac in Ierusalim. Daca va voi Dumnezeu, ma voi intoarce iarasi la voi.” Si a plecat din Efes.
22. S-a dat jos din corabie in Cezareea, s-a suit la Ierusalim si, dupa ce a urat de bine bisericii, s-a coborat in Antiohia.
23. Dupa ce a petrecut catava vreme in Antiohia, Pavel a plecat si a strabatut din loc in loc tinutul Galatiei si Frigiei, intarind pe toti ucenicii.
24. La Efes, a venit un iudeu, numit Apolo, de neam din Alexandria. Omul acesta avea darul vorbirii si era tare in Scripturi.
25. El era invatat in ce priveste Calea Domnului, avea un duh infocat si vorbea si invata amanuntit pe oameni despre Isus, macar ca nu cunostea decat botezul lui Ioan.
26. A inceput a vorbi cu indrazneala in sinagoga. Acuila si Priscila, cand l-au auzit, l-au luat la ei si i-au aratat mai cu de-amanuntul Calea lui Dumnezeu.
27. Fiindca el voia sa treaca in Ahaia, fratii l-au imbarbatat sa se duca si au scris ucenicilor sa-l primeasca bine. Cand a ajuns, a ajutat mult, prin harul lui Dumnezeu, pe cei ce crezusera;
28. caci infrunta cu putere pe iudei inaintea norodului si le dovedea din Scripturi ca Isus este Hristosul.

Fapte 17

Faptele Apostolilor 17
1. Pavel si Sila au trecut prin Amfipoli si Apolonia si au venit in Tesalonic, unde era o sinagoga a iudeilor.
2. Pavel, dupa obiceiul sau, a intrat in sinagoga. Trei zile de Sabat a vorbit cu ei din Scripturi,
3. dovedind si lamurind ca Hristosul trebuia sa patimeasca si sa invie din morti. „Si acest Isus pe care vi-L vestesc eu”, zicea el, „este Hristosul.”
4. Unii din ei si o mare multime de greci tematori de Dumnezeu si multe femei de frunte au crezut si au trecut de partea lui Pavel si a lui Sila.
5. Dar iudeii care nu crezusera, de pizma, au luat cu ei niste oameni fara capatai din multime, au facut gloata si au intaratat cetatea. S-au napustit asupra casei lui Iason si cautau pe Pavel si pe Sila, ca sa-i aduca afara la norod.
6. Fiindca nu i-au gasit, au tarat pe Iason si pe vreo cativa frati inaintea dregatorilor cetatii si strigau: „Oamenii acestia, care au rascolit lumea, au venit si aici,
7. si Iason i-a gazduit. Ei toti lucreaza impotriva poruncilor cezarului si spun ca este un alt Imparat: Isus.”
8. Prin aceste vorbe, iudeii au tulburat norodul si pe dregatorii cetatii,
9. care au dat drumul lui Iason si celorlalti, numai dupa ce au capatat de la ei un zalog.
10. Fratii au trimis indata, noaptea, pe Pavel si pe Sila la Bereea. Cand au sosit, au intrat in sinagoga iudeilor.
11. Iudeii acestia aveau o inima mai aleasa decat cei din Tesalonic. Au primit Cuvantul cu toata ravna si cercetau Scripturile in fiecare zi, ca sa vada daca ce li se spunea, este asa.
12. Multi dintre ei si din femeile cu vaza ale grecilor si multi barbati au crezut.
13. Dar iudeii din Tesalonic, cand au aflat ca Pavel vestea Cuvantul lui Dumnezeu si in Bereea, au venit acolo, ca sa tulbure si sa atate noroadele.
14. Atunci fratii au pornit indata pe Pavel spre mare; Sila si Timotei au ramas in Bereea.
15. Cei ce insoteau pe Pavel l-au dus pana la Atena. Apoi s-au intors, cu insarcinarea sa duca lui Sila si lui Timotei porunca sa vina cat mai curand la el.
16. Pe cand ii astepta Pavel in Atena, i se intarata duhul la vederea acestei cetati pline de idoli.
17. In sinagoga statea deci de vorba cu iudeii si cu oamenii tematori de Dumnezeu, iar in piata statea de vorba in fiecare zi cu aceia pe care-i intalnea.
18. Unii din filosofii epicurieni si stoici au intrat in vorba cu el. Si unii ziceau: „Ce vrea sa spuna palavragiul acesta?” Altii, cand l-au auzit ca vesteste pe Isus si invierea, ziceau: „Pare ca vesteste niste dumnezei straini.”
19. Atunci l-au luat, l-au dus la Areopag si au zis: „Putem sa stim care este aceasta invatatura noua pe care o vestesti tu?
20. Fiindca tu ne aduci ceva ciudat la auz. Am vrea, dar, sa stim ce vrea sa zica aceasta.”
21. Caci toti atenienii si strainii care stateau in Atena nu-si petreceau vremea cu nimic altceva decat sa spuna sau sa asculte ceva nou.
22. Pavel a stat in picioare in mijlocul Areopagului si a zis: „Barbati atenieni! In toate privintele va gasesc foarte religiosi.
23. Caci, pe cand strabateam cetatea voastra si ma uitam de aproape la lucrurile la care va inchinati voi, am descoperit chiar si un altar pe care este scris: „Unui Dumnezeu necunoscut!” Ei bine, ceea ce voi cinstiti fara sa cunoasteti, aceea va vestesc eu.
24. Dumnezeu, care a facut lumea si tot ce este in ea, este Domnul cerului si al pamantului si nu locuieste in temple facute de maini.
25. El nu este slujit de maini omenesti, ca si cand ar avea trebuinta de ceva, El, care da tuturor viata, suflarea si toate lucrurile.
26. El a facut ca toti oamenii, iesiti dintr-unul singur, sa locuiasca pe toata fata pamantului; le-a asezat anumite vremuri si a pus anumite hotare locuintei lor,
27. ca ei sa caute pe Dumnezeu si sa se sileasca sa-L gaseasca bajbaind, macar ca nu este departe de fiecare din noi.
28. Caci in El avem viata, miscarea si fiinta, dupa cum au zis si unii din poetii vostri: „Suntem din neamul Lui…”
29. Astfel, dar, fiindca suntem de neam din Dumnezeu, nu trebuie sa credem ca Dumnezeirea este asemenea aurului sau argintului sau pietrei cioplite cu mestesugirea si iscusinta omului.
30. Dumnezeu nu tine seama de vremurile de nestiinta si porunceste acum tuturor oamenilor de pretutindeni sa se pocaiasca;
31. pentru ca a randuit o zi in care va judeca lumea dupa dreptate, prin Omul pe care L-a randuit pentru aceasta si despre care a dat tuturor oamenilor o dovada netagaduita, prin faptul ca L-a inviat din morti…”
32. Cand au auzit ei de invierea mortilor, unii isi bateau joc, iar altii au zis: „Asupra acestor lucruri te vom asculta alta data.”
33. Astfel, Pavel a iesit din mijlocul lor.
34. Totusi unii au trecut de partea lui si au crezut; intre acestia era Dionisie areopagitul, o femeie numita Damaris si altii impreuna cu ei.

Proverbe 5

Pildele sau Proverbele lui Solomon 5
1. Fiule, ia aminte la intelepciunea mea si pleaca urechea la invatatura mea,
2. ca sa fii cu chibzuinta, si buzele tale sa aiba cunostinta.
3. Caci buzele femeii straine strecoara miere, si cerul gurii ei este mai lunecos decat untdelemnul;
4. dar la urma este amara ca pelinul, ascutita ca o sabie cu doua taisuri.
5. Picioarele ei coboara la moarte, pasii ei dau in Locuinta mortilor.
6. Asa ca ea nu poate gasi calea vietii, rataceste in caile ei si nu stie unde merge.
7. Si acum, fiilor, ascultati-ma si nu va abateti de la cuvintele gurii mele:
8. departeaza-te de drumul care duce la ea si nu te apropia de usa casei ei,
9. ca nu cumva sa-ti dai altora vlaga ta, si unui om fara mila anii tai;
10. ca nu cumva niste straini sa se sature de averea ta, si tu sa te trudesti pentru casa altuia;
11. ca nu cumva sa gemi, la urma, cand carnea si trupul ti se vor istovi,
12. si sa zici: „Cum am putut eu sa urasc certarea si cum a dispretuit inima mea mustrarea?
13. Cum am putut sa n-ascult glasul invatatorilor mei si sa nu iau aminte la cei ce ma invatau?
14. Cat pe ce sa ma nenorocesc de tot in mijlocul poporului si adunarii!”
15. Bea apa din fantana ta si din izvoarele putului tau.
16. Ce, vrei sa ti se verse izvoarele afara? Si sa-ti curga raurile pe pietele de obste?
17. Lasa-le sa fie numai pentru tine, si nu pentru strainii de langa tine.
18. Izvorul tau sa fie binecuvantat, si bucura-te de nevasta tineretii tale.
19. Cerboaica iubita, caprioara placuta: fii imbatat tot timpul de dragalasiile ei, fii indragostit necurmat de dragostea ei!
20. Si pentru ce, fiule, ai fi indragostit de o straina si ai imbratisa sanul unei necunoscute?
21. Caci caile omului sunt lamurite inaintea ochilor Domnului si El vede toate cararile lui.
22. Cel rau este prins in insesi nelegiuirile lui si este apucat de legaturile pacatului lui.
23. El va muri din lipsa de infranare, se va poticni din prea multa lui nebunie.

Fapte 16

Faptele Apostolilor 16
1. In urma, Pavel s-a dus la Derbe si la Listra. Si iata ca acolo era un ucenic, numit Timotei, fiul unei iudeice credincioase si al unui tata grec.
2. Fratii din Listra si Iconia il vorbeau de bine.
3. Pavel a vrut sa-l ia cu el; si, dupa ce l-a luat, l-a taiat imprejur, din pricina iudeilor care erau in acele locuri; caci toti stiau ca tatal lui era grec.
4. Pe cand trecea prin cetati, invata pe frati sa pazeasca hotararile apostolilor si prezbiterilor din Ierusalim.
5. Bisericile se intareau in credinta si sporeau la numar din zi in zi.
6. Fiindca au fost opriti de Duhul Sfant sa vesteasca Cuvantul in Asia, au trecut prin tinutul Frigiei si Galatiei.
7. Ajunsi langa Misia, se pregateau sa intre in Bitinia; dar Duhul lui Isus nu le-a dat voie.
8. Au trecut atunci prin Misia si s-au coborat la Troa.
9. Noaptea, Pavel a avut o vedenie: un om din Macedonia statea in picioare si i-a facut urmatoarea rugaminte: „Treci in Macedonia si ajuta-ne!”
10. Dupa vedenia aceasta a lui Pavel, am cautat indata sa ne ducem in Macedonia, caci intelegeam ca Domnul ne cheama sa le vestim Evanghelia.
11. Dupa ce am pornit din Troa, am mers cu corabia drept la Samotracia, si a doua zi ne-am oprit la Neapolis.
12. De acolo ne-am dus la Filipi, care este cea dintai cetate dintr-un tinut al Macedoniei si o colonie romana. In cetatea aceasta am stat cateva zile.
13. In ziua Sabatului am iesit afara pe poarta cetatii, langa un rau, unde credeam ca se afla un loc de rugaciune. Am sezut jos si am vorbit femeilor care erau adunate laolalta.
14. Una din ele, numita Lidia, vanzatoare de purpura, din cetatea Tiatira, era o femeie tematoare de Dumnezeu si asculta. Domnul i-a deschis inima, ca sa ia aminte la cele ce spunea Pavel.
15. Dupa ce a fost botezata, ea si casa ei, ne-a rugat si ne-a zis: „Daca ma socotiti credincioasa Domnului, intrati si ramaneti in casa mea.” Si ne-a silit sa intram.
16. Pe cand ne duceam la locul de rugaciune, ne-a iesit inainte o roaba care avea un duh de ghicire. Prin ghicire, ea aducea mult castig stapanilor ei.
17. Roaba aceasta s-a luat dupa Pavel si dupa noi si striga: „Oamenii acestia sunt robii Dumnezeului celui Preainalt si ei va vestesc calea mantuirii.”
18. Asa a facut ea timp de mai multe zile. Pavel, necajit, s-a intors si a zis duhului: „In Numele lui Isus Hristos iti poruncesc sa iesi din ea.” Si a iesit chiar in ceasul acela.
19. Cand au vazut stapanii roabei ca s-a dus nadejdea castigului lor, au pus mana pe Pavel si pe Sila si i-au tarat in piata inaintea fruntasilor.
20. I-au dat pe mana dregatorilor si au zis: „Oamenii acestia ne tulbura cetatea; sunt niste iudei,
21. care vestesc niste obiceiuri pe care noi, romanii, nu trebuie nici sa le primim, nici sa le urmam.”
22. Norodul s-a ridicat si el impotriva lor, si dregatorii au pus sa le smulga hainele de pe ei si au poruncit sa-i bata cu nuiele.
23. Dupa ce le-au dat multe lovituri, i-au aruncat in temnita si au dat in grija temnicerului sa-i pazeasca bine.
24. Temnicerul, ca unul care primise o astfel de porunca, i-a aruncat in temnita dinauntru si le-a bagat picioarele in butuci.
25. Pe la miezul noptii, Pavel si Sila se rugau si cantau cantari de lauda lui Dumnezeu; iar cei inchisi ii ascultau.
26. Deodata, s-a facut un mare cutremur de pamant, asa ca s-au clatinat temeliile temnitei. Indata, s-au deschis toate usile si s-au dezlegat legaturile fiecaruia.
27. Temnicerul s-a desteptat; si, cand a vazut usile temnitei deschise, a scos sabia si era sa se omoare, caci credea ca cei inchisi au fugit.
28. Dar Pavel a strigat cu glas tare: „Sa nu-ti faci niciun rau, caci toti suntem aici.”
29. Atunci temnicerul a cerut o lumina, a sarit inauntru si, tremurand de frica, s-a aruncat la picioarele lui Pavel si ale lui Sila;
30. i-a scos afara si le-a zis: „Domnilor, ce trebuie sa fac ca sa fiu mantuit?”
31. Pavel si Sila i-au raspuns: „Crede in Domnul Isus, si vei fi mantuit tu si casa ta.”
32. Si i-au vestit Cuvantul Domnului, atat lui cat si tuturor celor din casa lui.
33. Temnicerul i-a luat cu el, chiar in ceasul acela din noapte, le-a spalat ranile si a fost botezat indata, el si toti ai lui.
34. Dupa ce i-a dus in casa, le-a pus masa si s-a bucurat cu toata casa lui ca a crezut in Dumnezeu.
35. Cand s-a facut ziua, dregatorii au trimis pe cei ce purtau nuielele, sa spuna temnicerului: „Da drumul oamenilor acelora.”
36. Si temnicerul a spus lui Pavel aceste cuvinte: „Dregatorii au trimis sa vi se dea drumul; acum, dar, iesiti afara si duceti-va in pace.”
37. Dar Pavel le-a zis: „Dupa ce ne-au batut cu nuiele in fata tuturor, fara sa fim judecati, pe noi, care suntem romani, ne-au aruncat in temnita, si acum ne scot afara pe ascuns! Nu merge asa! Sa vina ei singuri sa ne scoata afara!”
38. Cei ce purtau nuielele au spus aceste cuvinte dregatorilor. Acestia s-au temut, cand au auzit ca sunt romani.
39. Dregatorii au venit sa-i potoleasca, i-au scos afara din temnita si i-au rugat sa paraseasca cetatea.
40. Ei au iesit din temnita si au intrat in casa Lidiei; si, dupa ce au vazut si mangaiat pe frati, au plecat.

Fapte 15

Faptele Apostolilor 15
1. Cativa oameni, veniti din Iudeea, invatau pe frati si ziceau: „Daca nu sunteti taiati imprejur dupa obiceiul lui Moise, nu puteti fi mantuiti.”
2. Pavel si Barnaba au avut cu ei un viu schimb de vorbe si pareri deosebite; si fratii au hotarat ca Pavel si Barnaba si cativa dintre ei, sa se suie la Ierusalim la apostoli si prezbiteri, ca sa-i intrebe asupra acestei neintelegeri.
3. Dupa ce au fost petrecuti de biserica pana afara din cetate, si-au urmat drumul prin Fenicia si Samaria, istorisind intoarcerea Neamurilor la Dumnezeu; si au facut o mare bucurie tuturor fratilor.
4. Cand au ajuns la Ierusalim, au fost primiti de biserica, de apostoli si de prezbiteri, si au istorisit tot ce facuse Dumnezeu prin ei.
5. Atunci unii din partida fariseilor, care crezusera, s-au ridicat si au zis ca Neamurile trebuie sa fie taiate imprejur si sa li se ceara sa pazeasca Legea lui Moise.
6. Apostolii si prezbiterii s-au adunat laolalta, ca sa vada ce este de facut.
7. Dupa ce s-a facut multa vorba, s-a sculat Petru si le-a zis: „Fratilor, stiti ca Dumnezeu, de o buna bucata de vreme, a facut o alegere intre voi, ca, prin gura mea, Neamurile sa auda cuvantul Evangheliei si sa creada.
8. Si Dumnezeu, care cunoaste inimile, a marturisit pentru ei si le-a dat Duhul Sfant ca si noua.
9. N-a facut nicio deosebire intre noi si ei, intrucat le-a curatat inimile prin credinta.
10. Acum, dar, de ce ispititi pe Dumnezeu si puneti pe grumazul ucenicilor un jug pe care nici parintii nostri, nici noi nu l-am putut purta?
11. Ci credem ca noi, ca si ei, suntem mantuiti prin harul Domnului Isus.”
12. Toata adunarea a tacut si a ascultat pe Barnaba si pe Pavel, care au istorisit toate semnele si minunile pe care le facuse Dumnezeu prin ei in mijlocul Neamurilor.
13. Cand au incetat ei de vorbit, Iacov a luat cuvantul si a zis: „Fratilor, ascultati-ma!
14. Simon a spus cum mai intai Dumnezeu Si-a aruncat privirile peste Neamuri, ca sa aleaga din mijlocul lor un popor care sa-I poarte Numele.
15. Si cu faptul acesta se potrivesc cuvintele prorocilor, dupa cum este scris:
16. „Dupa aceea Ma voi intoarce si voi ridica din nou cortul lui David din prabusirea lui, ii voi zidi daramaturile si-l voi inalta din nou:
17. pentru ca ramasita de oameni sa caute pe Domnul, ca si toate Neamurile peste care este chemat Numele Meu,
18. zice Domnul, care face aceste lucruri si caruia Ii sunt cunoscute din vesnicie.”
19. De aceea, eu sunt de parere sa nu se puna greutati acelora dintre Neamuri care se intorc la Dumnezeu;
20. ci sa li se scrie doar sa se fereasca de pangaririle idolilor, de curvie, de dobitoace sugrumate si de sange.
21. Caci inca din vechime, Moise are in fiecare cetate oameni care-l propovaduiesc, fiindca este citit in sinagogi in toate zilele de Sabat.”
22. Atunci apostolii si prezbiterii si intreaga biserica au gasit cu cale sa aleaga vreo cativa dintre ei si sa-i trimita la Antiohia, impreuna cu Pavel si Barnaba. Si au ales pe Iuda, zis si Barsaba, si pe Sila, oameni cu vaza intre frati.
23. Si au scris astfel prin ei: „Apostolii, prezbiterii si fratii: catre fratii dintre Neamuri care sunt in Antiohia, in Siria si in Cilicia, plecaciune!
24. Fiindca am auzit ca unii, plecati dintre noi fara vreo insarcinare din partea noastra, v-au tulburat prin vorbirile lor si v-au zdruncinat sufletele, zicand sa va taiati imprejur si sa paziti Legea;
25. noi, dupa ce ne-am adunat cu totii laolalta, cu un gand, am gasit cu cale sa alegem niste oameni si sa-i trimitem la voi impreuna cu preaiubitii nostri Barnaba si Pavel,
26. oamenii acestia care si-au pus in joc viata pentru Numele Domnului nostru Isus Hristos.
27. Am trimis, dar, pe Iuda si pe Sila, care va vor spune prin viu grai aceleasi lucruri.
28. Caci s-a parut nimerit Duhului Sfant si noua sa nu mai punem peste voi nicio alta greutate decat ceea ce trebuie,
29. adica: sa va feriti de lucrurile jertfite idolilor, de sange, de dobitoace sugrumate si de curvie, lucruri de care, daca va veti pazi, va fi bine de voi. Fiti sanatosi!”
30. Ei deci si-au luat ramas bun de la biserica si s-au dus la Antiohia, unde au dat epistola multimii adunate.
31. Dupa ce au citit-o, fratii s-au bucurat de imbarbatarea pe care le-o aducea.
32. Iuda si Sila, care si ei erau proroci, au indemnat pe frati si i-au intarit cu multe cuvinte.
33. Dupa catava vreme, fratii i-au lasat sa se intoarca in pace la aceia de care fusesera trimisi.
34. Totusi Sila a gasit cu cale sa ramana acolo.
35. Pavel si Barnaba au ramas in Antiohia si invatau pe norod si propovaduiau, cu multi altii, Cuvantul Domnului.
36. Dupa cateva zile, Pavel a zis lui Barnaba: „Sa ne intoarcem si sa mergem pe la fratii din toate cetatile in care am vestit Cuvantul Domnului, ca sa vedem ce mai fac.”
37. Barnaba voia sa ia cu el si pe Ioan, numit Marcu;
38. dar Pavel socotea ca nu este bine sa ia cu ei pe acela care ii parasise din Pamfilia si nu-i insotise in lucrarea lor.
39. Neintelegerea aceasta a fost destul de mare, ca sa-i faca sa se desparta unul de altul. Barnaba a luat cu el pe Marcu si a plecat cu corabia la Cipru.
40. Pavel si-a ales pe Sila si a plecat, dupa ce a fost incredintat de frati in grija harului Domnului.
41. El a strabatut Siria si Cilicia, intarind bisericile.

Psalmii 21 si 22

Psalmi 21:1  (Un psalm al lui David; mai-marelui cântăreţilor.) Doamne, întru puterea Ta se va veseli împăratul şi întru mântuirea Ta se va bucura foarte. 
2  După dorirea inimii lui i-ai dat lui, şi de voia buzelor lui nu l-ai lipsit pe el. 
3  Că l-ai întâmpinat pe el cu binecuvântările bunătăţii, pus-ai pe capul lui cunună de piatră scumpă. 
4  Viaţă a cerut de la Tine şi i-ai dat lui lungime de zile în veacul veacului. 
5  Mare este slava lui întru mântuirea Ta, slavă şi mare cuviinţă vei pune peste el. 
6  Că îi vei da lui binecuvântare în veacul veacului, îl vei veseli pe dânsul întru bucurie cu faţa Ta. 
7  Că împăratul nădăjduieşte în Domnul şi întru mila Celui Preaînalt nu se va clinti. 
8  Află-se mâna Ta peste toţi vrăjmaşii Tăi, dreapta Ta să afle pe toţi cei ce Te urăsc pe Tine. 
9  Îi vei pune pe ei ca un cuptor de foc în vremea arătării Tale; Domnul întru mânia Sa îi va tulbura pe ei, şi-i va mânca pe ei focul. 
10  Rodul lor de pe pământ îl vei pierde şi sămânţa lor dintre fiii oamenilor. 
11  Că au gândit rele împotriva Ta, au cugetat sfaturi care nu vor putea să stea. 
12  Că îi vei pune pe ei pe fugă şi cu arcul Tău vei ţinti capul lor. 
13  Înalţă-Te, Doamne, întru tăria Ta, cânta-vom şi vom lăuda puterile Tale. 

Psalmi 22:1  (Un psalm al lui David; mai-marelui cântăreţilor, pentru sprijinul cel de dimineaţă.) Dumnezeul meu, Dumnezeul meu, ia aminte la mine, pentru ce m-ai părăsit? Departe sunt de mântuirea mea cuvintele greşelilor mele. 
2  Dumnezeul meu, striga-voi ziua şi nu vei auzi, şi noaptea şi nu Te vei gândi la mine. 
3  Iar Tu întru cele sfinte locuieşti, lauda lui Israel. 
4  În Tine au nădăjduit părinţii noştri, nădăjduit-au în Tine şi i-ai izbăvit pe ei. 
5  Către Tine au strigat şi s-au mântuit, în Tine au nădăjduit şi nu s-au ruşinat. 
6  Iar eu sunt vierme şi nu om, ocara oamenilor şi defăimarea poporului. 
7  Toţi cei ce m-au văzut m-au batjocorit, grăit-au cu buzele, clătinat-au capul zicând: 
8  „Nădăjduit-a spre Domnul, izbăvească-l pe el, mântuiască-l pe el, că-l voieşte pe el”. 
9  Că Tu eşti Cel ce m-ai scos din pântece, nădejdea mea, de la sânul maicii mele. 
10  Spre Tine m-am aruncat de la naştere, din pântecele maicii mele Dumnezeul meu eşti Tu. 
11  Nu Te depărta de la mine, că necazul este aproape, şi nu este cine să-mi ajute. 
12  Înconjuratu-m-au viţei mulţi, tauri graşi m-au împresurat. 
13  Deschis-au asupra mea gura lor, ca un leu ce răpeşte şi răcneşte. 
14  Ca apa m-am vărsat şi s-au risipit toate oasele mele. Făcutu-s-a inima mea ca ceara ce se topeşte în mijlocul pântecelui meu. 
15  Uscatu-s-a ca un vas de lut tăria mea, şi limba mea s-a lipit de cerul gurii mele şi în ţărâna morţii m-ai coborât. 
16  Că m-au înconjurat câini mulţi, adunarea celor vicleni m-a împresurat. Străpuns-au mâinile mele şi picioarele mele. 
17  Numărat-au toate oasele mele, iar ei priveau şi se uitau la mine. 
18  Împărţit-au hainele mele loruşi şi pentru cămaşa mea au aruncat sorţi. 
19  Iar Tu, Doamne, nu depărta ajutorul Tău de la mine, spre sprijinul meu ia aminte. 
20  Izbăveşte de sabie sufletul meu şi din gheara câinelui viaţa mea. 
21  Izbăveşte-mă din gura leului şi din coarnele taurilor smerenia mea. 
22  Spune-voi numele Tău fraţilor mei; în mijlocul adunării Te voi lăuda, zicând: 
23  Cei ce vă temeţi de Domnul, lăudaţi-L pe El, toată seminţia lui Iacob slăviţi-L pe El! Să se teamă de Dânsul toată seminţia lui Israel. 
24  Că n-a defăimat, nici n-a lepădat ruga săracului, nici n-a întors faţa Lui de la mine şi când am strigat către Dânsul, m-a auzit. 
25  De la Tine este lauda mea în adunare mare, rugăciunile mele le voi face înaintea celor ce se tem de El. 
26  Mânca-vor săracii şi se vor sătura şi vor lăuda pe Domnul, iar cei ce-L caută pe Dânsul vii vor fi inimile lor în veacul veacului. 
27  Îşi vor aduce aminte şi se vor întoarce la Domnul toate marginile pământului. Şi se vor închina înaintea Lui toate seminţiile neamurilor. 
28  Că a Domnului este împărăţia şi El stăpâneşte peste neamuri. 
29  Mâncat-au şi s-au închinat toţi graşii pământului, înaintea Lui vor cădea toţi cei ce se coboară în pământ. 
30  Şi sufletul meu în El viază, şi seminţia mea va sluji Lui. Se va vesti Domnului neamul ce va să vină. 
31  Şi vor vesti dreptatea Lui poporului ce se va naşte şi ce a făcut Domnul. 

Fapte 14

Faptele Apostolilor 14
1. In Iconia, Pavel si Barnaba au intrat in sinagoga iudeilor si au vorbit in asa fel, ca o mare multime de iudei si de greci au crezut.
2. Dar iudeii care n-au crezut au intaratat si au razvratit sufletele Neamurilor impotriva fratilor.
3. Totusi au ramas destul de multa vreme in Iconia si vorbeau cu indrazneala in Domnul, care adeverea Cuvantul privitor la harul Sau si ingaduia sa se faca semne si minuni prin mainile lor.
4. Multimea din cetate s-a dezbinat: unii erau cu iudeii, altii cu apostolii.
5. Neamurile si iudeii, in invoire cu mai marii lor, s-au pus in miscare, ca sa-i batjocoreasca si sa-i ucida cu pietre.
6. Pavel si Barnaba au inteles lucrul acesta si au fugit in cetatile Licaoniei: Listra si Derbe si in tinutul dimprejur.
7. Si au propovaduit Evanghelia acolo.
8. In Listra era un om neputincios de picioare, olog din nastere, care nu umblase niciodata.
9. El sedea jos si asculta pe Pavel cand vorbea. Pavel s-a uitat tinta la el si, fiindca a vazut ca are credinta ca sa fie tamaduit,
10. a zis cu glas tare: „Scoala-te drept in picioare.” Si el s-a sculat dintr-o saritura si a inceput sa umble.
11. La vederea celor facute de Pavel, noroadele si-au ridicat glasul si au zis in limba licaoneana: „Zeii s-au coborat la noi in chip omenesc.”
12. Pe Barnaba il numeau Jupiter, iar pe Pavel, Mercur, pentru ca manuia Cuvantul.
13. Preotul lui Jupiter, al carui templu era la intrarea cetatii, a adus tauri si cununi inaintea portilor si voia sa le aduca jertfa, impreuna cu noroadele.
14. Apostolii Barnaba si Pavel, cand au auzit lucrul acesta, si-au rupt hainele, au sarit in mijlocul norodului si au strigat:
15. „Oamenilor, de ce faceti lucrul acesta? Si noi suntem oameni de aceeasi fire cu voi; noi va aducem o veste buna, ca sa va intoarceti de la aceste lucruri desarte la Dumnezeul cel Viu, care a facut cerul, pamantul si marea si tot ce este in ele.
16. El, in veacurile trecute, a lasat pe toate neamurile sa umble pe caile lor,
17. macar ca, drept vorbind, nu S-a lasat fara marturie, intrucat v-a facut bine, v-a trimis ploi din cer si timpuri roditoare, v-a dat hrana din belsug si v-a umplut inimile de bucurie.”
18. Abia au putut sa impiedice, cu vorbele acestea, pe noroade, sa le aduca jertfa.
19. Atunci au venit pe neasteptate din Antiohia si Iconia niste iudei care au atatat pe noroade. Acestia, dupa ce au improscat pe Pavel cu pietre, l-au tarat afara din cetate, crezand ca a murit.
20. Cand l-au inconjurat insa ucenicii, Pavel s-a sculat si a intrat in cetate. A doua zi, a plecat cu Barnaba la Derbe.
21. Dupa ce au propovaduit Evanghelia in cetatea aceasta si au facut multi ucenici, s-au intors la Listra, la Iconia si la Antiohia,
22. intarind sufletele ucenicilor. El ii indemna sa staruie in credinta si spunea ca in Imparatia lui Dumnezeu trebuie sa intram prin multe necazuri.
23. Au randuit prezbiteri in fiecare biserica si, dupa ce s-au rugat si au postit, i-au incredintat in mana Domnului, in care crezusera.
24. Au trecut apoi prin Pisidia, au venit in Pamfilia,
25. au vestit Cuvantul in Perga si s-au coborat la Atalia.
26. De acolo au mers cu corabia la Antiohia, de unde fusesera incredintati in grija harului lui Dumnezeu, pentru lucrarea pe care o savarsisera.
27. Dupa venirea lor, au adunat biserica si au istorisit tot ce facuse Dumnezeu prin ei si cum deschisese Neamurilor usa credintei.
28. Si au ramas destul de multa vreme acolo cu ucenicii.