o interactiune personala si aleatoare cu mediul inconjurator :-)

Archive for the ‘blog’ Category

Blogomandare

Va recomand sa cititi acest blogpost:Interview with Jaron Lanier on „You are Not a Gadget”
Veti gasi ceva din avantajele internetului , dar si cateva pericole.
Ganditi-va numai la partea cu ‘colectivizarea’.
Iata si concluzia autorului:

„Creativity requires periodic, temporary „encapsulation” as opposed to the kind of constant global openness suggested by the slogan „information wants to be free.” Biological cells have walls, academics employ temporary secrecy before they publish, and real authors with real voices might want to polish a text before releasing it. In all these cases, encapsulation is what allows for the possibility of testing and feedback that enables a quest for excellence. To be constantly diffused in a global mush is to embrace mundanity.”

Importanta bloggingului

„Now we can see, at the same time, both precisely why blogging is crucial and valuable, and precisely why certain individuals constantly denounce blogging and compose its obituary: because blogging provides instant, unedited access to the entire online world.” (DJP)

Pledoarie pentru bloguri politicoase

Cum poti sa delimitezi intre a fi direct si a fi nepoliticos?

Cand este umorul  acceptabil in discutiile noastre online si cand este o batjocura nepoliticoasa?

„Politetea nu este suficienta in unele situatii.Dar trebuie sa repet:cerintele ei de baza nu sunt niciodata anulate.Crestinii nu au niciodata dreptul sa lase deoparte amabilitatea si gentiletea. Nu avem nici o scuza pentru a ne lasa implicati intr-o cruciada fara reguli impotriva oponentilor nostrii. A merge dincolo de politete nu insemana sa devii mai putin politicos.”

„Civility is not enough in some situations. But I must repeat: its basic requirements are never canceled. Christians never have a right simply to cast aside kindness and gentleness. We are never justified in engaging in a no-holds-barred crusade against our opponents. Going beyond mere civility does not mean that we can become less than civil.”

http://www.gospel.com/blog/index.php/2009/10/02/on-the-need-for-christian-civility/

Defazajul cron(ic)ologic

 

Citesc cam de doi ani diferite bloguri romanesti. De aproape un an m-am bagat si eu in ‘hora’.

Unul dintre lucrurile care ma frapeaza cel mai tare, de obicei, este defazajul anumitor evenimente prezentate de  un oarecare blog. Defazaj raportat fie la starea, timpul sau locul in care eu ma aflu sau, fata de ceea ce mi se pare mie important la nivel global.

Sa dau si un exemplu limpede. Zilele astea, aici in Canada,cei care sunt crestini, se pregatesc de sarbatorirea Pastelui- a Invierii lui Cristos, Domnul. Suntem in Saptamana Mare.

Pe de alta parte, in Romania de exemplu, evenimentul respectiv va avea loc cam peste o luna. Si uite asa apare defazajul de care pomeneam.

Ceea ce capteaza clipa , momentul pentru fiecare dintre noi, pare ca este esentialul, un esential de care toti ceilalti ar trebui sa tina cont. Sunt insa si ‘domenii’ unde acest defazaj nu este la fel de usor vizibil. Pentru unii deconspirarea este ‘evenimentul’.Pentru altii fenomenul colaborarii. Altii s-ar uita la ce se mai intampla prin comunitati si organizatii…

Ceea ce ma preocupa pe mine este cel mai  important? Sunt pe ‘faza’ sau, ca sa parafrazez cuvintele Mantuitorului citite recent la sarbatoarea Floriilor, ratam clipa cercetarii, sunt defazati…si prea concetrati pe  ‘ale noastre’?

Blogosfera si demisiile

Inca o demisie. Nu la baptistii din Romania… ci la cei din America

Va povesteam de o situatie aici

Finalul il puteti gasi aici. Respectivul si-a dat demisia.

Maine poimaine vad cumva si retragerea lui Patratosu – fie de pe blog, fie din Consiliu. Fie din amandoua. Ca doar viata inseamna mult mai mult decat unsa sau alta….

mai mult spatiu?

nu stiu daca ati remarcat, cei care aveti blog pe aici pe la nenea wordpress, dar se pare ca au marit spatiul alocat . Cam 3GB de caciula…

Nu-i rau, nu.

Altadata unii se mutau din …criza de spatiu…

Ramane de verificat….

Ce mai citesc pe bloguri…

Astazi, de exemplu, aflu ca Marius, alias patratosu satul de saturatie, a fost chemat la mititica -zice ascensorul spiritual. Postarea a fost stearsa.

Vindecatoru zice si el  cate ceva , in spirit de solidaritate. Si el sterge postarea.

Uite ce gasesti daca mergi acolo…la una dintre cele doua postari…

Not Found

Sorry, but you are looking for something that isn’t here.

Problema cu internetul este ca lasa urme, chiar si dupa ce tu stergi…

Pentru cei dornici de postarea lui vindecatoru, sa-mi dea un  semn ca le-o trimit…glumesc…

Va pun doar inceputul , ca sa va fac curiosi…

„Dacă pastorul Marius Cruceru a ajuns să fie pus în discuţia Uniunii ca urmare a jalbelor unui individ jalnic, numit …….rog membrii Uniunii să analizeze nu pe pastorul Cruceru, ci pe îngîmfatul acesta provocator. Dacă va exista o cît de mică îndoială în mintea voastră, şi veţi găsi cu cale să mustraţi pe Marius Cruceru….”

Am auzit-o si pe aceasta. Cica blogul lui Patratosu s-a “becalizat”. Adica, daca vrei sa afli cine a turnat la greu pe frati, te “becalizezi”…

Pai nu va spuneam eu ca aici se ajunge? Cititi aici si aici

Petru Dugulescu- in memoriam

Technorati Tags:

Cu cateva luni in urma pastorul Dugulescu a fost in vizita in zona Vancouver. Mai asteptam si alte vizite.

A fost atunci prilejul de a-mi aminti de studentie, de perioada de seminar cand –  impreuna cu un coleg, Viorel, paseam pentru prima oara in camera unui parlamentar roman… La Hotelul Bucuresti, unde pastorul Dugulescu locuia,  ca parlamentar, parea un loc sfant pentru noi , cei din afara…

Nu-i cunosc trecutul intrutotul. Ne desparte cel putin o generatie.

Dar, din intalnirile personale am retinut modul calduros in care stia sa vorbeasca cu oamenii. Pe unii politica ii imbata de putere. N-a fost cazul cu el. Desi nu i-a fost usor cu siguranta. Si nici fara pete nu poti iesi din mijlocul la multa murdarie de pe scena noastra politica.

Au mai scris si altii cate ceva. Vezi aici, aici si aici. De ce scriu aceste randuri?

M-a provocat cineva care a  afirmat ca nu stie cine este Dugulescu. Ca  pentru el este un anonim! Poate ca asa a fost pana cum, dar nu va mai fi de acum incolo!

Cine a fost Petru Dugulescu?

O parte din raspuns il gasim in cartea autobiografica „Ei mi-au programat moartea”. Spun o parte, pentru ca nu -i totul acolo.

O alta parte o gasim in marturiile celor care l-au cunoscut. Iata una dintre ele asa cum o spunea un pastor ” Petrica a fost omul pe care Dumnezeu l-a folosit sa ma formeze pe mine ca si slujitor al LUI. Am invatat de la el sa postesc si sa ma rog neincetat, sa vestesc Evanghelia cu putere, sa iubesc si sa fiu sensibil la nevoile altora, sa am curaj si sa indraznesc lucruri mari cu Dumnezeu.

Am calatorit cu el mii de kilometri la evanghelizari in toata tara…”

Si probabil ca marturiile ar putea continua…

Unii au incercat sa arate si un alt fel de trecut, poate mai putin luminos, mai controversat. Daniel Mitrofan a fost unul dintre ei. Daniel are o inima mare si un caracter deosebit si nu cred ca si-a imaginat ca materialele lui pot fi folosite tendentios de unii – cum au fost cei de la ziar.

Dar chiar si asa, materialul pe care Daniel Mitrofan l-a publicat pe blog, nu spune pentru un istoric faptul ca Dugulescu a slujit cu bucurie securitatea…Iata concluzia pe care securitatea a tras-o dupa doi ani…

„Raport cu propuneri de excludere din reţeaua informativă a informatorului „Daniel Ştefan”

Numitul Dugulescu Petru a fost recrutat în calitate de informator al organelor de securitate la data de 29.05.1980 – Deşi a furnizat mai multe materiale informative pe parcursul colaborării a manifestat reţineri şi nesinceritate evitînd să semnaleze aspecte deosebite de interes major pentru organele de securitate, cu toate că s-a insistat asupra acestui aspect în activitatea de instruire şi dirijare. A continuat să ascundă aspecte din preocupările sale şi ale emisarilor străini cu care a intrat în contact adoptînd o poziţie duplicitară…”

De ce a fost totusi in aceasta situatie, nu stim… si ce am fi facut noi daca am fi fost in locul lui, nu putem decat sa ne imaginam, ca si Petru altadata.

Dincolo de aprecieri de ordin personal  raman cateva lucruri obiective:

„Petru Dugulescu s-a născut în data de 18 noiembrie 1945 în localitatea Chelmac din judeţul Arad, a fost deputat al PNŢCD (1992-1996 şi 1996-2000) şi predicator baptist. Dugulescu a fost una din persoanele care a contribuit la evenimentele din ’89. În 16 decembrie 1989, pastorul a trimis tineri din comunitatea baptistă în jurul locuinţei preotului reformat Laszlo Tokes, fapt care a mărit numărul persoanelor aflate în acea zonă, ajutând la izucnirea revoluţiei române.
A fost fondator al fundaţiei de binefacere „Isus, speranţa României”, dar şi iniţiatorul Marşului Învierii, care are loc de Paşte şi cuprinde reprezentanţi din toate cultele. Prin fundaţia sa, a făcut multe acte de caritate, care implicau mai ales copii ai străzii.”Amos News

„Duminică, de la ora 18, corpul neînsufleţit va fi depus la Biserica Betel din Timişoara, situată pe strada Ady Endre. Ultima slujba religioasa va avea loc luni, 7 ianuarie, ora 13 la Biserica Baptista Betel, cortegiul funerar îndreptându-se la Cimitirul Eroilor, unde va fi înmormântat.
Pastorul Petru Dugulescu, fondator şi preşedinte al Asociaţiei Evanghelistice şi de Caritate „Isus Speranţa României” a încetat din viaţă în data de 3 ianuarie la Spitalul Judeţean din Timişoara, în urma unui stop cardio-respirator.
Petru Dugulescu a fost primul pastor baptist care a fost ales în Parlamentul României în calitate de deputat pentru două mandate consecutive, din partea PNŢCD, între 1992 şi 2000. El a fost unul din fondatorii Grupului de Rugăciune din Parlamentul României.
O parte din experienţele sale trăite în timpul slujirii de pastor se regăsesc în cele două volume autobiografice, „Ei mi-au programat moartea” şi „Democraţie şi persecuţie”. Pastorul şi-a transpus gândurile şi în volume de poezii.
Din dragostea sa pentru persoanele aflate în nevoie, Petru Dugulescu a căutat mereu resurse pentru susţinerea proiectelor asociaţiei. „Copiii orfani i-au fost aproape de suflet şi au făcut parte din viaţa lui, astfel că în anul 1992 a înfiinţat Casa Fraţii lui Onisim, care de curând a împlinit 15 ani. Tot „tata Dugu”, cum spun băieţii de la Onisim, a deschis un azil de bătrâni şi fete cu handicap la Haţeg, asigurând, de asemenea, hrana zilnică pentru 40 de bătrâni din Timişoara”, a precizat Ligia Dugulescu.
Evanghelistul a fost laureat cu o serie de premii naţionale şi internaţionale, printre cele mai importante fiind titlul de “Ambasador al Păcii” oferit de Interreligious and International Peace Council, laureat cu premiul “Freedom Fighter Award” (“Luptător pentru libertate”) de American Freedom Festival. Dugulescu era şi cetăţean de onoare în patru state americane. ” Amos News

Si pentru cei care nu stiu: Baptistii nu au cultul sfintilor!

Influenta blogului

Contestat de unii, bagatelizat de altii, supralicitat de altii, blogul devine totusi  un mijloc tot mai mare de informatie si influenta.

Pana nu recent, multe din informatiile blogurilor erau preluate de pe situri de stiri, de la televiziune, etc. Mai recent insa, traseul se schimba. Blogurile devin surse de informatie si  furnizori  de stiri.

Unii , speriati de influenta negativa a blogului au renuntat  la ‘sportul’ acesta.  Altii ,entuziasmati, s-au apucat si ei de  practica aceasta.

Ca are influenta, nu mai trebuie dovedit. De curand, in Arabia Saudita, un bloger a fost arestat pentru ceea ce a scris pe  blogul sau. Am mai dat exemple si de la nivelul unor organizatii religioase. Mai ieri cineva nu se abtinea sa spuna ca blogul  grabeste moartea  celor vizati de randurile blogarilor.

Dincolo de aprecierile noastre subiective, totusi sa nu uitam ca blogul inseamna lucrul cu cuvantul. Mai ales pentru cei care sunt in slujba Cuvantului etern, responsabilitatea ar trebui sa fie  mult mai mare. Nu putem  sa ne jucam cu cuvintele!

La colindat … pe bloguri!

Aseara am fost, intr-un fel, la colindat cu biserica…

Astazi am plecat singur la colindat… pe bloguri. Nu stiu daca mi-ati auzit colindul , dar iata darurile cu care m-am intors…

    „Tendinţa, naturală, cu care ne îndreptăm spre sărbătoare, pare să fie cea festivistă, sau, în cele mai bune cazuri, intimistă. Ne zbatem să facem pregătiri de sărbători, dar de atîtea ori ne lipsesc… ierburile amare. Sau, mai exact, le avem pe undeva, dar nu le-am introdus în meniu. Fiecare dintre noi provenim dintr-o istorie, familială, confesională, naţională, pe care nu o putem pune în paranteză ca să nu ne deranjeze ospeţele şi colindiţele.” http://rotundu.wordpress.com/
    „Unul dintre motivele pentru care iubesc, Craciunul este acela ca ( brusc, dar din pacate reversibil) toti oamenii devin mai atenti cu cei din preajma lor , mai calzi , mai zambitori , mai darnici si ( cu mici exceptii ) mai buni . Unul din motivele pentru care in acelasi timp nu-mi place Craciunul, e ca multi practic joaca un rol ipocrit… Sunt multe de spus despre ipocrizie, despre cadouri, despre urari…”http://ovidiu_iatcu.bravejournal.com/
    „De Craciun parca se observa mai mult ca oricand un suflu comun al umanitatii, un gand simplu si curat de pace intre oameni, de ingaduinta, de buna invoire — asa cum cantau ingerii.
E probabil singura perioada din an in care oamenii parca isi asculta impulsul natural de a-si exprima sentimentele fara sa le fie teama. Si nu pot sa nu observ o anumita foame a oamenilor dupa astfel de timpuri. Nu vi se pare interesant faptul ca in fiecare an oamenii isi doresc atmosfera Craciunului tot mai devreme?
Si totusi, stiu, nu ma amagesc, magia Craciunului va disparea in cateva zile. Pentru marea majoritate a oamenilor, din pacate, spiritul Craciunului va fi inlocuit inapoi foarte repede cu spiritul lumii — din nou cu alergatura si stres, din nou cu egoism si indiferenta…” http://www.primeleraze.net/blog/
    „Când ne uităm la relatarea biblică a naşterii Domnului Isus, vedem că această veste a naşterii aduce 2 mari reacţii, 2 mari răspunsuri din partea oamenilor.
Ori este o ameninţare, un motiv pentru care să-ţi fie frică, să te simţi incomod.
Ori este un motiv de adorare, un lucru care te face să îngenunchezi înaintea ieslei din Betleem şi să te închini cu tot ce eşti şi cu tot ce ai.
Naşterea Domnului Isus: Ameninţare? Sau motiv de adorare?” http://oameniiimparatiei.wordpress.com/
    „De atunci încoace, mă uit la taina lui Dumnezeu făcut carne, încoronat cu aur la naştere şi cu spini la moarte. Uimit de gloria lui Dumnezeu în chipul Copilaşului, Îl primesc din nou, cu o inimă iubitoare, ca rege. Şi asta, pentru că Dumnezeu vine la mine şi anul acesta cu un Dar.” http://cristianlucaci.wordpress.com/
    „Sarbatoarea nasterii Domnului imi vorbeste despre respingere, forta bruta a unui imperiu pentru care oamenii sunt cifre, calatorii obositoare, regi inebuniti de putere, singuratatea unui grajd si toate acestea le pun impreuna cu ispita abandonului, a renuntarii la un destin care se anunta incarcat de suferinta.
De ce sa te mai nasti, daca trebuie sa mori?
Ce rost are ieslea, daca finalitatea este crucea?
Inteleg, privind la ieslea Domnului meu, ca lucrurile nu sunt ceea ce par: cei mari sunt de fapt atat de mici si cei mici stralucesc intr-o imparatie care, deocamdata, se vede doar cu inima. Ca adevaratii saraci locuiesc in palate, in timp ce oamenii cei mai bogati s-au deghizat in anonimi si au impanzit pamantul, marturisind ca adevarata comoara nu sta in contul din banca ci s-a ascuns, deopotriva, in iesle si-n ceruri, si acolo trebuie cautata. Craciunul trebuie sa insemne pace, asta doar daca aceasta pace vine de sus si are la temelie impacarea cu Dumnezeu.” http://danharabula.wordpress.com/
    „Pacea lui Iisus nu se amestecă cu pacea lumii (In. 14, 27). De ce oare? În primul rând, pentru că răsuflarea acestei sărbători nu se confundă cu garanţiile de prosperitate economică, securitate militară şi consens diplomatic obţinute în marile capitale ale lumii, de la Roma la Bruxelles. Pax Christi nu triumfă în faimoasa „pax et concordia” proclamată de Cicero. Nu întâmplător, primii creştinii au contestat pretenţia „cetăţii eterne” de-a fi fost sursa metafizică a păcii între neamuri, culturi şi religii. Pentru Biserica primară, binecuvântarea Pruncului şi închinarea Magilor aveau origini îndepărtate de orice joc politic.
Pacea Crăciunului, în al doilea rând, este prea fragilă pentru a tolera falsul ori somnolenţa ca premise ale reconcilierii. Darul acestor zile sfinte nu s-a ascuns mereu în reflexul destinderii colective, al pasiunii pentru vacanţe scumpe şi vitrine somptuoase. Crăciunul n-a coincis dintotdeauna cu euforia sentimentală, consumul abundent şi veselia goală a gregarităţii. Nu există pace fără zbuciumul interiorităţii şi pasiunea pentru adevăr, într-o neîncetată aspiraţie spre desăvârşire. Singur, confortul ne binedispune fără să ne facă, automat, mai buni.” http://grupareaaproape.wordpress.com/
    „La naşterea Mântuitorului – întâlnire nebănuită între cer şi pământ, într-un sat umil – locuire de înlocuire a morţii cu viaţa, Dumnezeu Îşi pune, cu dreptate şi dragoste, punct şi virgilă în fraza Creaţiei. Fiul Său, Taină cu două tăişuri, urcuşul şi coborâşul condiţiei umane înaintea Celor Dumnezeieşti, Îţi revarsă calde priviri purificatoare prin grajdurile vieţilor noastre.
Citind fraza lui Dumnezeu, de Crăciun unii aleg punctul. Pentru aceştia nu mai urmează nimic. Păcatul rămâne păcat, moartea rămâne moarte, iadul, iad, chiar dacă n-o cred. Dar mai este virgula, cititul mai departe cu inima staul, frângere şi înviere. Dezmierdare de Prunc spre galactice răsCRUCI. Dreptate, sfinţenie, iubire…
Pieire sau iertare. Un Prunc pentru fiecare: punct sau virgulă?” http://ionatan.wordpress.com/
    „Putem avea pace cu toţii? Ne putem imagina pacea Crăciunului ca un “pupat-nbrăţişat” între lacrimi şi suflături în batiste?
Nu, nu există pace fără confruntare, nu există linişte fără sabie, nu există împăcare fără înfruntare. Nu există pace în minciună.
În cîntarea îngerilor este foarte multă tensiune: sus-jos, slavă-pace, Dumnezeu-oameni, înalt-pămînt…
Dar mai este ceva: pacea nu este pentru toţi. Pacea Crăciunului nu este deloc democratică, împrăştiată ca sămînţa Evangheliei spre risipire, peste pămînturi sterpe şi vrednice de rod, deopotrivă. Nu!
“Luca 2:14 „Slavă lui Dumnezeu în locurile prea înalte şi pace pe pământ între oamenii plăcuţi Lui.” (en tois antropois eudokias)
Pacea poate fi numai între oamenii plăcuţi Lui! Cei care au căpătat bunăvoinţa Lui” http://patratosu.wordpress.com/

    „Diavolul este un maestru al aparenţelor. El se preface tot timpul. Îşi schimbă suprafeţele. Se făţăreşte. Se arată ce nu este.
Cristos nu se preface, El se face Om. Cristos devine. Schimbarea Sa la faţă arată cine este de fapt, cum are de la Tatăl Slava.
Marea provocare a Crăciunului este tocmai lupta cu aparenţele.
Uitaţi-vă la Crăciun: este o tensiune enormă între suprafaţă şi ceea ce este dincolo de cele ce se văd
Personajele bune ale Crăciunului reuşescă să treacă dincolo de evidenţe şi să vadă ceea ce nu era de văzut.
Deşi este evident că o fată nu poate rămîne însărcinată fără să ştie de bărbat, după lupta lăuntrică, Iosif reuşeşte să vadă dincolo de evidenţe. Vede Fecioară dincolo de evidenţa pîntecului umflat.
Deşi este evident pentru păstori că acolo este un prunc, ei văd Mîntuitor. Cum să vezi într-un prunc fragil şi neajutorat un Mîntuitor?
Deşi este evident că în faţă au o lăuză însoţită de un biet tîmplar speriat de cîte i se întîmplă, deşi este evident că ghemotocul de cîrpe nu e tron, Magii văd un Împărat.
Iată prostia, iată nebunia creştinismului. Ditamai oamenii de ştiinţă se închină unui prunc din sînge de sărac ca unui împărat.
Primul Crăciun ori este cel mai tragic circ, ori este cea mai veselă dramă.” http://patratosu.wordpress.com/

    „Şi ne gândim: dacă Fiul S-ar fi întrupat într-o vreme în care minunile puteau fi filmate, captate şi arhivate pe aparate video şi telefoanele mobile, când s-ar fi adunat o armată de paparazzi care să-L urmărească pas cu pas, să-I imortalizeze fiecare mişcare, fiecare expresie a feţei, să-I înregistreze fiecare rugăciune din noapte, din singurătatea Lui… atunci am fi crezut?
Oare n-am spune că imaginile sunt trucate?

Aşa se face că sărbătorirea naşterii Fiului depăşeşte limitele unei îngrădiri cronotopice. Asumarea semnificativă a sărbătorii are loc într-o spaţio-temporalitate deschisă.
Pentru cei care, dincolo de delimitările spaţio-temporale şi comportamentale… fireşti, asumă semnificaţia Naşterii Miraculoase, Crăciunul este sărbătoarea bucuriei Dumnezeului întrupat vizibil. La vederea Lui, inima îngenunchează şi faţa străluceşte mai ceva decât a lui Moise coborât de pe munte” http://adamaica.wordpress.com/

    „Cea mai profundă semnificație a nașterii Domnului Isus este că prin El Dumnezeu a venit la noi: Dumnezeu Și-a luat trup omenesc și a locuit printre noi. Și mai profund: Dumnezeu Și-a asumat umanitatea noastră pentru ca noi să putem primi ceva din Ființa Lui, adică să devenim fii ai Lui.
Venirea Domnului Isus la noi, pe care o sărbătorim acum, este pusă de apostolul Pavel în aceste cuvinte:
„Dar când s-a arătat bunătatea lui Dumnezeu, Mântuitorul nostru, și dragostea Lui de oameni, El ne-a mântuit… prin spălarea nașterii din nou și prin înnoirea făcută de Duhul Sfânt, pe care L-a vărsat din belșug peste noi prin Isus Cristos, Mântuitorul nostru” (Tit 3: 4-6).
Nașterea Domnului Isus este manifestarea plenară a bunătății lui Dumnezeu și a iubirii lui de oameni „Iosif Ton

    Va multumesc pentru daruri !

    Fiti binecuvantati!

Nor de etichete

%d blogeri au apreciat: