Ora de religie
Citesc de cateva zile pareri pro sau contra despre acest subiect.
Unii vad lucrurile roz, altii ca o intoarcere in Evul Mediu.
Optiunea de a avea acces la un timp in care cei care doresc pot fi instruiti in invataturile unei religii/confesiuni mi se pare un castig.
De la vremea comunista, cand o astfel de posibilitatea era interzisa, ba chiar pedepsita, pana la situatia de astazi cand ai libertatea de a alege, mi se pare o cale lunga. Bineinteles, libertatea de a alege nu este totdeauna folosita cum trebuie.
Procentul mare cu care romanii se pare ca sustin necesitatea unei astfel de ore de religie poate fi imbucurator: nu suntem asa de secularizati ca alte natiuni. Undeva, intr-un cotlon al sufletului mai exista o nazuinta spre sacru, chiar si atunci cand este manifestata prin superstitie.
Pe de alta parte, tocmai acest procent mare poate sublinia o alta problema. Copilul nu mai are in familie un context in care este invatat ceea ce este specific credintei lui. Familia si-a abandonat rolul. Parintii vor sa-si linisteasca cugetul delegand responsabilitatea lor scolii.
Ora de religie poate fi o binecuvantare sau o alta povara . Un prilej de indoctrinare sau o oportunitate de slujire pe care biserica o are in cetate.
Comentarii recente