o interactiune personala si aleatoare cu mediul inconjurator :-)

Archive for the ‘Isus’ Category

Hanuka pentru crestini

”  Totuşi întunericul nu va împărăţi veşnic pe pământul în care acum este necaz. După cum în vremurile trecute a acoperit cu ocară ţara lui Zabulon şi ţara lui Neftali, în vremurile viitoare va acoperi cu slavă ţinutul de lângă mare, ţara de dincolo de Iordan, Galilea Neamurilor. Poporul, care umbla în întuneric, vede o mare lumină; peste cei ce locuiau în ţara umbrei morţii răsare o lumină. Tu înmulţeşti poporul, îi dai mari bucurii; şi el se bucură înaintea Ta, cum se bucură la seceriş, cum se veseleşte la împărţirea prăzii(….) Căci un Copil ni s-a născut, un Fiu ni s-a dat, şi domnia va fi pe umărul Lui; Îl vor numi: „Minunat, Sfetnic, Dumnezeu tare, Părintele veşniciilor, Domn al păcii. El va face ca domnia Lui să crească, şi o pace fără sfârşit va da scaunului de domnie al lui David şi împărăţiei lui, o va întări şi o va sprijini prin judecată şi neprihănire, de acum şi-n veci de veci: iată ce va face rîvna Domnului oştirilor.” (Isaia 9:1-7)

”  La început era Cuvântul, şi Cuvântul era cu Dumnezeu, şi Cuvântul era Dumnezeu.
 El era la început cu Dumnezeu.
 Toate lucrurile au fost făcute prin El; şi nimic din ce a fost făcut, n-a fost făcut fără El.
 În El era viaţa, şi viaţa era lumina oamenilor.
 Lumina luminează în întuneric, şi întunericul n-a biruit-o.
 A venit un om trimis de Dumnezeu: numele lui era Ioan.
 El a venit ca martor, ca să mărturisească despre Lumină, pentru ca toţi să creadă prin el.
 Nu era el Lumina, ci el a venit ca să mărturisească despre Lumină.
 Lumina aceasta era adevărata Lumină, care luminează pe orice om, venind în lume.
 El era în lume, şi lumea a fost făcută prin El, dar lumea nu L-a cunoscut.
 A venit la ai Săi, şi ai Săi nu L-au primit.
 Dar tuturor celor ce L-au primit, adică celor ce cred în Numele Lui, le-a dat dreptul să se facă copii ai lui Dumnezeu;
 născuţi nu din sânge, nici din voia firii lor, nici din voia vreunui om, ci din Dumnezeu.
 Şi Cuvântul S-a făcut trup, şi a locuit printre noi, plin de har, şi de adevăr. Şi noi am privit slava Lui, o slavă întocmai ca slava singurului născut din Tatăl.” (Evanghelia dupa Ioan 1:1-12)

„Isus le-a vorbit din nou şi a zis: „Eu Sunt Lumina lumii; cine Mă urmează pe Mine, nu va umbla în întuneric, ci va avea lumina vieţii.” (Evanghelia dupa Ioan 8:12)

That’s my Jesus

Postarea lui patratosu mi-a adus aminte de clipul urmator.

Poti vedea traducerea cuvintelor aici

A Common Word?

Intre musulmani si crestini…

Un rezumat scurt:

Aveti scrisoarea liderilor musulmani aici

Urmeaza cateva raspunsuri (selectez cateva). Pe toate le puteti vedea aici

un raspuns al lui David Coffey , de la Alianta Baptista Mondiala, aici

-Miroslav Wolf, din grupul celor de la Yale, a raspuns, impreuna cu acestia, inca din octombrie, dar mai are aici inca o scrisoare.
Probabil ca evanghelicii romani ar incadra o astfel de scrisoare spre categoria liberala.

O pozitie mai conservatoare , enuntata de Albert Mohler, se poate gasi aici

Este bun dialogul?
Eu zica ca da.
Vad numai o problema. Asa cum inteleg eu Evanghelia , aceasta a fost raspandita mai mult prin Proclamare decat prin Dialog ecumenic.
Poate ma ajutati si voi sa vad mai multe aspecte…

Despre evanghelizare

Discutabil cuvant: evanghelizare. Unii vad doar prozelitism. Altii doar o activitate inutila, ca doar suntem crestini de 2000 de ani.

Ce parere ai tu?

Unii crestini s-au adunat, au reflectat asupra activitatii si au ajuns la urmatoarea concluzie: scade interesul pentru astfel de actiuni in unele zone ale globului.

Daca evaghelizare nu este decat predicarea Evangheliei, atunci lucrul acesta- ca scade interesul pentru propovaduirea lui Cristos cel rastignit – este trist.

Care sunt cauzele  care stau in spatele staganarii? Nu sunt de acord cu alte caracteristici ale miscarii respective, dar in privinta evaghelizarii mai ca le-as da dreptate

Iata la ce concluzie au ajuns ei:

1. Lipsa de zel spiritual din biserici. Castigarea de suflete trebuie sa fie o pasiune nu un program.

2. Mentalitatea de spectator. Unii crestini au inceput sa creada ca evaghelizarea este responsabilitatea unora platiti si nu a lor personala.

3. Deconectarea culturala a bisericii. Biserica nu mai este relevanta, mai ales pentru cei tineri

4. O cultura seculara tot mai puternica.

5. O lipsa de colaborare intre diferiti lucratori in biserica – cum ar fi pastor- evaghelist

6. Credibilitatea bisericii. Unele scandaluri, mediatizate larg, au condus la scaderea prestigiului bisericii

7. Teologia incorecta. De multe ori se predica o evaghelie  a credintei dar  fara pocainta, a harului, dar  fara frica de Dumnezeu , a mantuirii dar fara ucenicie personala

8. Lipsa unei misiuni clare. Multi nu mai stiu ce este evanghelizarea.

Cineva definea evanghelizarea, corect, ca fiind : „Impartasirea vestii bune a evangheliei lui Isus Cristos, prin puerea Duhului Sfant, cu scopul ca oamenii sa fie  adusi la pocainta si credinta in Isus Cristos, astfel  ca ei sa-L slujeasca in Biserica.”

Fratii Domnului sunt verisorii Lui ?!

Aceasta postare este scrisa ca raspuns la  una din postarile aparuta pe blogul  Teologie pentru astazi

Chiar daca suntem pe ‘lungimi de unda’ diferite in privinta unor abordari, va felicit totusi pentru consecventa cu care va ‘adapati’ blogul.
‘Iesirile in decor’ din trecut speram sa ramana acolo unde sunt, adica  in trecut, iar daca sunt – si sunt- lucruri de discutat  polemic, contradictoriu – atunci el sa fie abordate  intr-un spirit onest. In cele din urma, daca suntem  realisti, astazi  cei credinciosi ar trebui sa faca un front comun impotriva secularismului, si nu sa lupte unii impotriva altora.
Credinta in Cristos, Mantuitorul, este un bun comun mult mai  important si de pret decat alte lucruri care ne diferentiaza. Asaltul  secularismului, necredinteti, indecentei,  agnosticismului si altor manifestari pagane , intr-o Romanie si Europa tot mai secularizata, sunt lucruri serioase si ar trebui sa ne preocupe mult mai mult decat  ceea ce ne-ar face diferiti. Asta nu insemana ca nu sunt lucruri importante, ci pur si simplu, trebuie sa vedem care este prioritatea momentului.
In spiritul dialogului pe care  l-ati propus candva as vrea sa mentionez si pozitia evanghelica, baptista, la subiectul acestei postari.
De la inceput, vreau sa mentionez, ca si credinciosi evanghelici credem ca pozitita Fecioarei Maria este una speciala, fiind, dupa cuvantul Scripturii, cea binecuvantata intre femei, mama Domnului nostru, Isus Cristos.
Referitor la textele mentionate , imi dau sema ca exista diferente de interpretare.

Iata cateva versete de interes:

Matei 1:24  Şi deşteptându-se din somn, Iosif a făcut aşa precum i-a poruncit îngerul Domnului şi a luat la el pe logodnica sa.
25  Şi fără să fi cunoscut-o pe ea Iosif, Maria a născut pe Fiul său Cel Unul-Născut, Căruia I-a pus numele Iisus.

Matei 12:46  Şi încă vorbind El mulţimilor, iată mama şi fraţii Lui stăteau afară, căutând să vorbească cu El.
47  Cineva I-a zis: Iată mama Ta şi fraţii Tăi stau afară, căutând să-Ţi vorbească.

Matei 13:55  Au nu este Acesta fiul teslarului? Au nu se numeşte mama Lui Maria şi fraţii  Lui: Iacov şi Iosif şi Simon şi Iuda?
56  Şi surorile Lui au nu sunt toate la noi? Deci, de unde are El toate acestea?

Marcu 6:2  Şi, fiind sâmbătă, a început să înveţe în sinagogă. Şi mulţi, auzindu-L, erau uimiţi şi ziceau: De unde are El acestea? Şi ce este înţelepciunea care I s-a dat Lui? Şi cum se fac minuni ca acestea prin mâinile Lui?
3  Au nu este Acesta teslarul, fiul Mariei şi fratele lui Iacov şi al lui Iosi şi al lui Iuda şi al lui Simon? Şi nu sunt, oare, surorile Lui aici la noi? Şi se sminteau întru El.

Ioan 2:12  După aceasta S-a coborât în Capernaum, El şi mama Sa şi fraţii şi ucenicii Săi, şi acolo n-a rămas decât puţine zile.

Faptele Apostolilor 1:14  Toţi aceştia, într-un cuget, stăruiau în rugăciune împreună cu femeile şi cu Maria, mama lui Iisus şi cu fraţii Lui.

1 Corinteni 9:4  N-avem, oare, dreptul, să mâncăm şi să bem?
5  N-avem, oare, dreptul să purtăm cu noi o femeie soră, ca şi ceilalţi apostoli, ca şi fraţii Domnului, ca şi Chefa?

Galateni 1:19  Iar pe altul din apostoli n-am văzut decât numai pe Iacov, fratele Domnului

O citire fara preconceptii a acestora pasaje, indica foarte clar ca Isus Mantuitorul a avut frati si surori. Textele nici nu necesita sa fie interpretate altfel daca nu ar  interveni o doctrina dezvoltata de lungul mai multor ani, anume doctrina care o prezinta pe Maica Domnului ca fiind Pururea Fecioara.

Dupa conceptia teologica evanghelica, baptista, statutul Maicii Domnului, a Fecioarei Maria – pentru ca a fost fecioara atunci cand Isus Mantuitorul a fost conceput prin lucrarea Duhului Sfant, nu este cu nimic stirbit prin nasterea ulterioara de fii si fiice. Darul nasterii este un dar de la Dumnezeu.

Asa cum ati aratat pe scurt, termenul folosit in pasajele amintite este cel de  adelphos care inseamna  frate , dar care poate avea si alta interpretare , in functie de context. De aceea termenul insemna  simplu, frate (Matei 14:3  Căci Irod, prinzând pe Ioan, l-a legat şi l-a pus în temniţă, pentru Irodiada, femeia lui Filip, fratele său) sau  descendenti din aceeasi parinti (Evrei 7:5  Şi cei dintre fiii lui Levi, care primesc preoţia, au poruncă după lege, ca să ia zeciuială de la popor, adică de la fraţii lor, măcar că şi aceştia au ieşit din coapsele lui Avraam; ) sau  oameni din aceeasi natiune  (Faptele Apostolilor 3:17  Şi acum, fraţilor, ştiu că din neştiinţă aţi făcut rău ca şi mai-marii voştri).

Deci, termenul adelphos poate avea semnificatia de frate, conational, ruda- verisor. Contextul este cel care desemneaza cea mai potrivita intrebuintare. Din exemplele de mai sus, s-a observat, din context, care sunt aceste intrebuintari. In primul exemplu era vorba de frate, in cel mai propriu sens al cuvantului; in cel de al doielea exemplu era vorba de  rude, din aceeasi semintie, iar in ultimul caz era vorba de conationali.

Care este situatia in textele  mentiionate de dvs si mai sus, chiar la inceput ?

Daca fratii Lui si surorile Lui, in texte cum ar fi

Matei 13:55  Au nu este Acesta fiul teslarului? Au nu se numeşte mama Lui Maria şi fraţii  Lui: Iacov şi Iosif şi Simon şi Iuda?
56  Şi surorile Lui au nu sunt toate la noi? Deci, de unde are El toate acestea?

nu sunt fratii si surorile Lui, atunci, conform acestei interpretari ca ar fi verisori, cine sunt Maria, cine este teslarul? Ce fel de rude ii sunt acelea, daca nu luam intelesul propriu al cuvantului. Contextul ne spune clar ca ei sunt cea ce sunt: Parintii si fratii si surorile, nu alte rude de alt grad. Contextul ne obliga sa fim consecventi in interpretare. Nu putem schimba metoda de interpretare de doua ori in acelasi verset. Ori, ori. Si asta se aplica la toate celelate pasaje.

As mai da un exemplu, de data aceasta din Vechiul Testament.

Nici teologii ortodocsi, si banuiesc ca nici dumneavoastra nu veti nega ca Psalmul 69 este un psalm mesianic, profetic, care se refera , cu multi ani inainte, la lucrarea Mantuitorului.

Acest psalm este citat chiar de Mantuitorul in

Ioan 15:25  Dar (aceasta), ca să se împlinească cuvântul cel scris în Legea lor: „M-au urât pe nedrept”.

Psalmi 69:4  Înmulţitu-s-au mai mult decât perii capului meu cei ce mă urăsc pe mine în zadar. Întăritu-s-au vrăjmaşii mei, cei ce mă prigonesc pe nedrept; cele ce n-am răpit, pe acelea le-am plătit. 
5  Dumnezeule, Tu ai cunoscut nepriceperea mea şi greşelile mele de la Tine nu s-au ascuns. 
6  Să nu fie ruşinaţi, din pricina mea, cei ce Te aşteaptă pe Tine, Doamne, Doamne al puterilor, nici înfruntaţi pentru mine, cei ce Te caută pe Tine, Dumnezeul lui Israel. 
7  Că pentru Tine am suferit ocară, acoperit-a batjocura obrazul meu. 
8  Înstrăinat am fost de fraţii mei şi străin fiilor maicii mele, 
9  Că râvna casei Tale m-a mâncat şi ocările celor ce Te ocărăsc pe Tine au căzut asupra mea.

In acest psalm,  care face referinta clara la Domnul Isus, este precizat si faptul ca El a avut frati. In mod clar, asa cum celelate afirmatii le primim ca fiind in mod literal  referiri la suferinta Domnului Isus, cred ca tot asa ar trebui sa facem si cu referirea in care se mentioneza la frati. Mai ales ca, spune Noul Testament Ioan 7:5  Pentru că nici fraţii Lui nu credeau în El.  Deci , asa cum spunea psalmul, era instrainat chiar si de fratii Lui.

A avut Mantuitorul frati sau nu?

Scriptura spune ca da.In cele din urma nu este problema  daca acceptam o argumentatie sau alta, ci daca acceptam Cuvantul lui Dumnezeu. Nu trebuie sa desfiintam Scriptura ca sa se potriveasca datinilor noastre.

Papa si evanghelicii protestanti

Aflat intr-o vizita in America Latina, Papa Benedict XVI, fostul cardinal Joseph Ratzinger,  si-a exprimat doua din preocuparile sale majore legate de aceasta vizita. Una din ele este legata de problema avorturilor, iar alta este  privitoare la evanghelici.

In privinta evanghelicilor,  Papa a declarat ca, exodul catolicilor catre bisericile evanghelice protestante reprezinata una din „preocuparile noastre cele mai mari”. El a subliniat  totusi ca astfel de convertiri arata ca in inima oamenilor din regiune  este o „sete pentru Dumnezeu”. Bisericile evanghelice, pe care Vaticanul  le considera „secte” au atras in ultimii ani milioane de catolici. Ca sa raspunda unei astfel de tendinte, Papa a sugerat ca biserica catolica ar trebui sa fie ” mai dinamica”.

Mai dinamica oare inseamna mai aproape de Evanghelie si mai departe de multele traditii si superstitii care impanzesc catolicismul din America Latina?

Nu-i simplu sa fii crestin

Nu-i simplu sa fii crestin, daca esti cu adevarat. In lume mor anual un numar nestiut, dar mare, de  oameni , pentru singura vina de a fi crestini. Unul dintre ultimele cazuri, zguduitoare,  este acela ale unor crestini din Turcia. Pentru credinta lor, pentru increderea in Isus Cristos, acestia si-au  sacrificat viata.

Modul in care acestia au fost ucisi  de 5 islamisti, depaseste cu mult capacitatea hartiei sau a  mea de reda barbaria. Pentru cei care doriti sa cititi puteti merge la http://www.worldnetdaily.com/news/article.asp?ARTICLE_ID=55426. Arenele romane nu sunt atat de departe de crestini. Cei care au suferit in comunism sau au avut rude care au suferit sau au fost chiar gata sa plateasca cu viata devotamentul fata de Cristos Domnul si fata de constiinta lor, inteleg mai bine ce insemana astfel de tragice momente – pentru familii, pentru biserica, pentru societate care  poate muri  moral datorita indiferentei ei.

Singura speranta, aceea a credinciosilor, este ca, sangele lor va fi ‘samanta’ credintei pentru altii.

Dumnezeu sa aiba mila de Turcia, loc in care multe din bisericile crestine au inceput.

Dumnezeu sa aiba mila de noi care suntem atat de indragostiti de confortul nostru si nici macar transpiratia nu ne-am da-o pentru Dumnezeu,  ce sa mai vorbim de sange!

Nor de etichete

%d blogeri au apreciat asta: