o interactiune personala si aleatoare cu mediul inconjurator :-)

Archive for the ‘KERYGMA-Proclamare’ Category

Spurgeon, John MacArthur si predicile de astazi

Spurgeon, John MacArthur  si predicile de astazi

Mesaje

Un mesaj al Fr. Paul Negrut

 http://www.willingdon.org/refocus/default.asp?id=764

Cateva predici de John Piper

http://www.willingdon.org/refocus/default.asp?id=761 

http://www.willingdon.org/refocus/default.asp?id=763

http://www.willingdon.org/refocus/default.asp?id=765

Biserica si Statul

„Trebuie sa ne rugam pentru Basescu? Dar pentru Tariceanu?

Daca ne rugam pentru amindoi, totusi, nu-i asa ca nu putem sa il sustinem decit pe unul? Pe care? Dar, mai ales, de ce?”(Alin Cristea)

Una din tendintele postmoderne a fost aceea de a inversa anumite practici care in mod traditional erau  intr-un altcumva mod traite. Ca un exemplu, avem domeniul  vietii de credinta si domeniul vietii sexuale. In mod traditional, ultimul aspect era de natura personala, intima.  Era necuviincios sa te expui  sau sa vorbesti  sau sa incurajezi public un comportamnet sexual exhibitionist.  Astazi, se pare ca lucrurile stau altfel.  S-a trecut de la ‘Nu-i treaba ta ce fac in dormitorul meu’ la ‘Nu am nimic de ascuns’. In ceea ce priveste viata de credinta, lucrurile stau tocmai pe invers. Daca in trecut ea era ceva de domeniul public, asteptandu-se sa fii in mod vizibil sustinatorul credintei, astazi acest aspect a fost trecut in domeniul privat. Nu vorbim despre ea. Este prea personala.  Este treaba fiecaruia in parte. Lucrul acesta se observa mai ales atunci cand au loc manifestatii publice. Entuziasmul de orice natura, sportiva, culturala, politica, etc, este incurajat si privit ca un lucru pozitiv, in vreme ce entuziasmul religios, in special cel  crestin , este vazut ca un semn de fanatism sau chiar de fundamentalism periculos. Cu alte cuvinte, exprima-te public pentru orice bucurii sau pareri ai, dar nu pentru optiunea ta religioasa.  Lucrul acesta devine si mai evident cand este vorba de Biserica si Stat. Istoria a demonstrat ca, coabitarea  lor nu a adus rezultate benefice. Rolul profetic al bisericii trebuie pastrat indiferent de culoarea politica a celui de la putere.

Si venind spre concretul intrebarii… Da, Biserica  poate si trebuie sa se roage pentru cei mentionati si pentru altii in dregatorii. Pentru Basescu si pentru Tariceanu. Au nevoie de lumina si calauzire, chiar si atunci cand ei nu si dau seama de lucrul acesta. Deci , rugaciune pentru toti!

Si totusi, votul concret, la o adica, nu poate fi acordat la fel de generos si dezinteresat. Aici , cred, intervin, principiile pe care cei doi le sustin. Nu trebuie sa inventam noi roata. Orice societate are niste valori, nu neaparat crestine: sustinerea familiei definita intr-un anumit fel, libertate religioasa, dreptul la viata al celor nenascuti inca,  etc. Cum se raporteaza cei doi , sau altii la astfel de probleme? Si intrebarile ar putea continua cu alte aspecte sociale sau culturale. Ideea este, votez pe cine ma reprezinta, votez pe cine ma sustine in demersul meu .

Acestea fiind zise, treaba Bisericii ca si Trup este sa se roage. Treaba fiecarui credincios in parte este sa actioneze conform constiiintei lui. Biserica nu este partid politic. Este locul in care se predica Cel rastignit. Este o casa de rugaciune nu amvon de campanie electorala.

Toma- unul dintre noi

  “Cred, Doamne! Ajuta necredintei mele!”“Toma I-a zis: „Domnul meu si Dumnezeul meu!” 

Definitia pentru sceptic in
Germania, in timpul razboiului rece: optimist cel care invata engleza, pesimist cel care invata rusa. Probabil Toma ar fi invatat rusa
J 

Credinta nu trebuie confundata cu constatarea.Greseala aceasta fundamentala au savarsit-o fariseii, saducheii, batranii si carturarii care, pe Golgota exclamau : … Hristos, regele lui
Israel, sa se coboare de pe cruce, ca sa vedem si sa credem “( Steinhardt).
 

Cateodata cand lucrurile nu merg cum noi credeam, ne descurajam. Poate ca asa a fost si Toma dupa crucificarea lui Isus. Asa se pare ca erau si ucenici . Nu mai asteptau multe de la viata. Toti ucenicii s-au indoit la inceput. Tuturora ne este testata credinta atunci cand necazurile ne lovesc. Toti avem cele cinci simturi, auzul, mirosul, vazul, pipaitul, gustul, si toate aceste simturi ne leaga de lumea dimprejurul nostru; dar numai un singur lucru ne poate lega de lumea spirituala – vocea linistita si calma din noi –  vocea credintei inflacarata de Duhul Sfant.Pe Dumnezeu nu-l deranjeaza cei  indoielnici sau intrebatori. De aceea El zice ‘ Cautati si veti gasi”.Toma scepticul il intalneste pe Isus cel inviat.Toma necredinciosul il intalneste pe Isus cel victorios peste moarte.Toma indoielnicul il intalneste pe Isus biruitorul mormantului. 

Vineri a fost zi de  funeralii, duminica zi de festival! Prea frumos ca sa fie adevarat!Dar  – ucenicii erau cuprinsi de frica,  Domnul li s-a aratat si i-a inviorat. Toma era departe de partasia lor. Din fericire s-a intors la comuniunea cu  fratii sai. 

Ce zice el suna ca un ultimatum – daca nu voi vedea…, nu voi atinge… Ucenicii au auzit cuvintele lui , dar odata cu ucenicii mai a auzit si un ascultator nevazut.Acesta este un lucru de care ar trebui sa ne amintim cu totii.! Cristos cel inviat, dar nevazut ne aude si pe noi tot asa cum l-a auzit si pe Toma, fie ca ne rostim cuvintele fie ca sunt numai ganduri.  Domnul I s-a aratat lui Toma, dar nu atunci si acolo imediat, ci au mai trecut inca  7 zile.  Problema alegerii timpului este  bussinesul lui Dumnezeu. Toma a mai fost lasat sa reflecteze asupra cuvintelor sale inca o saptamana – framantari, ganduri. 

Circumstantele noastre difera, dar toti , ca si Toma trebuie sa facem calatoria de la indoiala la credinta! Ce ne mai invata Ioan ? 

Cristos apare mai ales in mijlocul comunitatii de credinciosi, iar atunci cand noi ne separam sau ne indepartam de partasia bisericii , pierdem sansa de a fi in partasie cu Domnul! Mai ales in aceste vremuri cand exista tendinta de a  te considera crestin , dar fara biserica! “Believing without belonging!”“Crestinismul este o realitate ecclesiala – nu  un demers individualist…Crestinismul este prin definitie o apartenenta – apatenenta la Cristos si apartenenta la Biserica Lui.Poporul  lui Cristos , participanti in congregatii locale, cred impreuna, asculta Cuvantul impreuna, canta impreuna, se roaga impreuna, isi dau socotela unul altuia, cresc impreuna, plang impreuna, celebreaza impreuna, evanghelizeaza impreuna. Cuvantul cheie este impreuna.Nu exista o adevarata credinta fara implicare si participare” ( Albert Mohler)

Casa lui Dumnezeu si Duminica

  

Apartenenta este una din nevoile de baza ale personalitatii umane. In triburile cele mai salbatice sau  in civilizatiile cele mai avansate, omul are aceasta nevoie, exprimata sau nu adecvat, de a apartine unui grup , unei clase. Nevoia de apartenenta, de partasie, de comuniune o intalnim deopotriva la omul cult, dar si la cel analfabet, la cel moral , cat si la cel care, chiar si atunci cand isi consuma ultima letcaie pe viciul bauturii, ar vrea totusi sa nu o bea singur.

Si totusi, in ciuda acestei nevoi, probabil innascute, sau mai bine spus create – de atunci de cand divinitatea a observat ca nu este bine ca omul sa fie singur,  omul nu isi determina apartenta fara un pic de, cel putin de fatada, discernamant. Una este sa apartii si alta este sa aparti unei clase reprobabile. Este una sa apartii unei clase cu pretentii de  elita si alta este sa te vezi identificat cu  cei din paria societatii. Acesta este si motivatia ascunsa a alegerii multimii din Vinerea Mare sau decizia  din Casa lui Pilat. Si peste ambele s-a asternut tacerea zilei de sambata. Odihna binemeritata dupa compromisul dintre religie si politica in urma caruia Adevarul a fost crucificat. Si dincolo de politicieni si inalti prelati implicati in musamalizarea cazului Isus, devenit necaz pentru cei cu pozitii de pseudo-administratori ai adevarului si ai harului, ramane multimea  in care ne aflam si noi. O multime care cu bucurie se identifica cu Celebritatea zilei, de Florii, o multime care este incantata sa apartina unui alai imparatesc, dar care refuza categoric sa faca parte din cortegiul Celui dispretuit si batjocorit si in cele din urma rastignit. O multime care voteaza, instigata de mai marii zilei si incurajata tacit de politicienii dornici de compromisuri electorale pentru a nu si risca pozitiile cu Cezarii locali sau  mai de departe. Este paradoxal sa ne idignam la scena  umilirii si batjocoririi lui Isus, dar sa ramanem tacuti si neafectati la imaginile degradante ale unor situatii din Abu-Agrib sau la scene din Orientul Mijlociu  cand cadavre ale unor occidentali sunt incinerate pe strazi.Este revoltator chiar cum lacrimam la vederea unor oropsiti ai soartei , vazandu-I pe micul sau marele ecran, dar dam cu piciorul in cel napastuit de langa noi  care ne sta in cale cand vrem sa luam un mijloc de transport. De doua mii de ani, noi, multimea, oscilam intre duminca Floriilor si Vinerea Mare. Sambata este tacerea agoniei noastre. Sambata este calculul nostru pragmatic pentru apartenenta.. Oare sunt in tabara castigatoare? Am gresit de Florii sau in Vinerea Mare? Sambata este poate indiferenta cea de toate  veacurile. Odihna noptii din Curtea Casei lui Pilat. Si eu cu cine votez? intreb turmentat de framantari.Ca stiu cu cine a votat multimea atunci. Dar eu, acum, cu cine votez? Sa raman sa ma lamentez ca atunci am ales gresit, ca pacatul meu a pus un zid in calea apartenetei mele la poporul celui crucificat?Sau sa ies din Casa lui Pilat si sa intru in Casa lui Dumnezeu ?Imi pare rau ca atunci nu m-am identificat cu El, dar de ce refuz sa ma identific astazi, acum, aici, cu poporul Lui, cu trupul Lui, cu lumina ochilor Lui, cu Biserica Lui, cu Mireasa Lui? Pentru ca are pete si zbarcituri? Da, dar El o sfinteste prin jerfa Lui.Nu conteaza unde ai fost sambata, nici vineri. Poate ca ai fost indiferent sau poate ai petrecut   cu multimea. Conteaza unde esti Duminica si mai apoi. Cristos este viu. Stiu, pentru ca am vorbit cu El de dimineata, zicea cineva.  Cristos este viu si El este  in Adunarea Bisericii sale Duminica. Cu ucenici fricosi  si pacatosi. Cu mine si cu tine.Petru a refuzat apartenenta la scoala Maestrului sau  Joia si Vinerea, in vremea incercarii, si s-a ascuns in deznadejde Sambata. Dar Duminica s-a intalnit cu Isus.Cristos a inviat!  

De ce Praxis?

Se obisnuia sa se catalogheze activitatile oamenilor liberi , in filosofia greceasca, in trei grupe: teoria, poiesis si praxis. Primei ii corespundea ca tel ultim aflarea adevarului. Celei de a doua ii apartinea ca tinta, facerea, creatia, ultima avand de a face cu actiunea. De a lungul vremii relatia dintre cele trei a fost dezbatuta si argumentata din diferite puncte de vedere, cu aplicatii ideologice in filosofie, politica, economie sau educatie. In teologie, chiar daca a fost o tendinta de a se acorda un primat ‘teoriei’ prin contemplare, cred ca solutia nu este un hiat intre cele trei ci o perihoreza dupa modelul biblic. Nu trebuie sa fie o prapastie intre Academia si Ekklesia, intre Teologie si Doxologie. Isus Cristos, Mantuitorul nostru, spune ca prin cunoasterea adevarului devenim liberi. Si tot El subliniaza ca este fericit acela care si cunoaste si face. Biblic, cunoasterea presupune o implicare, o actiune, o partasie cu obiectul-subiectul cunoasterii.Cunoastere, ca sa exemplific, este in sensul acesta scriptural, si relatia matrimoniala. Credinta fara fapte este moarta. Si demonii au o teologie, dar lipsita de un praxis adecvat. Predicarea (kerygma) noastra trebuie sa fie insotita de o inchinare (leitourgia) si o slujire (diakonia) demna de partasia (koinonia) la care am fost chemati:cu Tatal , Fiul si Duhul Sfant, si impreuna unii cu altii.

Kerygma

“Duhul Sfant inflacareaza oamenii lui Dumnezeu pentru ca acestia sa vesteasca ce vad. Primul act al oamenilor astfel imputerniciti este kerygma , anuntarea vestii bune, proclamarea evangheliei…, a crucificarii, invierii si inaltarii lui Cristos…Unde Cuvantul lui Dumnezeu este predicat, Trupul lui Cristos ia forma in lume.”

Nor de etichete

%d blogeri au apreciat: