Psalmii 1 si 2

„Psalmi 1:1  Ferice de omul care nu se duce la sfatul celor răi, nu se opreşte pe calea celor păcătoşi, şi nu se aşează pe scaunul celor batjocoritori!
2  Ci îşi găseşte plăcerea în Legea Domnului, şi zi şi noapte cugetă la Legea Lui!
3  El este ca un pom sădit lângă un izvor de apă, care îşi dă rodul la vremea lui, şi ale cărui frunze nu se veştejesc: tot ce începe, duce la bun sfârşit.
4  Nu tot aşa este cu cei răi: ci ei Sunt ca pleava pe care o spulberă vântul.
5  De aceea cei rău nu pot ţinea capul sus în judecăţii, nici păcătoşii în adunarea celor neprihăniţi.
6  Căci Domnul cunoaşte calea celor neprihăniţi, dar calea păcătoşilor duce la pieire.

Psalmi 2:1  Pentru ce se întărîtă neamurile, şi pentru ce cugetă popoarele lucruri deşerte?
2  Împăraţii pământului se răscoală, şi domnitorii se sfătuiesc împreună împotriva Domnului şi împotriva Unsului Său, zicând:
3  „Să le rupem legăturile şi să scăpăm de lanţurile lor!” –
4  Cel ce şade în ceruri rîde, Domnul Îşi bate joc de ei.
5  Apoi, în mânia Lui, le vorbeşte, şi-i îngrozeşte cu urgia Sa, zicând:
6  „Totuş, Eu am uns pe Împăratul Meu pe Sion, muntele Meu cel Sfânt.”
7  „Eu voi vesti Hotărârea Lui” -zice Unsul-„Domnul Mi-a zis: „Tu eşti Fiul Meu! Astăzi Te-am născut.
8  Cere-Mi, şi-Ţi voi da neamurile de moştenire, şi marginile pământului în stăpânire!
9  Tu le vei zdrobi cu un toiag din fier, şi le vei sfărîma ca pe vasul unui olar.”
10  Acum, deci, împăraţi, purtaţi-vă cu înţelepciune! Luaţi învăţătură, judecătorii pământului!
11  Slujiţi Domnului cu frică, şi bucuraţi-vă, tremurând.
12  Daţi cinste Fiului, ca să nu Se mânie, şi să nu pieriţi pe calea voastră, căci mânia Lui este gata să se aprindă! Ferice de toţi cîţi se încred în El!”