Psalmii 13-17

Psalmi 13:1  (Către mai marele cântăreţilor. Un psalm al lui David.) Până când, Doamne, mă vei uita neîncetat? Până când Îţi vei ascunde Faţa de mine?
2  Până când voi avea sufletul plin de griji, şi inima plină de necazuri în fiecare zi? Până când se va ridica vrăjmaşul meu împotriva mea?
3  Priveşte, răspunde-mi, Doamne, Dumnezeul meu! Dă lumină ochilor mei, ca să n-adorm somnul morţii,
4  ca să nu zică vrăjmaşul meu: „L-am biruit!” Şi să nu se bucure potrivnicii mei, când mă clatin.
5  Eu am încredere în bunătătea Ta, Sunt cu inima veselă, din pricina mântuirii Tale:
6  cânt Domnului, căci mi-a făcut bine!

Psalmi 14:1  (Către mai marele cântăreţilor. Un psalm al lui David.) Nebunul zice în inima lui: „Nu este Dumnezeu!” S-au stricat oamenii, fac fapte urâte; nu este nici unul care să facă binele.
2  Domnul Se uită de la înălţimea cerurilor peste fiii oamenilor, să vadă de este vreunul care să aibă pricepere, şi care să caute pe Dumnezeu.
3  Dar toţi s-au rătăcit, toţi s-au dovedit nişte netrebnici; nu este nici unul care să facă binele, nici unul măcar.
4  Şi-au pierdut mintea toţi cei ce săvârşesc fărădelegea, de mănâncă pe poporul Meu, cum mănâncă pâinea, şi nu cheamă pe Domnul?
5  Ei vor tremura de spaimă, când Se va arăta Dumnezeu în mijlocul neamului neprihănit.
6  Rîdeţi voi de nădejdea celui nenorocit… dar scăparea lui este Domnul.
7  O! de ar porni din Sion izbăvirea lui Israel!… Când va întoarce Domnul înapoi pe prinşii de război ai poporului Său, Iacov se va veseli, şi Israel se va bucura.

Psalmi 15:1  (Un psalm al lui David.) Doamne, cine va locui în cortul Tău? Cine va locui pe muntele Tău cel Sfânt?
2  -Cel ce umblă în neprihănire, cel ce face voia lui Dumnezeu, şi spune adevărul din inimă.
3  Acela nu cleveteşte cu limba lui, nu face rău semenului său, şi nu aruncă ocara asupra aproapelui său.
4  El priveşte cu dispreţ pe cel vrednic de dispreţuit, dar cinsteşte pe cei ce se tem de Domnul. El nu-şi ia vorba înapoi, dacă face un jurământ în paguba lui.
5  El nu-şi dă banii cu dobîndă, şi nu ia mită împotriva celui nevinovat. Cel ce se poartă aşa, nu se clatină niciodată.

Psalmi 16:1  (O cântare a lui David.) Păzeşte-mă, Dumnezeule, căci în Tine mă încred.
2  Eu zic Domnului: „Tu eşti Domnul meu, Tu eşti singura mea fericire!”
3  Sfinţii, care Sunt în ţară, oamenii evlavioşi, Sunt toată plăcerea mea.
4  Idolii se înmulţesc, oamenii aleargă după dumnezei străini, dar eu n-aduc jertfele lor de sânge, şi nu pun numele lor pe buzele mele.
5  Domnul este partea mea de moştenire şi paharul meu, Tu îmi îndrepţi sorţul meu.
6  O moştenire plăcută mi-a căzut la sorţ, o frumoasă moşie mi-a fost dată.
7  Eu binecuvântez pe Domnul, care mă sfătuieşte, căci până şi noaptea îmi dă îndemnuri inima.
8  Am necurmat pe Domnul înaintea ochilor mei: când este El la dreapta mea, nu mă clatin.
9  De aceea inima mi se bucură, sufletul mi se veseleşte, şi trupul mi se odihneşte în linişte.
10  Căci nu vei lăsa sufletul meu în locuinţa morţilor, nu vei îngădui ca prea iubitul Tău să vadă putrezirea.
11  Îmi vei arăta cărarea vieţii; înaintea Feţei Tale Sunt bucurii nespuse, şi desfătări veşnice în dreapta Ta.

Psalmi 17:1  (O rugăciune a lui David.) Doamne, ascultă-mi pricina nevinovată, ia aminte la strigătele mele, pleacă urechea la rugăciunea mea, făcută cu buze neprefăcute!
2  Să se arate dreptatea mea înaintea Ta, şi să privească ochii Tăi neprihănirea mea!
3  Dacă îmi vei cerca inima, dacă o vei cerceta noaptea, dacă mă vei încerca, nu vei găsi nimic: căci ce-mi iese din gură, aceea şi gândesc.
4  cât priveşte legăturile cu oamenii, eu, după cuvântul buzelor Tale, mă feresc de calea celor asupritori;
5  paşii mei stau neclintiţi pe cărările Tale, şi nu mi se clatină picioarele.
6  Strig către Tine, căci m-asculţi, Dumnezeule! Pleacă-Ţi urechea spre mine, ascultă cuvântul meu!
7  Arată-Ţi bunătatea Ta cea minunată, Tu, care scapi pe cei ce caută adăpost, şi-i izbăveşti de potrivnicii lor, prin dreapta Ta!
8  Păzeşte-mă ca lumina ochiului, ocroteşte-mă, la umbra aripilor Tale,
9  de cei răi, care mă prigonesc, de vrăjmaşii mei de moarte, care mă împresoară.
10  Ei îşi închid inima, au cuvintele semeţe în gură.
11  Se ţin de paşii mei, mă înconjoară chiar, mă pândesc ca să mă trîntească la pământ.
12  Parcă ar fi un leu lacom după pradă, un pui de leu, care stă la pândă în culcuşul lui.
13  Scoală-te, Doamne, ieşi înaintea vrăjmaşului, doboară-l! Izbăveşte-mă de cel rău cu sabia Ta!
14  Scapă-mă de oameni, cu mâna Ta, Doamne, de oamenii lumii acesteia, care îşi au partea lor în viaţa aceasta, şi cărora le umpli pântecele cu bunătăţile Tale. Copiii lor Sunt sătui şi prisosul lor îl lasă pruncilor lor.
15  Dar eu, în nevinovăţia mea, voi vedea Faţa Ta: cum mă voi trezi, mă voi sătura de chipul Tău.