Fapte 6

Faptele Apostolilor 6
1. In zilele acelea, cand s-a inmultit numarul ucenicilor, evreii care vorbeau greceste carteau impotriva evreilor, pentru ca vaduvele lor erau trecute cu vederea la impartirea ajutoarelor de toate zilele.
2. Cei doisprezece au adunat multimea ucenicilor si au zis: „Nu este potrivit pentru noi sa lasam Cuvantul lui Dumnezeu ca sa slujim la mese.
3. De aceea, fratilor, alegeti dintre voi sapte barbati, vorbiti de bine, plini de Duhul Sfant si intelepciune, pe care ii vom pune la slujba aceasta.
4. Iar noi vom starui necurmat in rugaciune si in propovaduirea Cuvantului.”
5. Vorbirea aceasta a placut intregii adunari. Au ales pe Stefan, barbat plin de credinta si de Duhul Sfant, pe Filip, pe Prohor, pe Nicanor, pe Timon, pe Parmena si pe Nicolae, un prozelit din Antiohia.
6. I-au adus inaintea apostolilor, care, dupa ce s-au rugat, si-au pus mainile peste ei.
7. Cuvantul lui Dumnezeu se raspandea tot mai mult, numarul ucenicilor se inmultea mult in Ierusalim, si o mare multime de preoti veneau la credinta.
8. Stefan era plin de har si de putere si facea minuni si semne mari in norod.
9. Unii din sinagoga numita a izbavitilor, a cirinenilor si a alexandrinilor, impreuna cu niste iudei din Cilicia si din Asia, au inceput o cearta de vorbe cu Stefan;
10. dar nu puteau sa stea impotriva intelepciunii si Duhului cu care vorbea el.
11. Atunci au pus la cale pe niste oameni sa zica: „Noi l-am auzit rostind cuvinte de hula impotriva lui Moise si impotriva lui Dumnezeu.”
12. Au intaratat norodul, pe batrani si pe carturari, au navalit asupra lui, au pus mana pe el si l-au dus in sobor.
13. Au scos niste martori mincinosi care au zis: „Omul acesta nu inceteaza sa spuna cuvinte de hula impotriva acestui Locas Sfant si impotriva Legii.
14. In adevar, l-am auzit zicand ca acest Isus din Nazaret va darama Locasul acesta si va schimba obiceiurile pe care ni le-a dat Moise.”
15. Toti cei ce sedeau in sobor s-au uitat tinta la Stefan, si fata lui li s-a aratat ca o fata de inger.

Psalmul 18

Psalmii 18
1. (Catre mai marele cantaretilor. Un psalm al lui David, robul Domnului. El a spus Domnului cuvintele cantarii acesteia cand l-a scapat Domnul din mana tuturor vrajmasilor sai si din mana lui Saul. El a zis: ) „Te iubesc din inima, Doamne, taria mea!
2. Doamne, Tu esti stanca mea, cetatuia mea, izbavitorul meu! Dumnezeule, Tu esti stanca mea in care ma ascund, scutul meu, taria care ma scapa si intaritura mea!
3. Eu strig: „Laudat sa fie Domnul!”, si sunt izbavit de vrajmasii mei.
4. Ma inconjurasera legaturile mortii si ma ingrozisera raurile pieirii;
5. ma infasurasera legaturile mormantului si ma prinsesera laturile mortii.
6. Dar, in stramtorarea mea, am chemat pe Domnul si am strigat catre Dumnezeul meu: din locasul Lui, El mi-a auzit glasul, si strigatul meu a ajuns pana la El, pana la urechile Lui.
7. Atunci s-a zguduit pamantul si s-a cutremurat, temeliile muntilor s-au miscat si s-au clatinat, pentru ca El Se maniase.
8. Din narile Lui se ridica fum, si un foc mistuitor iesea din gura Lui: carbuni aprinsi tasneau din ea.
9. A plecat cerurile si S-a coborat: un nor gros era sub picioarele Lui.
10. Calarea pe un heruvim si zbura, venea plutind pe aripile vantului.
11. Intunericul Si-l facuse invelitoare, iar cortul Lui, imprejurul Lui, erau niste ape intunecoase si nori negri.
12. Din stralucirea care se rasfrangea inaintea Lui ieseau nori care aruncau grindina si carbuni de foc.
13. Domnul a tunat in ceruri, Cel Preainalt a facut sa-I rasune glasul cu grindina si carbuni de foc.
14. A aruncat sageti si a risipit pe vrajmasii mei, a inmultit loviturile trasnetului si i-a pus pe fuga.
15. Atunci s-a vazut albia apelor si s-au descoperit temeliile lumii, la mustrarea Ta, Doamne, la vuietul suflarii narilor Tale.
16. El Si-a intins mana de sus, m-a apucat, m-a scos din apele cele mari;
17. m-a izbavit de potrivnicul meu cel puternic, de vrajmasii mei, care erau mai tari decat mine.
18. Ei navalisera deodata peste mine in ziua stramtorarii mele; dar Domnul a fost sprijinul meu.
19. El m-a scos la loc larg si m-a scapat, pentru ca ma iubeste.
20. Domnul mi-a facut dupa neprihanirea mea, mi-a rasplatit dupa curatia mainilor mele:
21. caci am pazit caile Domnului si n-am pacatuit impotriva Dumnezeului meu.
22. Toate poruncile Lui au fost inaintea mea si nu m-am departat de la legile Lui.
23. Am fost fara vina fata de El si m-am pazit de faradelegea mea.
24. De aceea, Domnul mi-a rasplatit dupa neprihanirea mea, dupa curatia mainilor mele inaintea ochilor Lui.
25. Cu cel bun Tu Te arati bun, cu omul neprihanit Te arati neprihanit;
26. cu cel curat Te arati curat, si cu cel stricat Te porti dupa stricaciunea lui.
27. Tu mantuiesti pe poporul care se smereste si smeresti privirile trufase.
28. Da, Tu imi aprinzi lumina mea. Domnul Dumnezeul meu imi lumineaza intunericul meu.
29. Cu Tine ma napustesc asupra unei osti inarmate, cu Dumnezeul meu sar peste un zid intarit.
30. Caile lui Dumnezeu sunt desavarsite, cuvantul Domnului este incercat: El este un scut pentru toti cei ce alearga la El.
31. Caci cine este Dumnezeu, afara de Domnul, si cine este o stanca, afara de Dumnezeul nostru?
32. Dumnezeu ma incinge cu putere si ma povatuieste pe calea cea dreapta.
33. El imi face picioarele ca ale cerboaicelor si ma asaza pe inaltimile mele.
34. El imi deprinde mainile la lupta, asa ca bratele mele intind arcul de arama.
35. Tu imi dai scutul mantuirii Tale, dreapta Ta ma sprijina, si indurarea Ta ma face mare.
36. Tu largesti drumul sub pasii mei, si nu-mi aluneca gleznele.
37. Urmaresc pe vrajmasii mei, ii ajung si nu ma intorc pana nu-i nimicesc.
38. Ii zdrobesc, de nu pot sa se mai ridice: ei cad sub picioarele mele.
39. Tu ma incingi cu putere pentru lupta si rapui pe potrivnicii mei sub picioarele mele.
40. Tu faci pe vrajmasii mei sa dea dosul inaintea mea, si eu nimicesc pe cei ce ma urasc.
41. Ei striga, dar n-are cine sa-i scape! Striga catre Domnul, dar nu le raspunde!
42. Ii pisez ca praful pe care-l ia vantul, ii calc in picioare ca noroiul de pe ulite.
43. Tu ma scapi din neintelegerile poporului; ma pui in fruntea neamurilor; un popor pe care nu-l cunosteam imi este supus.
44. El asculta de mine la cea dintai porunca, fiii strainului ma lingusesc.
45. Fiilor strainului li se inmoaie inima de mine si ies tremurand din cetatuile lor.
46. Traiasca Domnul si binecuvantata sa fie Stanca mea! Marit sa fie Dumnezeul mantuirii mele,
47. Dumnezeu, Razbunatorul meu, care imi supune popoarele
48. si ma izbaveste de vrajmasii mei! Tu ma inalti mai presus de potrivnicii mei, ma scapi de omul asupritor.
49. De aceea, Doamne, Te voi lauda printre neamuri, voi canta spre slava Numelui Tau.
50. El da mari izbaviri imparatului Sau si da indurare unsului Sau: lui David si semintei lui pe vecie.

Fapte 5

Faptele Apostolilor 5
1. Dar un om, numit Anania, a vandut o mosioara, cu nevasta sa Safira,
2. si a oprit o parte din pret, cu stirea nevestei lui; apoi a adus partea cealalta si a pus-o la picioarele apostolilor.
3. Petru i-a zis: „Anania, pentru ce ti-a umplut Satana inima ca sa minti pe Duhul Sfant si sa ascunzi o parte din pretul mosioarei?
4. Daca n-o vindeai, nu ramanea ea a ta? Si, dupa ce ai vandut-o, nu puteai sa faci ce vrei cu pretul ei? Cum s-a putut naste un astfel de gand in inima ta? N-ai mintit pe oameni, ci pe Dumnezeu.”
5. Anania, cand a auzit cuvintele acestea, a cazut jos si si-a dat sufletul. O mare frica a apucat pe toti cei ce ascultau aceste lucruri.
6. Flacaii s-au sculat, l-au invelit, l-au scos afara si l-au ingropat.
7. Cam dupa trei ceasuri, a intrat si nevasta sa, fara sa stie ce se intamplase.
8. Petru i-a zis: „Spune-mi, cu atat ati vandut mosioara?” „Da”, a raspuns ea, „cu atata.”
9. Atunci Petru i-a zis: „Cum de v-ati inteles intre voi sa ispititi pe Duhul Domnului? Iata picioarele celor ce au ingropat pe barbatul tau sunt la usa si te vor lua si pe tine.”
10. Ea a cazut indata la picioarele lui si si-a dat sufletul. Cand au intrat flacaii, au gasit-o moarta; au scos-o afara si au ingropat-o langa barbatul ei.
11. O mare frica a cuprins toata adunarea si pe toti cei ce au auzit aceste lucruri.
12. Prin mainile apostolilor se faceau multe semne si minuni in norod. Toti stateau impreuna in pridvorul lui Solomon
13. si niciunul din ceilalti nu cuteza sa se lipeasca de ei; dar norodul ii lauda in gura mare.
14. Numarul celor ce credeau in Domnul, barbati si femei, se marea tot mai mult;
15. pana acolo ca scoteau pe bolnavi chiar pe ulite si ii puneau pe paturi si pe asternuturi, pentru ca, atunci cand va trece Petru, macar umbra lui sa treaca peste vreunul din ei.
16. Multimea, de asemenea, alerga la Ierusalim, din cetatile vecine, si aducea pe cei bolnavi si pe cei chinuiti de duhuri necurate: si toti se vindecau.
17. Insa marele preot si toti cei ce erau impreuna cu el, adica partida saducheilor, s-au sculat plini de pizma,
18. au pus mainile pe apostoli si i-au aruncat in temnita de obste.
19. Dar un inger al Domnului a deschis usile temnitei, noaptea, i-a scos afara si le-a zis:
20. „Duceti-va, stati in Templu si vestiti norodului toate cuvintele vietii acesteia.”
21. Cand au auzit ei aceste vorbe, au intrat dis-de-dimineata in Templu si au inceput sa invete pe norod. Marele preot si cei ce erau cu el au venit pe neasteptate, au adunat soborul si pe toata batranimea fiilor lui Israel si au trimis la temnita sa aduca pe apostoli.
22. Aprozii, la venirea lor, nu i-au gasit in temnita. S-au intors si au spus astfel:
23. „Temnita am gasit-o incuiata cu toata grija, si pe pazitori stand in picioare la usi; dar, cand am deschis, n-am gasit pe nimeni inauntru.”
24. Cand au auzit aceste vorbe, capitanul Templului si preotii cei mai de seama au ramas inmarmuriti si nu stiau ce sa creada despre apostoli si despre urmarile acestei intamplari.
25. Cineva a venit si le-a spus: „Iata ca oamenii pe care i-ati bagat in temnita stau in Templu si invata pe norod.”
26. Atunci capitanul Templului a plecat cu aprozii si i-au adus; dar nu cu sila, caci se temeau sa nu fie ucisi cu pietre de norod.
27. Dupa ce i-au adus, i-au pus inaintea soborului. Si marele preot i-a intrebat astfel:
28. „Nu v-am poruncit noi cu tot dinadinsul sa nu invatati pe norod in Numele acesta? Si voi iata ca ati umplut Ierusalimul cu invatatura voastra si cautati sa aruncati asupra noastra sangele acelui Om.”
29. Petru si apostolii ceilalti, drept raspuns, i-au zis: „Trebuie sa ascultam mai mult de Dumnezeu decat de oameni!
30. Dumnezeul parintilor nostri a inviat pe Isus pe care voi L-ati omorat, atarnandu-L pe lemn.
31. Pe acest Isus, Dumnezeu L-a inaltat cu puterea Lui si L-a facut Domn si Mantuitor, ca sa dea lui Israel pocainta si iertarea pacatelor.
32. Noi suntem martori ai acestor lucruri, ca si Duhul Sfant pe care L-a dat Dumnezeu celor ce asculta de El.”
33. Cand au auzit ei aceste vorbe, ii taia la inima, si s-au sfatuit sa-i omoare.
34. Dar un fariseu, numit Gamaliel, un invatator al Legii pretuit de tot norodul, s-a sculat in picioare in sobor si a poruncit sa scoata putin afara pe apostoli.
35. Apoi le-a zis: „Barbati israeliti, luati seama bine ce aveti de gand sa faceti oamenilor acestora.
36. Caci nu demult s-a ivit Teuda, care zicea ca el este ceva, si la care s-au alipit aproape patru sute de barbati. El a fost omorat, si toti cei ce il urmasera au fost risipiti si nimiciti.
37. Dupa el s-a ivit Iuda galileeanul, pe vremea inscrierii, si a tras mult norod de partea lui: a pierit si el, si toti cei ce-l urmasera au fost risipiti.
38. Si acum eu va spun: „Nu mai necajiti pe oamenii acestia, si lasati-i in pace! Daca incercarea sau lucrarea aceasta este de la oameni, se va nimici;
39. dar daca este de la Dumnezeu, n-o veti putea nimici. Sa nu va pomeniti ca luptati impotriva lui Dumnezeu.”
40. Ei au ascultat de el. Si, dupa ce au chemat pe apostoli, au pus sa-i bata cu nuiele, i-au oprit sa vorbeasca in Numele lui Isus si le-au dat drumul.
41. Ei au plecat dinaintea soborului si s-au bucurat ca au fost invredniciti sa fie batjocoriti pentru Numele Lui.
42. Si, in fiecare zi, in Templu si acasa, nu incetau sa invete pe oameni si sa vesteasca Evanghelia lui Isus Hristos.

Teologul favorit al lui Obama

Se pare ca teologul preferat de presedintele Obama este pastorul protestant Reinhold Niebuhr.
Desi prezentat ca filosof atunci cand Obama l-ar fi indicat ca preferat, totusi activitatea centrala a pastorului a avut in vedere relatia bisericii, a crestinismului cu societatea- si in special anumite aspecte sociale ale capitalismului.
Lui Reinhold Niebuhr i se atribuie faimoasele randuri :
“God grant me the serenity to accept the things I cannot change ,the courage to change the things I can and the wisdom to know the difference.”

Fapte 4

Faptele Apostolilor 4
1. Pe cand vorbeau Petru si Ioan norodului, au venit la ei pe neasteptate preotii, capitanul Templului si saducheii,
2. foarte necajiti ca invatau pe norod si vesteau in Isus invierea din morti.
3. Au pus mainile pe ei si i-au aruncat in temnita pana a doua zi; caci se inserase.
4. Insa multi din cei ce auzisera cuvantarea au crezut; si numarul barbatilor credinciosi s-a ridicat aproape la cinci mii.
5. A doua zi, mai marii norodului, batranii si carturarii s-au adunat impreuna la Ierusalim,
6. cu marele preot Ana, Caiafa, Ioan, Alexandru si toti cei ce se trageau din neamul marilor preoti.
7. Au pus pe Petru si pe Ioan in mijlocul lor si i-au intrebat: „Cu ce putere sau in numele cui ati facut voi lucrul acesta?”
8. Atunci Petru, plin de Duhul Sfant, le-a zis: „Mai mari ai norodului si batrani ai lui Israel!
9. Fiindca suntem trasi astazi la raspundere pentru o facere de bine facuta unui om bolnav si suntem intrebati cum a fost vindecat,
10. s-o stiti toti si s-o stie tot norodul lui Israel! Omul acesta se infatiseaza inaintea voastra pe deplin sanatos in Numele lui Isus Hristos din Nazaret, pe care voi L-ati rastignit, dar pe care Dumnezeu L-a inviat din morti.
11. El este „Piatra lepadata de voi, zidarii, care a ajuns sa fie pusa in capul unghiului.”
12. In nimeni altul nu este mantuire: caci nu este sub cer niciun alt Nume dat oamenilor in care trebuie sa fim mantuiti.”
13. Cand au vazut ei indrazneala lui Petru si a lui Ioan, s-au mirat, intrucat stiau ca erau oameni necarturari si de rand; si au priceput ca fusesera cu Isus.
14. Dar, fiindca vedeau langa ei pe omul care fusese vindecat, nu puteau zice nimic impotriva.
15. Le-au poruncit doar sa iasa afara din sobor, s-au sfatuit intre ei
16. si au zis: „Ce vom face oamenilor acestora? Caci este stiut de toti locuitorii Ierusalimului ca prin ei s-a facut o minune vadita pe care n-o putem tagadui.
17. Dar, ca sa nu se lateasca vestea aceasta mai departe in norod, sa-i amenintam si sa le poruncim ca de acum incolo sa nu mai vorbeasca nimanui in Numele acesta.”
18. Si dupa ce i-au chemat, le-au poruncit sa nu mai vorbeasca cu niciun chip, nici sa mai invete pe oameni in Numele lui Isus.
19. Drept raspuns, Petru si Ioan le-au zis: „Judecati voi singuri daca este drept inaintea lui Dumnezeu sa ascultam mai mult de voi decat de Dumnezeu;
20. caci noi nu putem sa nu vorbim despre ce am vazut si am auzit.”
21. I-au amenintat din nou si i-au lasat sa plece, caci nu stiau cum sa-i pedepseasca, din pricina norodului; fiindca toti slaveau pe Dumnezeu pentru cele intamplate.
22. Caci omul cu care se facuse aceasta minune de vindecare avea mai bine de patruzeci de ani.
23. Dupa ce li s-a dat drumul, ei s-au dus la ai lor si le-au istorisit tot ce le spusesera preotii cei mai de seama si batranii.
24. Cand au auzit ei aceste lucruri, si-au ridicat glasul toti impreuna catre Dumnezeu si au zis: „Stapane, Doamne, care ai facut cerul, pamantul, marea si tot ce este in ele!
25. Tu ai zis prin Duhul Sfant, prin gura parintelui nostru David, robul Tau: „Pentru ce se intarata neamurile si pentru ce cugeta noroadele lucruri desarte?
26. Imparatii pamantului s-au rasculat si domnitorii s-au unit impotriva Domnului si impotriva Unsului Sau.”
27. In adevar, impotriva Robului Tau celui sfant, Isus, pe care L-ai uns Tu, s-au insotit in cetatea aceasta Irod si Pilat din Pont cu Neamurile si cu noroadele lui Israel,
28. ca sa faca tot ce hotarase mai dinainte mana Ta si sfatul Tau.
29. Si acum, Doamne, uita-Te la amenintarile lor, da putere robilor Tai sa vesteasca Cuvantul Tau cu toata indrazneala
30. si intinde-Ti mana, ca sa se faca tamaduiri, minuni si semne prin Numele Robului Tau celui sfant, Isus.”
31. Dupa ce s-au rugat ei, s-a cutremurat locul unde erau adunati; toti s-au umplut de Duhul Sfant si vesteau Cuvantul lui Dumnezeu cu indrazneala.
32. Multimea celor ce crezusera era o inima si un suflet. Niciunul nu zicea ca averile lui sunt ale lui, ci aveau toate de obste.
33. Apostolii marturiseau cu multa putere despre invierea Domnului Isus. Si un mare har era peste toti.
34. Caci nu era niciunul printre ei care sa duca lipsa: toti cei ce aveau ogoare sau case le vindeau, aduceau pretul lucrurilor vandute
35. si-l puneau la picioarele apostolilor; apoi se impartea fiecaruia dupa cum avea nevoie.
36. Iosif, numit de apostoli si Barnaba, adica, in talmacire, fiul mangaierii, un levit, de neam din Cipru,
37. a vandut un ogor pe care-l avea, a adus banii si i-a pus la picioarele apostolilor.

Fapte 3

Faptele Apostolilor 3
1. Petru si Ioan se suiau impreuna la Templu, la ceasul rugaciunii: era ceasul al noualea.
2. Acolo era un om olog din nastere, care era dus si pus in toate zilele la poarta Templului numita „Frumoasa”, ca sa ceara de mila de la cei ce intrau in Templu.
3. Omul acesta, cand a vazut pe Petru si pe Ioan ca voiau sa intre in Templu, le-a cerut milostenie.
4. Petru, ca si Ioan, s-a uitat tinta la el si a zis: „Uita-te la noi!”
5. Si el se uita la ei cu luare aminte si astepta sa capete ceva de la ei.
6. Atunci Petru i-a zis: „Argint si aur n-am; dar ce am, iti dau: in Numele lui Isus Hristos din Nazaret, scoala-te si umbla!”
7. L-a apucat de mana dreapta si l-a ridicat in sus. Indata i s-au intarit talpile si gleznele;
8. dintr-o saritura a fost in picioare si a inceput sa umble. A intrat cu ei in Templu, umbland, sarind si laudand pe Dumnezeu.
9. Tot norodul l-a vazut umbland si laudand pe Dumnezeu.
10. Il cunosteau ca era cel ce sedea la poarta „Frumoasa” a Templului, ca sa ceara de pomana, si s-au umplut de uimire si de mirare pentru cele ce i se intamplasera.
11. Fiindca el se tinea de Petru si de Ioan, tot norodul, mirat, a alergat la ei in pridvorul zis al lui Solomon.
12. Petru, cand a vazut lucrul acesta, a luat cuvantul si a zis norodului: „Barbati israeliti, pentru ce va mirati de lucrul acesta? De ce va uitati cu ochii tinta la noi, ca si cum prin puterea noastra sau prin cucernicia noastra am fi facut pe omul acesta sa umble?
13. Dumnezeul lui Avraam, Isaac si Iacov, Dumnezeul parintilor nostri, a proslavit pe Robul Sau Isus, pe care voi L-ati dat in mana lui Pilat; si v-ati lepadat de El inaintea lui, macar ca el era de parere sa-I dea drumul.
14. Voi v-ati lepadat de Cel Sfant si Neprihanit si ati cerut sa vi se daruiasca un ucigas.
15. Ati omorat pe Domnul vietii, pe care Dumnezeu L-a inviat din morti; noi suntem martori ai Lui.
16. Prin credinta in Numele lui Isus, a intarit Numele Lui pe omul acesta, pe care-l vedeti si-l cunoasteti; credinta in El a dat omului acestuia o tamaduire deplina, cum vedeti cu totii.
17. Si acum, fratilor, stiu ca din nestiinta ati facut asa, ca si mai marii vostri.
18. Dar Dumnezeu a implinit astfel ce vestise mai inainte prin gura tuturor prorocilor Lui: ca, adica, Hristosul Sau va patimi.
19. Pocaiti-va, dar, si intoarceti-va la Dumnezeu, pentru ca sa vi se stearga pacatele, ca sa vina de la Domnul vremurile de inviorare
20. si sa trimita pe Cel ce a fost randuit mai dinainte pentru voi: pe Isus Hristos,
21. pe care cerul trebuie sa-L primeasca, pana la vremurile asezarii din nou a tuturor lucrurilor; despre aceste vremuri a vorbit Dumnezeu prin gura tuturor sfintilor Sai proroci din vechime.
22. In adevar, Moise a zis parintilor nostri: „Domnul Dumnezeul vostru va va ridica dintre fratii vostri un Proroc ca mine; pe El sa-L ascultati in tot ce va va spune.
23. Si oricine nu va asculta de Prorocul acela va fi nimicit cu desavarsire din mijlocul norodului.”
24. De asemenea toti prorocii, de la Samuel si ceilalti care au urmat dupa el si au vorbit, au vestit zilele acestea.
25. Voi sunteti fiii prorocilor si ai legamantului pe care l-a facut Dumnezeu cu parintii nostri, cand a zis lui Avraam: „Toate neamurile pamantului vor fi binecuvantate in samanta ta.”
26. Dumnezeu, dupa ce a ridicat pe Robul Sau Isus, L-a trimis mai intai voua, ca sa va binecuvanteze, intorcand pe fiecare din voi de la faradelegile sale.”

Fapte 2

Faptele Apostolilor 2
1. In ziua Cincizecimii, erau toti impreuna in acelasi loc.
2. Deodata, a venit din cer un sunet ca vajaitul unui vant puternic si a umplut toata casa unde sedeau ei.
3. Niste limbi ca de foc au fost vazute impartindu-se printre ei si s-au asezat cate una pe fiecare din ei.
4. Si toti s-au umplut de Duh Sfant si au inceput sa vorbeasca in alte limbi, dupa cum le dadea Duhul sa vorbeasca.
5. Si se aflau atunci in Ierusalim iudei, oameni cucernici din toate neamurile care sunt sub cer.
6. Cand s-a auzit sunetul acela, multimea s-a adunat si a ramas incremenita; pentru ca fiecare ii auzea vorbind in limba lui.
7. Toti se mirau, se minunau si ziceau unii catre altii: „Toti acestia care vorbesc nu sunt galileeni?
8. Cum, dar, ii auzim vorbind fiecaruia din noi in limba noastra, in care ne-am nascut?
9. Parti, mezi, elamiti, locuitori din Mesopotamia, Iudeea, Capadocia, Pont, Asia,
10. Frigia, Pamfilia, Egipt, partile Libiei dinspre Cirena, oaspeti din Roma, iudei sau prozeliti,
11. cretani si arabi, ii auzim vorbind in limbile noastre lucrurile minunate ale lui Dumnezeu!”
12. Toti erau uimiti, nu stiau ce sa creada si ziceau unii catre altii: „Ce vrea sa zica aceasta?”
13. Dar altii isi bateau joc si ziceau: „Sunt plini de must!”
14. Atunci Petru s-a sculat in picioare, cu cei unsprezece, a ridicat glasul si le-a zis: „Barbati iudei si voi toti cei care locuiti in Ierusalim, sa stiti lucrul acesta si ascultati cuvintele mele!
15. Oamenii acestia nu sunt beti, cum va inchipuiti voi, caci nu este decat al treilea ceas din zi.
16. Ci aceasta este ce a fost spus prin prorocul Ioel:
17. „In zilele de pe urma, zice Dumnezeu, voi turna din Duhul Meu peste orice faptura; feciorii vostri si fetele voastre vor proroci, tinerii vostri vor avea vedenii, si batranii vostri vor visa vise!
18. Da, chiar si peste robii Mei si peste roabele Mele voi turna, in zilele acelea, din Duhul Meu si vor proroci.
19. Voi face sa se arate semne sus in cer si minuni jos pe pamant, sange, foc si un vartej de fum;
20. soarele se va preface in intuneric, si luna in sange, inainte ca sa vina ziua Domnului, ziua aceea mare si stralucita.
21. Atunci oricine va chema Numele Domnului va fi mantuit.”
22. Barbati israeliti, ascultati cuvintele acestea! Pe Isus din Nazaret, Om adeverit de Dumnezeu inaintea voastra prin minunile, semnele si lucrarile pline de putere pe care le-a facut Dumnezeu prin El in mijlocul vostru, dupa cum bine stiti;
23. pe Omul acesta, dat in mainile voastre, dupa sfatul hotarat si dupa stiinta mai dinainte a lui Dumnezeu, voi L-ati rastignit si L-ati omorat prin mana celor faradelege.
24. Dar Dumnezeu L-a inviat, dezlegandu-I legaturile mortii, pentru ca nu era cu putinta sa fie tinut de ea.
25. Caci David zice despre El: „Eu aveam totdeauna pe Domnul inaintea mea, pentru ca El este la dreapta mea, ca sa nu ma clatin.
26. De aceea, mi se bucura inima si mi se inveseleste limba; chiar si trupul mi se va odihni in nadejde:
27. caci nu-mi vei lasa sufletul in Locuinta mortilor si nu vei ingadui ca sfantul Tau sa vada putrezirea.
28. Mi-ai facut cunoscut caile vietii si Ma vei umple de bucurie cu starea Ta de fata.”
29. Cat despre patriarhul David, sa-mi fie ingaduit, fratilor, sa va spun fara sfiala ca a murit si a fost ingropat; si mormantul lui este in mijlocul nostru pana in ziua de azi.
30. Fiindca David era proroc si stia ca Dumnezeu ii fagaduise cu juramant ca va ridica pe unul din urmasii sai pe scaunul lui de domnie,
31. despre invierea lui Hristos a prorocit si a vorbit el, cand a zis ca sufletul Lui nu va fi lasat in Locuinta mortilor si trupul Lui nu va vedea putrezirea.
32. Dumnezeu a inviat pe acest Isus, si noi toti suntem martori ai Lui.
33. Si acum, odata ce S-a inaltat prin dreapta lui Dumnezeu si a primit de la Tatal fagaduinta Duhului Sfant, a turnat ce vedeti si auziti.
34. Caci David nu s-a suit in ceruri, ci el singur zice: „Domnul a zis Domnului meu: „Sezi la dreapta Mea,
35. pana ce voi pune pe vrajmasii Tai sub picioarele Tale.”
36. Sa stie bine, dar, toata casa lui Israel, ca Dumnezeu a facut Domn si Hristos pe acest Isus pe care L-ati rastignit voi.”
37. Dupa ce au auzit aceste cuvinte, ei au ramas strapunsi in inima si au zis lui Petru si celorlalti apostoli: „Fratilor, ce sa facem?”
38. „Pocaiti-va”, le-a zis Petru, „si fiecare din voi sa fie botezat in Numele lui Isus Hristos, spre iertarea pacatelor voastre; apoi veti primi darul Sfantului Duh.
39. Caci fagaduinta aceasta este pentru voi, pentru copiii vostri si pentru toti cei ce sunt departe acum, in oricat de mare numar ii va chema Domnul Dumnezeul nostru.”
40. Si, cu multe alte cuvinte, marturisea, ii indemna si zicea: „Mantuiti-va din mijlocul acestui neam ticalos.”
41. Cei ce au primit propovaduirea lui au fost botezati; si, in ziua aceea, la numarul ucenicilor s-au adaugat aproape trei mii de suflete.
42. Ei staruiau in invatatura apostolilor, in legatura frateasca, in frangerea painii si in rugaciuni.
43. Fiecare era plin de frica, si prin apostoli se faceau multe minuni si semne.
44. Toti cei ce credeau erau impreuna la un loc si aveau toate de obste.
45. Isi vindeau ogoarele si averile, si banii ii imparteau intre toti, dupa nevoile fiecaruia.
46. Toti impreuna erau nelipsiti de la Templu in fiecare zi, frangeau painea acasa si luau hrana cu bucurie si curatie de inima.
47. Ei laudau pe Dumnezeu si erau placuti inaintea intregului norod. Si Domnul adauga in fiecare zi la numarul lor pe cei ce erau mantuiti.

Fapte 1

Faptele Apostolilor 1
1. Teofile, in cea dintai carte a mea am vorbit despre tot ce a inceput Isus sa faca si sa invete pe oameni,
2. de la inceput pana in ziua in care S-a inaltat la cer, dupa ce, prin Duhul Sfant, daduse poruncile Sale apostolilor pe care-i alesese.
3. Dupa patima Lui, li S-a infatisat viu, prin multe dovezi, aratandu-li-Se deseori, timp de patruzeci de zile, si vorbind cu ei despre lucrurile privitoare la Imparatia lui Dumnezeu.
4. Pe cand Se afla cu ei, le-a poruncit sa nu se departeze de Ierusalim, ci sa astepte acolo fagaduinta Tatalui, „pe care”, le-a zis El, „ati auzit-o de la Mine.
5. Caci Ioan a botezat cu apa, dar voi, nu dupa multe zile, veti fi botezati cu Duhul Sfant.”
6. Deci apostolii, pe cand erau stransi laolalta, L-au intrebat: „Doamne, in vremea aceasta ai de gand sa asezi din nou Imparatia lui Israel?”
7. El le-a raspuns: „Nu este treaba voastra sa stiti vremurile sau soroacele; pe acestea Tatal le-a pastrat sub stapanirea Sa.
8. Ci voi veti primi o putere, cand Se va cobori Duhul Sfant peste voi, si-Mi veti fi martori in Ierusalim, in toata Iudeea, in Samaria si pana la marginile pamantului.”
9. Dupa ce a spus aceste lucruri, pe cand se uitau ei la El, S-a inaltat la cer, si un nor L-a ascuns din ochii lor.
10. Si, cum stateau ei cu ochii pironiti spre cer, pe cand Se suia El, iata ca li s-au aratat doi barbati imbracati in alb
11. si au zis: „Barbati galileeni, de ce stati si va uitati spre cer? Acest Isus, care S-a inaltat la cer din mijlocul vostru, va veni in acelasi fel cum L-ati vazut mergand la cer.”
12. Atunci ei s-au intors in Ierusalim din muntele numit al Maslinilor, care este langa Ierusalim, departe cat un drum in ziua Sabatului.
13. Cand au ajuns acasa, s-au suit in odaia de sus, unde stateau de obicei. Erau: Petru, Iacov, Ioan, Andrei, Filip, Toma, Bartolomeu, Matei, Iacov, fiul lui Alfeu, Simon Zelotul si Iuda, fiul lui Iacov.
14. Toti acestia staruiau cu un cuget in rugaciune si in cereri, impreuna cu femeile si cu Maria, mama lui Isus, si cu fratii Lui.
15. In zilele acelea, Petru s-a sculat in mijlocul fratilor – numarul celor adunati laolalta era de aproape o suta douazeci – si a zis:
16. „Fratilor, trebuia sa se implineasca Scriptura spusa de Duhul Sfant mai inainte, prin gura lui David, despre Iuda, care a fost calauza celor ce au prins pe Isus.
17. El era din numarul nostru si era partas al aceleiasi slujbe.
18. Omul acesta a dobandit un ogor cu plata nelegiuirii lui, a cazut cu capul in jos, a plesnit in doua prin mijloc si i s-au varsat toate maruntaiele.”
19. Lucrul acesta a ajuns asa de cunoscut de toti locuitorii din Ierusalim, incat ogorul acela a fost numit in limba lor: „Acheldama”, adica: „Ogorul sangelui.” –
20. In adevar, in cartea Psalmilor este scris: „Locuinta lui sa ramana pustie, si nimeni sa nu locuiasca in ea!” si: „Slujba lui s-o ia altul!”
21. Trebuie deci ca, dintre cei ce ne-au insotit in toata vremea in care a trait Domnul Isus intre noi,
22. cu incepere de la botezul lui Ioan pana in ziua cand S-a inaltat El de la noi, sa fie randuit unul care sa ne insoteasca drept martor al invierii Lui.
23. Ei au pus inainte pe doi: pe Iosif, numit Barsaba, zis si Iust, si pe Matia.
24. Apoi au facut urmatoarea rugaciune: „Doamne, Tu care cunosti inimile tuturor oamenilor, arata-ne pe care din acesti doi l-ai ales
25. ca sa ia loc in slujba si apostolia aceasta, din care a cazut Iuda ca sa mearga la locul lui.”
26. Au tras la sorti, si sortul a cazut pe Matia, care a fost numarat impreuna cu cei unsprezece apostoli.

Proverbe 3

Pildele sau Proverbele lui Solomon 3
1. Fiule, nu uita invataturile mele si pastreaza in inima ta sfaturile mele!
2. Caci ele iti vor lungi zilele si anii vietii tale si-ti vor aduce multa pace.
3. Sa nu te paraseasca bunatatea si credinciosia: leaga-ti-le la gat, scrie-le pe tablita inimii tale.
4. Si astfel vei capata trecere si minte sanatoasa, inaintea lui Dumnezeu si inaintea oamenilor.
5. Increde-te in Domnul din toata inima ta si nu te bizui pe intelepciunea ta!
6. Recunoaste-L in toate caile tale, si El iti va netezi cararile.
7. Nu te socoti singur intelept; teme-te de Domnul si abate-te de la rau!
8. Aceasta va aduce sanatate trupului tau si racorire oaselor tale.
9. Cinsteste pe Domnul cu averile tale si cu cele dintai roade din tot venitul tau:
10. caci atunci granarele iti vor fi pline de belsug, si teascurile tale vor geme de must.
11. Fiule, nu dispretui mustrarea Domnului si nu te mahni de pedepsele Lui.
12. Caci Domnul mustra pe cine iubeste, ca un parinte pe copilul pe care-l iubeste!
13. Ferice de omul care gaseste intelepciunea si de omul care capata pricepere!
14. Caci castigul pe care-l aduce ea este mai bun decat al argintului, si venitul adus de ea este mai de pret decat aurul;
15. ea este mai de pret decat margaritarele, si toate comorile tale nu se pot asemui cu ea.
16. In dreapta ei este o viata lunga; in stanga ei, bogatie si slava.
17. Caile ei sunt niste cai placute, si toate cararile ei sunt niste carari pasnice.
18. Ea este un pom de viata pentru cei ce o apuca, si cei ce o au sunt fericiti.
19. Prin intelepciune a intemeiat Domnul pamantul, si prin pricepere a intarit El cerurile;
20. prin stiinta Lui s-au deschis adancurile si strecoara norii roua.
21. Fiule, sa nu se departeze invataturile acestea de ochii tai: pastreaza intelepciunea si chibzuinta!
22. Caci ele vor fi viata sufletului tau si podoaba gatului tau.
23. Atunci vei merge cu incredere pe drumul tau, si piciorul nu ti se va poticni.
24. Cand te vei culca, vei fi fara teama, si cand vei dormi, somnul iti va fi dulce.
25. Nu te teme nici de spaima naprasnica, nici de o navalire din partea celor rai;
26. caci Domnul va fi nadejdea ta, si El iti va pazi piciorul de cadere.
27. Nu opri o binefacere celui ce are nevoie de ea, cand poti s-o faci.
28. Nu zice aproapelui tau: „Du-te si vino iarasi; iti voi da maine!” cand ai de unde sa dai.
29. Nu gandi rau impotriva aproapelui tau, cand locuieste linistit langa tine.
30. Nu te certa fara pricina cu cineva, cand nu ti-a facut niciun rau.
31. Nu pizmui pe omul asupritor si nu alege niciuna din caile lui!
32. Caci Domnul uraste pe oamenii stricati, dar este prieten cu cei fara prihana.
33. Blestemul Domnului este in casa celui rau, dar locuinta celor neprihaniti o binecuvanta.
34. Cand are a face cu cei batjocoritori, Isi bate joc de ei, dar celor smeriti le da har.
35. Inteleptii vor mosteni slava, dar partea celor nebuni este rusinea.

Psalmii 13-17

Psalmi 13:1  (Către mai marele cântăreţilor. Un psalm al lui David.) Până când, Doamne, mă vei uita neîncetat? Până când Îţi vei ascunde Faţa de mine?
2  Până când voi avea sufletul plin de griji, şi inima plină de necazuri în fiecare zi? Până când se va ridica vrăjmaşul meu împotriva mea?
3  Priveşte, răspunde-mi, Doamne, Dumnezeul meu! Dă lumină ochilor mei, ca să n-adorm somnul morţii,
4  ca să nu zică vrăjmaşul meu: „L-am biruit!” Şi să nu se bucure potrivnicii mei, când mă clatin.
5  Eu am încredere în bunătătea Ta, Sunt cu inima veselă, din pricina mântuirii Tale:
6  cânt Domnului, căci mi-a făcut bine!

Psalmi 14:1  (Către mai marele cântăreţilor. Un psalm al lui David.) Nebunul zice în inima lui: „Nu este Dumnezeu!” S-au stricat oamenii, fac fapte urâte; nu este nici unul care să facă binele.
2  Domnul Se uită de la înălţimea cerurilor peste fiii oamenilor, să vadă de este vreunul care să aibă pricepere, şi care să caute pe Dumnezeu.
3  Dar toţi s-au rătăcit, toţi s-au dovedit nişte netrebnici; nu este nici unul care să facă binele, nici unul măcar.
4  Şi-au pierdut mintea toţi cei ce săvârşesc fărădelegea, de mănâncă pe poporul Meu, cum mănâncă pâinea, şi nu cheamă pe Domnul?
5  Ei vor tremura de spaimă, când Se va arăta Dumnezeu în mijlocul neamului neprihănit.
6  Rîdeţi voi de nădejdea celui nenorocit… dar scăparea lui este Domnul.
7  O! de ar porni din Sion izbăvirea lui Israel!… Când va întoarce Domnul înapoi pe prinşii de război ai poporului Său, Iacov se va veseli, şi Israel se va bucura.

Psalmi 15:1  (Un psalm al lui David.) Doamne, cine va locui în cortul Tău? Cine va locui pe muntele Tău cel Sfânt?
2  -Cel ce umblă în neprihănire, cel ce face voia lui Dumnezeu, şi spune adevărul din inimă.
3  Acela nu cleveteşte cu limba lui, nu face rău semenului său, şi nu aruncă ocara asupra aproapelui său.
4  El priveşte cu dispreţ pe cel vrednic de dispreţuit, dar cinsteşte pe cei ce se tem de Domnul. El nu-şi ia vorba înapoi, dacă face un jurământ în paguba lui.
5  El nu-şi dă banii cu dobîndă, şi nu ia mită împotriva celui nevinovat. Cel ce se poartă aşa, nu se clatină niciodată.

Psalmi 16:1  (O cântare a lui David.) Păzeşte-mă, Dumnezeule, căci în Tine mă încred.
2  Eu zic Domnului: „Tu eşti Domnul meu, Tu eşti singura mea fericire!”
3  Sfinţii, care Sunt în ţară, oamenii evlavioşi, Sunt toată plăcerea mea.
4  Idolii se înmulţesc, oamenii aleargă după dumnezei străini, dar eu n-aduc jertfele lor de sânge, şi nu pun numele lor pe buzele mele.
5  Domnul este partea mea de moştenire şi paharul meu, Tu îmi îndrepţi sorţul meu.
6  O moştenire plăcută mi-a căzut la sorţ, o frumoasă moşie mi-a fost dată.
7  Eu binecuvântez pe Domnul, care mă sfătuieşte, căci până şi noaptea îmi dă îndemnuri inima.
8  Am necurmat pe Domnul înaintea ochilor mei: când este El la dreapta mea, nu mă clatin.
9  De aceea inima mi se bucură, sufletul mi se veseleşte, şi trupul mi se odihneşte în linişte.
10  Căci nu vei lăsa sufletul meu în locuinţa morţilor, nu vei îngădui ca prea iubitul Tău să vadă putrezirea.
11  Îmi vei arăta cărarea vieţii; înaintea Feţei Tale Sunt bucurii nespuse, şi desfătări veşnice în dreapta Ta.

Psalmi 17:1  (O rugăciune a lui David.) Doamne, ascultă-mi pricina nevinovată, ia aminte la strigătele mele, pleacă urechea la rugăciunea mea, făcută cu buze neprefăcute!
2  Să se arate dreptatea mea înaintea Ta, şi să privească ochii Tăi neprihănirea mea!
3  Dacă îmi vei cerca inima, dacă o vei cerceta noaptea, dacă mă vei încerca, nu vei găsi nimic: căci ce-mi iese din gură, aceea şi gândesc.
4  cât priveşte legăturile cu oamenii, eu, după cuvântul buzelor Tale, mă feresc de calea celor asupritori;
5  paşii mei stau neclintiţi pe cărările Tale, şi nu mi se clatină picioarele.
6  Strig către Tine, căci m-asculţi, Dumnezeule! Pleacă-Ţi urechea spre mine, ascultă cuvântul meu!
7  Arată-Ţi bunătatea Ta cea minunată, Tu, care scapi pe cei ce caută adăpost, şi-i izbăveşti de potrivnicii lor, prin dreapta Ta!
8  Păzeşte-mă ca lumina ochiului, ocroteşte-mă, la umbra aripilor Tale,
9  de cei răi, care mă prigonesc, de vrăjmaşii mei de moarte, care mă împresoară.
10  Ei îşi închid inima, au cuvintele semeţe în gură.
11  Se ţin de paşii mei, mă înconjoară chiar, mă pândesc ca să mă trîntească la pământ.
12  Parcă ar fi un leu lacom după pradă, un pui de leu, care stă la pândă în culcuşul lui.
13  Scoală-te, Doamne, ieşi înaintea vrăjmaşului, doboară-l! Izbăveşte-mă de cel rău cu sabia Ta!
14  Scapă-mă de oameni, cu mâna Ta, Doamne, de oamenii lumii acesteia, care îşi au partea lor în viaţa aceasta, şi cărora le umpli pântecele cu bunătăţile Tale. Copiii lor Sunt sătui şi prisosul lor îl lasă pruncilor lor.
15  Dar eu, în nevinovăţia mea, voi vedea Faţa Ta: cum mă voi trezi, mă voi sătura de chipul Tău.