Zilele acestea am asistat la o fierbinte dar interesanta discutie despre arta crestina. M-au captat cateva cuvinte scrise de Francis Schaeffer in cartea sa Art and the Bible (am inteles ca exista si traducerea in limba romana … Starea artelor…)
“Crestinul trebuie sa fie unul a carui imaginatie sa zboare dincolo de stele.
Care este locul artei in crestinism? Este arta – si mai ales pictura si muzica – o modalitate de patrundere a lumescului, prin usa din spate? Stim ca poezia poate fi folosita sa-l laude pe Dumnezeu, prin psalmi si poate prin imnuri. Dar ce putem spune despre sculptura sau teatru? Isi au acestea locul în crestinism? N-ar trebui crestinul sa se concentreze doar asupra “ lucrurilor religioase” si sa lase balta arta si cultura.?
Domnia lui Cristos
Ca si crestini evanghelici am avut tendinta sa lasam arta undeva la marginea vietii. Am considerat restul vietii umane mult mai important decat arta. În ciuda discutiilor noastre constante despre domnia lui Cristos asupra vietii noastre, noi am redus aceasta domnie la o foarte mica parte din realitate. Am inteles gresit conceptul domniei lui Cristos asupra omului si asupra intregului univers….
Domnia lui Cristos asupra intregii vieti insemana ca nu exista arii platonice în crestinism, ca nu exista ierarhie sau dihotomie , intre trup si suflet. Dumnezeu a facut deopotriva si trupul si sufletul, iar mantuirea – rascumpararea – este pentru amandoua. Evanghelicii au fost în mod legitim criticati pentru ca au fost prea interesati pentru mantuirea sufletului… dar nu le-a pasat prea mult de omul în ansamblul lui.
Biblia clarifica patru lucruri foarte limpede:
- Dumnezeu l-a creat pe om în intregime
- În Cristos omul este rascumparat în intregime
- Cristos este Domnul crestinului în intregime si al intregii vietii crestine
- Cand Cristos se va reintoarce va invia deopotriva trupul si omul în intregimea lui.
În acest cadru se poate intelege locul artei în viata crestina.”
Lasă un răspuns